Archive for August 11th, 2008

Aug 11 2008

Legea nr. 21/1991 a cetateniei romane (publicata in Monitorul Oficial nr. 98 din 6 martie 2000)

Published by Avocat Florea Ana under Legi

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1.
Cetatenia romana este legatura si apartenenta unei persoane fizice la statul roman.
Cetatenii romani sunt egali in fata legii; numai ei vor fi admisi in functiile publice civile si militare.
Cetatenii Romaniei se bucura de protectia statului roman.

Art. 2.

Modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei romane sunt cele prevazute in prezenta lege.

Art. 3.

Incheierea, declararea nulitatii, anularea sau desfacerea casatoriei intre un cetatean roman si un strain nu produce efecte asupra cetateniei sotilor.

CAPITOLUL II
Dobandirea cetateniei romane
Art. 4.
Cetatenia romana se dobandeste prin:
a) nastere;
b) adoptie;
c) acordare la cerere.

A. Prin nastere

Art. 5.

Copiii nascuti pe teritoriul Romaniei, din parinti cetateni romani, sunt cetateni romani.
Sunt, de asemenea, cetateni romani cei care:
a) s-au nascut pe teritoriul statului roman, chiar daca numai unul dintre parinti este cetatean roman;
b) s-au nascut in strainatate si ambii parinti sau numai unul dintre ei are cetatenia romana.
Copilul gasit pe teritoriul statului roman este cetatean roman, daca nici unul dintre parinti nu este cunoscut.

B. Prin adoptie

Art. 6.

Cetatenia romana se dobandeste de catre copilul cetatean strain sau fara cetatenie prin adoptie, daca adoptatorii sunt cetateni romani, iar adoptatul nu a implinit varsta de 18 ani.
In cazul in care numai unul dintre adoptatori este cetatean roman, cetatenia adoptatului minor va fi hotarata, de comun acord, de catre adoptatori. In situatia in care adoptatorii nu cad de acord, instanta judecatoreasca competenta sa incuviinteze adoptia va decide asupra cetateniei minorului, tinand seama de interesele acestuia. In cazul copilului care a implinit varsta de 14 ani este necesar consimtamantul acestuia.
Daca adoptia se face de catre o singura persoana, iar aceasta este cetatean roman, minorul dobandeste cetatenia adoptatorului.

Art. 7.

In cazul declararii nulitatii sau anularii adoptiei, copilul care nu a implinit varsta de 18 ani este considerat ca nu a fost niciodata cetatean roman, daca domiciliaza in strainatate sau daca paraseste tara pentru a domicilia in strainatate.
In cazul desfacerii adoptiei copilul care nu a implinit varsta de 18 ani pierde cetatenia romana pe data desfacerii adoptiei, daca acesta domiciliaza in strainatate sau daca paraseste tara pentru a domicilia in strainatate.

C. Prin acordare la cerere

Art. 8.

Cetatenia romana se poate acorda, la cerere, persoanei fara cetatenie sau cetateanului strain, daca indeplineste urmatoarele conditii:
a) s-a nascut si domiciliaza, la data cererii, pe teritoriul Romaniei sau, desi nu s-a nascut pe acest teritoriu, locuieste in mod legal, continuu si statornic pe teritoriul statului roman de cel putin 7 ani sau, in cazul in care este casatorit cu un cetatean roman, de cel putin 5 ani;
b) dovedeste prin comportarea si atitudinea sa loialitate fata de statul si de poporul roman;
c) a implinit varsta de 18 ani;
d) are asigurate mijloacele legale de existenta;
e) este cunoscut cu o buna comportare si nu a fost condamnat in tara sau in strainatate pentru o infractiune care il face nedemn de a fi cetatean roman;
f) cunoaste limba romana si poseda notiuni elementare de cultura si civilizatie romaneasca, in masura suficienta pentru a se integra in viata sociala;
g) cunoaste prevederile Constitutiei Romaniei.
Termenele prevazute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse pana la jumatate in cazul in care solicitantul este o personalitate recunoscuta pe plan international.

Art. 9.

Copilul nascut din parinti cetateni straini sau fara cetatenie si care nu a implinit varsta de 18 ani dobandeste cetatenia romana o data cu parintii sai.
In cazul in care numai unul dintre parinti dobandeste cetatenia romana, parintii vor hotari, de comun acord, cu privire la cetatenia copilului. In situatia in care parintii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, tinand seama de interesele acestuia. In cazul copilului care a implinit varsta de 14 ani este necesar consimtamantul acestuia.
Copilul dobandeste cetatenia romana pe aceeasi data cu parintele sau.

Art. 10.

Cetatenia romana se poate acorda si persoanei care a avut aceasta cetatenie si care cere redobandirea ei, cu pastrarea cetateniei straine si stabilirea domiciliului in tara sau cu mentinerea acestuia in strainatate, daca indeplineste in mod corespunzator conditiile prevazute la art. 8 lit. b), c) si e).
Parintii care se repatriaza si solicita redobandirea cetateniei romane hotarasc si in privinta cetateniei copiilor lor minori. In situatia in care parintii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, tinand seama de interesele acestuia. In cazul copilului care a implinit varsta de 14 ani este necesar consimtamantul acestuia.
Redobandirea cetateniei de catre unul dintre soti nu are nici o consecinta asupra cetateniei celuilalt sot. Sotul cetatean strain sau fara cetatenie al persoanei care se repatriaza si redobandeste cetatenia romana poate cere dobandirea cetateniei romane in conditiile prezentei legi.

CAPITOLUL III
Procedura acordarii cetateniei romane
Art. 11.
Aprobarea cererilor de acordare a cetateniei romane se face prin hotarare a Guvernului care apreciaza, in acest sens, asupra propunerilor ministrului justitiei. Hotararea Guvernului se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 12.

Cererea de acordare a cetateniei romane se face personal sau prin mandatar cu procura speciala si autentica si va fi insotita de acte care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de prezenta lege.

Art. 13.

Cererea de acordare a cetateniei romane se adreseaza comisiei pentru constatarea conditiilor de acordare a cetateniei, care functioneaza pe langa Ministerul Justitiei.
Comisia, formata din 5 magistrati de la Tribunalul Bucuresti, este desemnata, pe o perioada de 4 ani, de presedintele acestei instante.
Presedintele comisiei este magistratul cu functia cea mai mare sau, la functii egale, magistratul cu cea mai mare vechime in functie.
Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justitiei, desemnat de ministru.

Art. 14.

Comisia dispune, pe cheltuiala petitionarului, publicarea in extras a cererii de acordare a cetateniei romane in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.
Examinarea cererii de catre comisie se va putea face numai dupa trecerea a 30 de zile de la data publicarii acesteia.

Art. 15.

In vederea solutionarii cererii, comisia poate dispune:
a) completarea actelor, precum si orice explicatii din partea petitionarului;
b) solicitarea de relatii de la orice autoritati;
c) citarea oricarei persoane care ar putea da informatii folositoare.

Art. 16.

Autoritatile publice care detin date sau informatii din care rezulta ca solicitantul nu intruneste conditiile legale pentru acordarea cetateniei sunt obligate sa le comunice comisiei.
Orice persoana poate face intampinare la comisia prevazuta la art. 13, cu privire la cererea de obtinere a cetateniei romane, in cazul prevazut la alin. 1.

Art. 17.

Dupa examinarea cererii comisia va intocmi un raport pe care il va inainta, impreuna cu cererea de acordare a cetateniei romane, ministrului justitiei.
In raport se va mentiona, in mod obligatoriu, daca sunt sau nu sunt intrunite conditiile legale pentru acordarea cetateniei.

Art. 18.

Pe baza raportului comisiei ministrul justitiei va prezenta Guvernului proiectul de hotarare pentru acordarea cetateniei.
In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru acordarea cetateniei, pe baza raportului comisiei ministrul justitiei va comunica aceasta petitionarului.

Art. 19.

Persoana careia i se acorda cetatenia romana, potrivit art. 8 si 10, cu stabilirea domiciliului in tara, depune in termen de 6 luni, in fata ministrului justitiei sau a secretarului de stat delegat anume in acest scop, juramantul de credinta fata de Romania.
Juramantul are urmatorul continut: “Jur sa fiu devotat patriei si poporului roman, sa apar drepturile si interesele nationale, sa respect Constitutia si legile Romaniei.”
Persoana care a obtinut cetatenia romana in conditiile prevazute la art. 10, cu mentinerea domiciliului in strainatate, va depune juramantul de credinta in fata sefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al Romaniei din tara in care domiciliaza.

Art. 20.

Cetatenia romana se dobandeste pe data depunerii juramantului de credinta.
Dupa depunerea juramantului ministrul justitiei ori, dupa caz, seful misiunii diplomatice sau al oficiului consular va elibera persoanei careia i s-a acordat cetatenia romana un certificat constatator.

CAPITOLUL IV
Dovada cetateniei romane
Art. 21.
Dovada cetateniei romane se face cu buletinul de identitate sau, dupa caz, cu cartea de identitate, pasaportul ori cu certificatul prevazut la art. 20 alin. 2.
Cetatenia copilului pana la varsta de 14 ani se dovedeste cu certificatul sau de nastere, insotit de buletinul ori cartea de identitate, dupa caz, sau pasaportul oricaruia dintre parinti.
In cazul in care copilul este inscris in buletinul sau in cartea de identitate, dupa caz, ori in pasaportul unuia dintre parinti, dovada cetateniei se face cu oricare dintre aceste acte.
Daca dovada cetateniei copilului pana la varsta de 14 ani nu se poate face in conditiile alineatului precedent, dovada se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidenta a populatiei.
Dovada cetateniei copiilor gasiti se face, pana la varsta de 14 ani, cu certificatul de nastere.

Art. 22.

In caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei elibereaza, la cerere, dovezi de cetatenie pentru cetatenii romani aflati in strainatate.

CAPITOLUL V
Pierderea cetateniei romane
Art. 23.
Cetatenia romana se pierde prin:
a) retragerea cetateniei romane;
b) aprobarea renuntarii la cetatenia romana;
c) in alte cazuri prevazute de lege.

A. Prin retragerea cetateniei romane

Art. 24.

Cetatenia romana se poate retrage persoanei care:
a) aflata in strainatate, savarseste fapte deosebit de grave prin care vatama interesele statului roman sau lezeaza prestigiul Romaniei;
b) aflata in strainatate, se inroleaza in fortele armate ale unui stat cu care Romania a rupt relatiile diplomatice sau cu care este in stare de razboi;
c) a obtinut cetatenia romana prin mijloace frauduloase.
Cetatenia romana nu poate fi retrasa persoanei care a dobandit-o prin nastere.

Art. 25.

Retragerea cetateniei romane nu produce efecte asupra cetateniei sotului sau copiilor persoanei careia i s-a retras cetatenia.

B. Prin aprobarea renuntarii la cetatenia romana

Art. 26.

Pentru motive temeinice se poate aproba renuntarea la cetatenia romana persoanei care a implinit varsta de 18 ani si care:
a) nu este invinuita sau inculpata intr-o cauza penala ori nu are de executat o pedeapsa penala;
b) nu este urmarita pentru debite catre stat, persoane fizice sau juridice din tara sau, avand astfel de debite, le achita ori prezinta garantii corespunzatoare pentru achitarea lor;
c) a dobandit ori a solicitat si are asigurarea ca va dobandi o alta cetatenie.

Art. 27.

Pierderea cetateniei romane prin aprobarea renuntarii nu produce nici un efect asupra cetateniei sotului sau copiilor minori.
Cu toate acestea, in cazul in care ambii parinti obtin aprobarea renuntarii la cetatenia romana, iar copilul minor se afla impreuna cu ei in strainatate ori paraseste impreuna cu ei tara, minorul pierde cetatenia romana o data cu parintii sai, iar daca acestia au pierdut cetatenia romana la date diferite, pe ultima dintre aceste date.
Copilul minor care, pentru a domicilia in strainatate, paraseste tara dupa ce ambii parinti au pierdut cetatenia romana pierde cetatenia romana pe data plecarii sale din tara.
Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in cazul in care numai unul dintre parinti este cunoscut sau este in viata.
Copilul minor, incredintat prin hotarare judecatoreasca parintelui care are domiciliul in strainatate si care renunta la cetatenie, pierde cetatenia romana pe aceeasi data cu parintele caruia i-a fost incredintat si la care locuieste, cu conditia obtinerii acordului celuilalt parinte, cetatean roman. In situatiile prevazute la alin. 2, 3 si 4 copilului care a implinit varsta de 14 ani i se cere consimtamantul.

C. Alte cazuri de pierdere a cetateniei romane

Art. 28.

Copilul minor, cetatean roman, adoptat de un cetatean strain, pierde cetatenia romana, daca, la cererea adoptatorului sau, dupa caz, a adoptatorilor, dobandeste cetatenia acestora in conditiile prevazute de legea straina. Minorului care a implinit varsta de 14 ani i se cere consimtamantul.
Data pierderii cetateniei romane in conditiile alin. 1 este data dobandirii de catre minor a cetateniei adoptatorului.
In cazul declararii nulitatii sau anularii adoptiei, copilul care nu a implinit varsta de 18 ani este considerat ca nu a pierdut niciodata cetatenia romana.

Art. 29.

In situatia prevazuta la art. 5 alin. 3 copilul gasit pierde cetatenia romana, daca pana la implinirea varstei de 18 ani i s-a stabilit filiatia fata de ambii parinti, iar acestia sunt cetateni straini.
Cetatenia romana se pierde si in cazul in care filiatia s-a stabilit numai fata de un parinte cetatean strain, celalalt parinte ramanand necunoscut.
Data pierderii cetateniei romane in conditiile alin. 1 si 2 este data stabilirii filiatiei copilului.

CAPITOLUL VI
Procedura retragerii cetateniei romane si aprobarii renuntarii la cetatenia romana
Art. 30.
Guvernul Romaniei dispune prin hotarare retragerea cetateniei romane sau, dupa caz, aprobarea renuntarii la cetatenia romana, apreciind asupra propunerii ministrului justitiei, facuta potrivit procedurii prevazute la art. 13-18.

Art. 31.

Orice autoritate sau persoana care are cunostinta de existenta unui motiv pentru retragerea
cetateniei romane poate sesiza, in scris, comisia de pe langa Ministerul Justitiei, avand obligatia sa produca dovezile de care dispune.
Comisia sesizata poate cere date sau informatii de la orice autoritate sau persoana care are cunostinta despre existenta situatiei prevazute la art. 24.

Art. 32.

Cererea de renuntare la cetatenia romana se face personal sau prin mandatar cu procura speciala si autentica si se depune la comisia care functioneaza pe langa Ministerul Justitiei, care va proceda potrivit prevederilor art. 13-18.

Art. 33.

Data pierderii cetateniei romane prin retragere sau prin aprobarea renuntarii la aceasta este data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a hotararii Guvernului.

CAPITOLUL VII
Dispozitii finale si tranzitorii
Art. 34.
Sunt si raman cetateni romani persoanele care au dobandit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare.

Art. 35.

Fostii cetateni romani care, inainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut cetatenia romana din diferite motive o pot redobandi la cerere, in baza unei declaratii autentificate, in strainatate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei, iar in tara, la notarul public, chiar daca au alta cetatenie si nu isi stabilesc domiciliul in Romania. Beneficiaza de dispozitiile alin. 1 si cei carora li s-a ridicat cetatenia romana fara voia lor sau din alte motive neimputabile lor, precum si descendentii acestora.

Art. 36.

Cererile privind acordarea cetateniei romane si aprobarea renuntarii la cetatenia romana sunt supuse unei taxe prevazute de lege.
Prin derogare de la prevederile alin. 1, redobandirea cetateniei romane potrivit prevederilor art. 35 este scutita de plata taxelor consulare.

Art. 37.

Persoanele carora li s-a acordat cetatenia romana, potrivit legii, au toate drepturile si libertatile, precum si obligatiile prevazute prin Constitutie si prin legile tarii pentru cetatenii romani.

Art. 38.

Cetatenia romana cu titlu de “cetatenie de onoare” se poate acorda unor straini pentru servicii deosebite aduse tarii si natiunii romane, la propunerea Guvernului, fara nici o alta formalitate, de catre Parlamentul Romaniei.
Persoanele care au dobandit cetatenia de onoare se bucura de toate drepturile civile si politice recunoscute cetatenilor romani, cu exceptia dreptului de a alege si de a fi ales si de a ocupa o functie publica.

Art. 39.

Pentru situatiile in care se cere consimtamantul minorului care a implinit varsta de 14 ani, acesta trebuie facut in forma unei declaratii autentice date in fata notarului public.

Art. 40.

Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei.
Cererile aflate in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a prezentei legi se vor rezolva in conformitate cu prevederile acesteia. Conditiile de dobandire a cetateniei romane raman supuse reglementarilor in vigoare la data depunerii cererii.

Art. 41.

Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 24/1971 - Legea cetateniei romane, Decretul-lege nr.137/1990 privind unele dispozitii referitoare la cetatenia romana, prevederile art. 3 si ale art. 8 din Decretul-lege nr.7/1989 privind repatrierea cetatenilor romani si a fostilor cetateni romani, precum si orice alte dispozitii contrare prevederilor prezentei legi.

Modificari la legea cetateniei romane

O.G. nr.84/2001
privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor modifica in mod corespunzator.

O.U.G. nr.167/2001
privind suspendarea aplicarii prevederilor art. 35 din Legea cetateniei nr. 21/1991, republicata suspenda pe o perioada de 6 luni aplicarea prevederilor art. 35.

O.U.G. nr.68/2002
pentru modificarea si completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991 modifica art. 36 alin. (2); introduce un alin. nou dupa alin. (1) la art. 10, un alin. nou dupa alin. (2) la art. 18, un alin. nou dupa alin. (2) la art. 20; abroga art. 35.

L. nr.542/2002
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 68/2002 pentru modificarea si completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991 introduce un alin. nou la art. 18 dupa alin. (2), un alin. nou la art. 20 dupa alin. (2)

O.U.G. nr.160/2002
privind suspendarea aplicarii unor dispozitii din Legea cetateniei romane nr. 21/1991 suspenda pe o perioada de 6 luni prevederile art. 10 alin. (2) si art. 36 alin. (2)

L. nr.165/2003
pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 160/2002 privind suspendarea aplicarii unor dispozitii din Legea cetateniei romane nr. 21/1991 - aproba O.U.G. nr. 160/2002 cu urmatoarea modificare: suspenda pe o perioada de 6 luni, de la data intrarii in vigoare a ordonantei, prevederile art. 10 alin. (2) si art. 36 alin. (2) pentru o noua reglementare privind redobandirea cetateniei romane.

O.U.G. nr.43/2003
pentru modificarea si completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991 - modifica art.5 alin. 3, art.8 alin.1 lit.a,b,d si g, art.8 alin.2, art.10, art.11 alin.1, art.12, art.15 lit.a, art.18, art.19, art.20 alin.2, art.36 alin.2, art.39; introduce un nou alineat dupa alin. 2 la art. 8, art. 101, art. 102, doua noi alineate dupa alin. 3 la art 20, lit. d la art. 24 alin. 1, alin. 2 la art. 32, un nou alineat dupa alin. 1 la art.33, art. 371.dispune republicarea.

L. nr.248/2003
pentru completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991, republicata - introduce alin. (2) la art. 12, alin.11 la art. 13.

L. nr.405/2003
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea si completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991 - aproba O.U.G. nr. 43/2003 si modifica art.5 alin. (3), art.8 alin. (1) lit. b); introduce lit. d) la art. 24 alin. (1)

9 responses so far

Aug 11 2008

Ordonanţă de urgenţă nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 25 aprilie 2008

Published by Avocat Florea Ana under Legi

Ordonanţă de urgenţă nr. 44/2008  privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 25 aprilie 2008  

 Având în vedere că Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, cu modificările şi completările ulterioare, a condus la disfuncţionalităţi în activitatea de autorizare, prevederile sale fiind interpretate în mod diferit de autorităţile publice locale desemnate cu aplicarea lor, paşii care trebuie parcurşi de către solicitanţi diferind de la o primărie la alta,

   luând în considerare că Legea nr. 300/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri de înregistrare în registrul comerţului, în procedura emiterii autorizaţiei de către autorităţile publice locale, prezentul act normativ conduce la reducerea birocraţiei, combaterea corupţiei şi la scurtarea termenelor de eliberare a autorizaţiilor, întrucât cuprinde dispoziţii care conduc la simplificarea procesului de autorizare şi înregistrare a celor care doresc să desfăşoare o activitate economică în una dintre cele mai simple forme ale acesteia, fiind stabilite criterii care nu lasă loc interpretării arbitrare şi fiind mutată procedura de autorizare şi înregistrare în întregime la registrul comerţului, ceea ce scurtează etapele pe care trebuie să le parcurgă un solicitant şi vine în întâmpinarea acestuia cu personal calificat şi cu o procedură care deja şi-a dovedit eficienţa în cazul societăţilor comerciale.

   În condiţiile în care absenţa unor măsuri active de stimulare a mediului de afaceri, inclusiv prin reducerea procedurilor administrative, şi de creare a noi locuri de muncă conduce la prejudicierea dezvoltării durabile şi sustenabile a României şi la încetinirea ritmului de creştere economică,

   ţinând cont de faptul că autorizaţiile care intră în acest moment sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 300/2004, cu modificările şi completările ulterioare, acoperă domenii de o deosebită importanţă socială şi economică, menţinerea dificultăţilor actuale de aplicare a procedurii de autorizare putând genera grave disfuncţionalităţi în desfăşurarea normală a respectivelor activităţi,

   în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

   Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

   Art. 1. -

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării şi regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi al întreprinderilor individuale şi familiale.

   (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică profesiilor liberale, precum şi acelor activităţi economice a căror desfăşurare este organizată şi reglementată prin legi speciale.

   (3) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică acelor activităţi economice pentru care legea a instituit un regim juridic special, anumite restricţii de desfăşurare sau alte interdicţii.

   (4) Activităţile de formare profesională prin ucenicie la locul de muncă se autorizează în condiţiile legii speciale.

   (5) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică în cazul serviciilor prestate în contextul libertăţii de prestare transfrontalieră a serviciilor, astfel cum este ea prevăzută la art. 49 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene1).

   ___________

   1)”Articolul 49. - În conformitate cu dispoziţiile ce urmează, se elimină treptat în cursul perioadei de tranziţie restricţiile privind libertatea de a presta servicii în cadrul Comunităţii cu privire la resortisanţii statelor membre stabiliţi într-un alt stat al Comunităţii decât cel al beneficiarului serviciilor. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate extinde dispoziţiile prezentului capitol la prestatorii de servicii care sunt resortisanţi ai unui stat terţ şi sunt stabiliţi în Comunitate.”

 

   Art. 2. - În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

   a) activitate economică - activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit;

   b) Codul CAEN - Clasificarea activităţilor din economia naţională, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, cu modificările ulterioare;

   c) dreptul de stabilire - prerogativa unui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European de a desfăşura activităţi economice pe teritoriul unui alt stat membru prin intermediul unui sediu permanent, în condiţii de egalitate de tratament cu cetăţenii statului gazdă;

   d) familia - soţul, soţia, copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării întreprinderii familiale, rudele şi afinii până la gradul al patrulea inclusiv;

   e) întreprinzător - persoana fizică care organizează o întreprindere economică;

   f) întreprindere economică - activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege;

   g) întreprindere individuală - întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică;

   h) întreprindere familială - întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa;

   i) persoană fizică autorizată - persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă;

   j) patrimoniul de afectaţiune - totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora;

   k) puncte de lucru - locaţiile în care îşi desfăşoară activitatea persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale sau familiale, în cazul în care aceasta nu se desfăşoară exclusiv la sediul profesional, cu excepţia cazului în care se desfăşoară comerţ ambulant, astfel cum este reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată.

   Art. 3. -

(1) În temeiul dreptului la liberă iniţiativă, al dreptului la liberă asociere şi al dreptului de stabilire, orice persoană fizică, cetăţean român sau cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European, poate desfăşura activităţi economice pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de lege.

   (2) Activităţile economice pot fi desfăşurate în toate domeniile, meseriile, ocupaţiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres pentru libera iniţiativă.

   (3) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică pentru activităţile prevăzute de Codul CAEN a căror desfăşurare în una dintre formele prevăzute de art. 4 nu este reglementată exclusiv potrivit unei legi speciale.

   Art. 4. - Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfăşura activităţile economice după cum urmează:

   a) individual şi independent, ca persoane fizice autorizate;

   b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;

   c) ca membri ai unei întreprinderi familiale.

   Art. 5. - Persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să aibă un sediu profesional pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de lege.

   Art. 6. -

(1) Orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrată şi autorizată, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

   (2) Autorizarea funcţionării, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, nu exonerează persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale de obligaţia de a obţine, înainte de începerea activităţii, autorizaţiile, avizele, licenţele şi altele asemenea, prevăzute în legi speciale, pentru desfăşurarea anumitor activităţi economice.

 

CAPITOLUL II

Înregistrarea şi autorizarea funcţionării

 

   Art. 7. -

(1) Persoanele fizice prevăzute la art. 4 lit. a) şi b) au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice, ca persoane fizice autorizate, denumite în continuare PFA, respectiv întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale.

   (2) Reprezentantul întreprinderii familiale are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice. În cazul în care acesta nu formulează cererea în termen de 7 zile de la încheierea acordului de constituire prevăzut la art. 29 alin. (1), oricare membru al întreprinderii familiale poate să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării.

   (3) În toate cazurile, cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării trebuie formulată în termen de 15 zile de la încheierea acordului de constituire prevăzut la art. 29 alin. (1).

   (4) În caz de nerespectare a termenului prevăzut la alin. (3), este necesară încheierea unui nou acord de constituire.

   Art. 8. -

(1) Pot desfăşura activităţi economice în una dintre formele prevăzute la art. 4 persoanele fizice care:

   a) au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice care solicită autorizarea pentru desfăşurarea de activităţi economice conform art. 4 lit. a) şi b) şi al reprezentantului întreprinderii familiale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul membrilor întreprinderii familiale;

   b) nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina financiar-fiscală, de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;

   c) au un sediu profesional declarat conform art. 9 alin. (2);

   d) declară pe propria răspundere că îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi al protecţiei muncii.

   (2) Îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d) se face potrivit art. 5, 15 şi următoarele din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare, atât pentru sediul profesional, pentru fiecare punct de lucru, cât şi pentru activităţile desfăşurate în afara sediului profesional sau a punctelor de lucru.

   (3) În cazul în care, potrivit unor prevederi legale speciale, pentru anumite activităţi economice este necesară îndeplinirea unor condiţii de pregătire profesională şi/sau de atestare a pregătirii profesionale, persoanele prevăzute la art. 4 trebuie să facă dovada îndeplinirii acestora.

   Art. 9. -

(1) PFA, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale şi întreprinderea familială au sediul profesional declarat prin cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării.

   (2) Pentru stabilirea sediului profesional este necesar ca PFA, titularul întreprinderii individuale sau oricare membru al întreprinderii familiale, de la caz la caz, să deţină un drept de folosinţă asupra imobilului la adresa căruia acesta este declarat.

   (3) Desfăşurarea activităţilor economice prin intermediul unui sediu permanent de către cetăţenii altor state membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European se realizează cu respectarea reglementărilor în vigoare privind sediul permanent.

   Art. 10. -

(1) Cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării se depune la registrul comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în care solicitantul îşi stabileşte sediul profesional.

   (2) Cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării va fi însoţită de documentaţia prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

   Art. 11. -

(1) Înregistrarea în registrul comerţului a persoanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii familiale se face în baza rezoluţiei motivate a directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal.

   (2) Dacă socoteşte îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 şi 9, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal va dispune înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării persoanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii familiale. Prin aceeaşi rezoluţie va dispune şi înregistrarea în registrul comerţului a declaraţiei-tip pe propria răspundere date conform prevederilor Legii nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile art. 172 din Legea nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la transmiterea declaraţiilor-tip către autorităţile publice competente, se aplică în mod corespunzător.

   (3) Dacă documentele depuse în susţinerea cererii sunt incomplete, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal va dispune prin rezoluţie motivată acordarea unui termen de maximum 15 zile pentru completarea acestora. Termenul va fi comunicat solicitantului fie pe loc, dacă este prezent, fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În toate cazurile se vor indica documentele care urmează să fie depuse până la termenul acordat. La cererea motivată a solicitantului, termenul de 15 zile poate fi prelungit.

   (4) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile legale, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal va dispune prin rezoluţie motivată respingerea cererii de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării pentru persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală sau întreprinderea familială solicitantă, precum şi a înregistrării declaraţiei-tip pe propria răspundere date conform Legii nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

   (5) Rezoluţiile directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal cu privire la înmatriculare şi orice alte înregistrări în registrul comerţului, conform prezentei ordonanţe de urgenţă, se execută de îndată, în baza lor efectuându-se înregistrările dispuse prin acestea, fără nicio altă formalitate.

   Art. 12. -

(1) Împotriva rezoluţiei directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare sau de la comunicare, după caz. Plângerea se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al solicitantului şi se judecă în condiţiile dreptului comun. Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

   (2) Aplicarea rezoluţiilor directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal cu privire la înmatriculare şi orice alte înregistrări în registrul comerţului, conform prezentei ordonanţe de urgenţă, nu se suspendă în cursul judecăţii.

   (3) Cererile adresate instanţelor judecătoreşti conform prezentei ordonanţe de urgenţă sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar.

   Art. 13. -

(1) În cazul prevăzut la art. 11 alin. (2) sau în cazul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care dispune astfel, oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, certificatul constatator emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, precum şi alte acte prevăzute de lege, după caz.

   (2) Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare şi, după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni este de 3 zile lucrătoare, respectiv 5 zile lucrătoare, calculat de la data înregistrării cererii sau, după caz, de la data completării cererii cu documentele solicitate.

   (3) Certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, este documentul care atestă înregistrarea în registrul comerţului, autorizarea funcţionării, precum şi luarea în evidenţă de către autoritatea fiscală competentă.

   (4) Dispoziţiile art. 11 şi 13 din Legea nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la atribuirea şi utilizarea codului unic de înregistrare, se aplică în mod corespunzător.

   Art. 14. -

(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 28 alin. (2), o persoană poate avea câte un singur certificat de înregistrare pentru statutul juridic, respectiv cel de PFA, titular de întreprindere individuală sau membru al unei întreprinderi familiale pentru care a fost autorizată.

   (2) Schimbarea sediului profesional şi a obiectului principal de activitate se înregistrează în registrul comerţului, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor prezentului capitol.

   (3) Punctele de lucru se înregistrează în registrul comerţului, cu respectarea dispoziţiilor privind sediul profesional şi cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor prezentului capitol.

   (4) Pentru desfăşurarea unei activităţi pentru care nu s-a cerut înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării este necesară obţinerea acestora potrivit prezentului capitol.

   (5) Cererea pentru efectuarea modificărilor prevăzute la alin. (2)-(4) se depune la registrul comerţului în care este înregistrată PFA, întreprinderea individuală sau întreprinderea familială, însoţită de declaraţia pe propria răspundere, prevăzută la pct. 1.3, 2.3 sau 3.3 din anexă, după caz.

   (6) Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera un nou certificat de înregistrare în cazul prevăzut la alin. (2) şi, în toate cazurile, certificatul de înscriere de menţiuni şi certificatul constatator emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, precum şi alte acte prevăzute de lege.

   (7) Modificarea acordului de constituire a întreprinderii familiale se declară, în termen de 15 zile de la încheierea actului adiţional, la registrul comerţului în care este înregistrată întreprinderea familială. Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va înregistra modificările şi va elibera certificatul de înscriere de menţiuni, cu respectarea prevederilor legale aplicabile.

   Art. 15. - Persoana fizică autorizată, titularul întreprinderii individuale şi reprezentantul întreprinderii familiale vor ţine contabilitatea în partidă simplă, potrivit reglementărilor privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL III

Regimul juridic al PFA, al întreprinzătorilor titulari ai

întreprinderilor individuale şi al întreprinderilor familiale

 

SECŢIUNEA 1

Regimul juridic al PFA

 

   Art. 16. - În scopul exercitării activităţii pentru care a fost autorizată, PFA poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni.

   Art. 17. -

(1) PFA nu poate angaja cu contract de muncă terţe persoane pentru desfăşurarea activităţii pentru care a fost autorizată şi nici nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează potrivit art. 16, chiar dacă colaborarea este exclusivă.

   (2) Cu toate acestea, o persoană poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel pentru care PFA este autorizată.

   Art. 18. - PFA este asigurată în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.

   Art. 19. -

(1) PFA îşi desfăşoară activitatea folosind în principal forţa de muncă şi aptitudinile sale profesionale. Ea nu poate cumula şi calitatea de întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale.

   (2) PFA poate cere ulterior schimbarea statutului juridic dobândit şi autorizarea ca întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale, cu respectarea dispoziţiilor cap. II şi ale art. 21.

   Art. 20. -

(1) PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul său, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările ulterioare, dacă are calitatea de comerciant, potrivit art. 7 din Codul comercial.

   (2) Creditorii îşi vor executa creanţele potrivit dreptului comun, în cazul în care PFA nu are calitatea de comerciant.

   (3) Orice persoană interesată poate face dovada calităţii de comerciant în cadrul procedurii insolvenţei sau separat, prin acţiune în constatare, dacă justifică un interes legitim.

   Art. 21. -

(1) PFA îşi încetează activitatea şi este radiată din registrul comerţului în următoarele cazuri:

   a) prin deces;

   b) prin voinţa acesteia;

   c) în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

   (2) Cererea de radiere, însoţită de copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde îşi are sediul profesional, de către orice persoană interesată.

   (3) Dispoziţiile art. 11-13 se aplică în mod corespunzător.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică titular

al întreprinderii individuale

 

   Art. 22. - Întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului.

   Art. 23. - Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului.

   Art. 24. - Pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii, şi poate colabora cu alte PFA, cu alţi întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni.

   Art. 25. -

(1) Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale nu va fi considerat un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează potrivit art. 24, chiar dacă colaborarea este exclusivă.

   (2) Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale poate cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-a organizat întreprinderea individuală.

   (3) Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale este asigurat în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.

   Art. 26. - Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare.

   Art. 27. -

(1) Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale îşi încetează activitatea şi este radiat din registrul comerţului în următoarele cazuri:

   a) prin deces;

   b) prin voinţa acestuia;

   c) în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

   (2) Cererea de radiere, însoţită de copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde îşi are sediul profesional, de către orice persoană interesată.

   (3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) moştenitorii pot continua întreprinderea, dacă îşi manifestă voinţa, printr-o declaraţie autentică, în termen de 6 luni de la data dezbaterii succesiunii. Când sunt mai mulţi moştenitori, aceştia îşi vor desemna un reprezentant, în vederea continuării activităţii economice ca întreprindere familială.

   (4) Dispoziţiile art. 11-13 se aplică în mod corespunzător. Activitatea va putea fi continuată sub aceeaşi firmă, cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Regimul juridic al întreprinderii familiale

 

   Art. 28. -

(1) Întreprinderea familială este constituită din 2 sau mai mulţi membri ai unei familii.

   (2) Membrii unei întreprinderi familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale. De asemenea, aceştia pot cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-au organizat întreprinderea familială.

   (3) Membrii unei întreprinderi familiale sunt asiguraţi în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi au dreptul de a fi asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.

   (4) Întreprinderea familială nu poate angaja terţe persoane cu contract de muncă.

   Art. 29. -

(1) Întreprinderea familială se constituie printr-un acord de constituire, încheiat de membrii familiei în formă scrisă, ca o condiţie de validitate. Acordul de constituire va stipula numele şi prenumele membrilor, reprezentantul, data întocmirii, participarea fiecărui membru la întreprindere, condiţiile participării, cotele procentuale în care vor împărţi veniturile nete ale întreprinderii, raporturile dintre membrii întreprinderii familiale şi condiţiile de retragere, sub sancţiunea nulităţii absolute.

   (2) Reprezentantul desemnat prin acordul de constituire va gestiona interesele întreprinderii familiale în temeiul unei procuri speciale, sub forma unui înscris sub semnătură privată. Procura specială se semnează de către toţi membrii întreprinderii care au capacitate de exerciţiu şi reprezentanţii legali ai celor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

   (3) În scopul exercitării activităţii pentru care a fost autorizată, întreprinderea familială, prin reprezentantul său, poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni.

   Art. 30. -

(1) Întreprinderea familială nu are patrimoniu propriu şi nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului.

   (2) Prin acordul de constituire a întreprinderii familiale, membrii acesteia pot stipula constituirea unui patrimoniu de afectaţiune.

   (3) În cazul prevăzut la alin. (2), prin acordul de constituire sau printr-un act adiţional la acesta se vor stabili cotele de participare a membrilor la constituirea patrimoniului de afectaţiune. Dacă membrii întreprinderii convin în unanimitate, cotele de participare pot fi diferite de cele prevăzute pentru participarea la veniturile nete sau pierderile întreprinderii.

   Art. 31. - Membrii întreprinderii familiale sunt comercianţi persoane fizice de la data înregistrării acesteia în registrul comerţului şi răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare prevăzute la art. 29 alin. (1).

   Art. 32. -

(1) Deciziile privind gestiunea curentă a întreprinderii familiale se iau de către reprezentantul desemnat în condiţiile art. 29 alin. (2).

   (2) Actele de dispoziţie asupra bunurilor afectate activităţii întreprinderii familiale se vor lua cu acceptul majorităţii simple a membrilor întreprinderii, cu condiţia ca această majoritate să includă şi acordul proprietarului bunului care va face obiectul actului.

   (3) Actele prin care se dobândesc bunuri pentru activitatea întreprinderii familiale se încheie de reprezentant fără autorizarea prealabilă a membrilor, dacă valoarea bunului cu privire la care se încheie actul nu depăşeşte 50% din valoarea bunurilor care au fost afectate întreprinderii potrivit art. 30 alin. (2) şi a sumelor de bani aflate la dispoziţia întreprinderii la data actului. Bunurile dobândite sunt coproprietatea membrilor în cotele prevăzute la art. 29 alin. (1) sau la art. 30 alin. (3), după caz.

   Art. 33. -

(1) Întreprinderea familială îşi încetează activitatea şi este radiată din registrul comerţului în următoarele cazuri:

   a) mai mult de jumătate dintre membrii acesteia au decedat;

   b) mai mult de jumătate dintre membrii întreprinderii cer încetarea acesteia sau se retrag din întreprindere;

   c) în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

   (2) Cererea de radiere, însoţită de copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde îşi are sediul profesional, de către orice persoană interesată.

   (3) Dispoziţiile art. 11-13 se aplică în mod corespunzător.

   Art. 34. -

(1) În cazul în care membrii întreprinderii familiale au constituit un patrimoniu de afectaţiune potrivit art. 30 alin. (2) sau au dobândit bunuri potrivit art. 32 alin. (3), bunurile se împart conform cotelor prevăzute la art. 30 alin. (3).

   (2) În cazul în care nu a fost constituit un patrimoniu de afectaţiune, bunurile dobândite potrivit art. 32 alin. (3) se împart conform cotelor prevăzute la art. 29 alin. (1).

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii finale

 

   Art. 35. -

(1) Primăriile pot să îşi constituie birouri de asistenţă şi reprezentare a persoanelor fizice prevăzute la art. 4, prin reorganizarea activităţii desfăşurate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 300/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

   (2) Persoanele fizice pot opta să efectueze formalităţile prevăzute la cap. II şi prin intermediul birourilor de asistenţă şi reprezentare.

   (3) Birourile de asistenţă şi reprezentare pot să reprezinte persoana fizică solicitantă în cadrul procedurilor de obţinere a autorizaţiei şi înregistrării în registrul comerţului, în temeiul unei cereri de reprezentare.

   (4) Birourile de asistenţă şi reprezentare au următoarele competenţe:

   a) primesc şi ordonează documentaţia pentru înregistrare şi autorizare;

   b) remit cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării, însoţită de documentaţia de susţinere, la registrul comerţului competent, efectuează corespondenţă cu acesta în scopul obţinerii înregistrării şi autorizării, precum şi pentru primirea certificatului de înregistrare şi a celorlalte acte, în original;

   c) remit solicitantului actele în original primite de la registrul comerţului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii din partea acestuia; actele se socotesc comunicate solicitantului la data la care acestea devin disponibile destinatarului pe suport hârtie;

   d) acordă solicitanţilor asistenţă privind operaţiunea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării.

   (5) Pentru serviciile prestate primăriile vor putea percepe taxe pe care le pot stabili autonom, în temeiul principiului autonomiei locale.

   (6) Primăriile vor pune la dispoziţia publicului un formular standard al cererii de reprezentare prevăzute la alin. (3). Cererea de reprezentare, cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării şi documentaţia de susţinere pot fi remise la registrul comerţului competent în format electronic, utilizând Sistemul de autorizare şi înregistrare online şi/sau pe suport hârtie, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu conţinut declarat, ori direct la registrul comerţului.

   (7) În scopul liberului acces al cetăţenilor la servicii publice administrative de calitate, birourile de asistenţă şi reprezentare pot primi cereri de reprezentare şi pot presta servicii de asistenţă, indiferent de sediul profesional al solicitantului şi de registrul comerţului căruia i se adresează acesta.

   Art. 36. - Acolo unde prezenta ordonanţă de urgenţă nu dispune, prevederile Legii nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale Legii nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se vor aplica corespunzător, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

   Art. 37. -

(1) Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1), care desfăşoară o activitate economică autorizată şi recunoscută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, în forme similare cu cele prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, pot fi autorizate să desfăşoare pe teritoriul României aceleaşi tipuri de activităţi pentru care au fost autorizate în acel alt stat, cu respectarea dispoziţiilor art. 1 şi 3.

   (2) În cazul prevăzut la alin. (1), cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării este de competenţa directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunalul în raza căruia a fost ales şi declarat sediul profesional.

   (3) Cererea va fi însoţită de următoarele acte:

   a) carte de identitate sau paşaport al solicitantului - fotocopie şi traducere în limba română, certificate olograf;

   b) documentaţia care atestă funcţionarea legală, obţinută în celalalt stat al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European - fotocopie şi traducere în limba română, certificate olograf.

   (4) În funcţie de forma de organizare pentru care se solicită autorizarea, se vor aplica corespunzător prevederile cap. II.

   Art. 38. - Persoanele prevăzute la art. 4 sunt plătitoare de impozit pe venit în condiţiile prevăzute de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

   Art. 39. -

(1) Procedurile desfăşurate potrivit Legii nr. 300/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se vor finaliza potrivit prevederilor legii aplicabile la data iniţierii acestora.

   (2) Persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate şi înregistrate în registrul comerţului în temeiul unor acte normative anterioare prezentei ordonanţe de urgenţă pot funcţiona în baza certificatului de înregistrare, emis de oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal, un an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

   (3) Până la împlinirea termenului de un an, persoanele prevăzute la alin. (2) vor opta pentru desfăşurarea activităţii în una dintre formele prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. Dispoziţiile cap. II se aplică în mod corespunzător.

   (4) Persoanele prevăzute la alin. (2) care nu şi-au exercitat dreptul de opţiune îşi încetează activitatea şi vor fi radiate din registrul comerţului, din oficiu, fără nicio altă formalitate.

   (5) Rezoluţia prin care directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal dispune radierea se publică pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi se afişează, sub formă tabelară, la sediul oficiului registrului comerţului unde s-a dispus radierea. Împotriva rezoluţiei se poate formula plângere, în condiţiile art. 12, care se aplică în mod corespunzător.

   Art. 40. -

(1) În situaţia în care autorităţile publice competente constată că nu mai sunt îndeplinite condiţiile de desfăşurare a activităţii care au stat la baza autorizării funcţionării şi aplică sancţiuni contravenţionale complementare, notifică oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul unde este declarat sediul profesional al persoanei fizice autorizate, întreprinderii individuale sau întreprinderii familiale sancţionate.

   (2) Notificarea se comunică în termen de 3 zile de la data expirării termenului de contestare sau de la data primirii hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a soluţionat plângerea împotriva sancţiunii dispuse.

   (3) Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va înregistra din oficiu această notificare, fără plata taxelor prevăzute de lege.

   (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia ridicării sancţiunii.

   Art. 41. -

(1) Orice referire conţinută în alte acte normative la sintagma “persoană fizică autorizată şi/sau asociaţie familială” va fi considerată ca fiind făcută la sintagma “persoană fizică autorizată, întreprindere individuală şi/sau întreprindere familială”, după caz.

   (2) Structura denumirii întreprinderii individuale este aceeaşi ca şi cea a persoanei fizice autorizate.

   (3) Dispoziţiile art. 30 şi 31 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

   Art. 42. - La Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, articolul 8 alineatul (11) se modifică şi va avea următorul cuprins:

   ”(11) Obligaţia prevăzută la alin. (1) este îndeplinită în situaţiile prevăzute la lit. a), c), d) şi e) prin transmiterea, în format electronic, a informaţiilor din cazierul fiscal al contribuabililor de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, la solicitarea acestuia, în termen de 8 ore. Solicitarea cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele informaţii: numele şi prenumele/denumirea şi codul de identificare fiscală.”

   Art. 43. - La Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, articolul 3 alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

   ”Art. 3. - (1) Înmatricularea persoanelor fizice autorizate, a întreprinderilor individuale şi a întreprinderilor familiale în registrul comerţului şi înregistrarea fiscală a acestora se fac pe baza rezoluţiei directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, potrivit legii speciale, fără a fi necesară pronunţarea de către judecătorul delegat a încheierii prevăzute la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

   Art. 44. - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:

   a) Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare;

   b) Hotărârea Guvernului nr. 1.766/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.048 din 12 noiembrie 2004;

   c) art. 17 lit. a) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare;

   d) orice alte dispoziţii contrare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

   

                                           Contrasemnează:

                                           ───────────────

                     p. Ministrul pentru întreprinderi mici şi mijlocii, comerţ,

                                     turism şi profesii liberale,

                                             Ştefan Imre,

                                           secretar de stat

                                  Ministrul economiei şi finanţelor,

                                          Varujan Vosganian

                           Ministrul internelor şi reformei administrative,

                                            Cristian David

                                Departamentul pentru Afaceri Europene,

                                           Adrian Ciocănea,

                                           secretar de stat

                                       p. Ministrul justiţiei,

                                       Katalin-Barbara Kibedi,

                                           secretar de stat

                         Ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei,

                                            Karoly Borbely

 

   Bucureşti, 16 aprilie 2008.

   Nr. 44.

 

   ANEXĂ

 

   1. Documentaţia de susţinere a cererii de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării PFA

   1.1. Carte de identitate sau paşaport - fotocopie certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul

   1.2. Document care să ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional, precum contract de închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie de luare în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată

   1.3. Declaraţie pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii

   1.4. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională, dacă aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale

   1.5. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţa profesională, dacă este cazul

   2. Documentaţia de susţinere a cererii de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării întreprinderii individuale

   2.1. Carte de identitate sau paşaport al titularului întreprinderii individuale - fotocopie certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul

   2.2. Document care să ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional, precum contract de închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie de luare în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată

   2.3. Declaraţie pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii

   2.4. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională, dacă aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale

   2.5. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţa profesională, dacă este cazul

   3. Documentaţia de susţinere a cererii de înregistrare în registrul comerţului şi autorizare a funcţionării întreprinderii familiale

   3.1. Carte de identitate sau paşaport al fiecărui membru - fotocopie certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul

   3.2. Document care să ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional, precum contract de închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie de luare în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată

   3.3. Declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului, care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii

   3.4. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională, dacă aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale

   3.5. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţa profesională, dacă este cazul

   3.6. Acordul de constituire şi procura specială, prevăzute la art. 29

   4. Documente care atestă pregătirea sau experienţa profesională

   Pregătirea sau experienţa profesională se atestă, după caz, cu documente cum sunt: diploma, certificatul sau adeverinţa, prin care se dovedeşte absolvirea unei instituţii de învăţământ, certificatul de calificare profesională sau de absolvire a unei forme de pregătire profesională, organizată în condiţiile legii, în vigoare la data eliberării acestuia, certificatul de competenţă profesională, cartea de meşteşugar, carnetul de muncă al solicitantului, declaraţie de notorietate cu privire la abilitatea de a desfăşura activitatea pentru care se solicită autorizarea, eliberată de primarul localităţii respective în mod gratuit în cazul meseriilor tradiţionale artizanale, atestatul de recunoaştere şi/sau de echivalare pentru persoanele fizice care au dobândit calificarea în străinătate, atestatul de recunoaştere a calificării dobândite în străinătate, în afara sistemului de învăţământ, orice alte dovezi care să ateste experienţa profesională.

 

2 responses so far

Aug 11 2008

LEGE nr.359 din 8 septembrie 2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice

Published by Avocat Florea Ana under Legi

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - În scopul simplificării procedurilor administrative şi promovării calităţii serviciilor, se instituie prezenta procedură de înmatriculare în registrul comerţului şi de înregistrare fiscală a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice sau de autorizare a funcţionării persoanelor juridice care, potrivit legii, au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului.

Art. 2. - În sensul prezentei legi, societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale, grupurile de interes economic, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste, precum şi sucursalele înfiinţate de acestea, denumite în continuare solicitanţi, au obligaţia ca, după înmatricularea în registrul comerţului şi înregistrarea fiscală, să ceară autorizarea funcţionării.

Art. 3. - (1) Înmatricularea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale în registrul comerţului şi înregistrarea fiscală a acestora se fac pe baza autorizaţiei emise de primăria competentă, prin grija acesteia, potrivit legii speciale, fără a fi necesară pronunţarea de către judecătorul delegat a încheierii prevăzute la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Înmatricularea persoanelor juridice prevăzute la art. 2, precum şi a sucursalelor acestora se face potrivit prevederilor Legii nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi celorlalte prevederi referitoare la înregistrarea în registrul comerţului.

Art. 4. - Autorizarea funcţionării solicitanţilor se face cu îndeplinirea procedurilor prevăzute de prezenta lege şi de actele normative speciale care reglementează emiterea fiecărei autorizaţii.

Art. 5. - Prin autorizarea funcţionării se înţelege fie asumarea de către solicitant a responsabilităţii privitoare la legalitatea desfăşurării activităţii, fie obţinerea actului administrativ emis de autorităţile administraţiei publice competente, strict necesar pentru a permite solicitantului desfăşurarea activităţilor prevăzute în actele constitutive sau modificatoare înregistrate în registrul comerţului.

CAPITOLUL II
Înregistrarea în registrul comerţului

Art. 6. - (1) Prin înregistrarea în registrul comerţului se înţelege înmatricularea persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice prevăzute la art. 2, înscrierea de menţiuni, precum şi înregistrarea altor operaţiuni care, potrivit legii, se menţionează în registrul comerţului.

(2) Solicitarea efectuării înregistrării în registrul comerţului se face de către fondatori, administratori sau de reprezentanţii acestora, precum şi de orice persoană interesată, în condiţiile legii, prin întocmirea cererii de înregistrare.

(3) Înregistrările în registrul comerţului se fac în baza unei încheieri a judecătorului delegat sau a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în afară de cazul în care legea prevede altfel.

(4) Persoanele juridice prevăzute la art. 2 dobândesc personalitate juridică de la data pronunţării încheierii judecătorului delegat, prin care se dispune autorizarea constituirii sau înmatricularea în registrul comerţului, dacă legea nu dispune altfel.

Art. 7. - Prin efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului se asigură opozabilitatea actelor înregistrate faţă de terţi, cu excepţia cazurilor în care legea prevede condiţia cumulativă a publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Art. 8. - (1) La înmatriculare, solicitanţilor li se eliberează certificatul de înregistrare conţinând numărul de ordine în registrul comerţului şi codul unic de înregistrare atribuit de către Ministerul Finanţelor Publice, precum şi alte acte prevăzute de prezenta lege.

(2) La înregistrarea modificărilor actului constitutiv se eliberează certificatul de înscriere de menţiuni, însoţit de încheierea judecătorului delegat, precum şi alte acte prevăzute de prezenta lege.

(3) Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare şi a celui de înscriere de menţiuni este de cel mult 10 zile de la data înregistrării cererii, dacă prin încheieri pronunţate de judecătorul delegat nu se dispune altfel.

Art. 9. - (1) Certificatul de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare este documentul care atestă că persoana juridică a fost luată în evidenţa oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi în evidenţa organului fiscal.

(2) Dacă certificatul de înregistrare conţine şi atributul fiscal “R”, acesta atestă că persoana juridică a fost luată în evidenţa organului fiscal ca plătitor de T.V.A.

(3) Pe parcursul existenţei persoanei juridice dovada privind starea acesteia, referitoare la funcţionare, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare judiciară, faliment sau suspendare temporară a activităţii, se face cu extrasul de registru emis de oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal, valabil 30 de zile de la data emiterii.

(4) Termenul de eliberare a extrasului de registru este de cel mult 24 de ore de la data înregistrării solicitării.

(5) Certificatele constatoare că un anumit act sau fapt este sau nu este înregistrat în registrul comerţului vor fi eliberate în termen de 3 zile de la data înregistrării cererii.

CAPITOLUL III
Atribuirea codului unic de înregistrare

Art. 10. - Solicitarea înregistrării fiscale se face prin depunerea cererii de înregistrare la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal, iar atribuirea codului unic de înregistrare de către Ministerul Finanţelor Publice este condiţionată de admiterea cererii de înregistrare în registrul comerţului de către judecătorul delegat.

Art. 11. - (1) În vederea atribuirii codului unic de înregistrare de către Ministerul Finanţelor Publice, oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale transmit direct sau prin intermediul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, pe cale electronică, Ministerului Finanţelor Publice, datele referitoare la înregistrările efectuate în registrul comerţului şi cele conţinute în cererea de înregistrare fiscală.

(2) Pe baza datelor transmise potrivit alin. (1) Ministerul Finanţelor Publice atribuie, în termen de maximum 24 de ore, codul unic de înregistrare.

Art. 12. - (1) Pentru asociaţiile familiale, precum şi pentru persoanele juridice prevăzute la art. 2 structura codului unic de înregistrare se stabileşte de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Justiţiei.

(2) Pentru persoanele fizice codul unic de înregistrare coincide cu codul numeric personal atribuit de Ministerul Administraţiei şi Internelor sau, după caz, cu numărul de identificare fiscală atribuit de Ministerul Finanţelor Publice.

Art. 13. - Codul unic de înregistrare va fi utilizat de toate sistemele informatice care prelucrează date privind persoanele fizice, asociaţiile familiale şi persoanele juridice prevăzute la art. 2, precum şi de acestea în relaţiile cu terţii, inclusiv cu autorităţile şi instituţiile publice, pe toată durata funcţionării lor.

Art. 14. - (1) După efectuarea înmatriculării societăţilor comerciale în registrul comerţului, un extras al încheierii judecătorului delegat se comunică, din oficiu, Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, spre publicare, pe cheltuiala solicitantului.

(2) Extrasul încheierii judecătorului delegat va cuprinde următoarele elemente: numărul şi data încheierii, denumirea, sediul social şi forma juridică, numele şi adresa fondatorilor, administratorilor şi, dacă este cazul, a cenzorilor, domeniul şi activitatea principală, capitalul social şi durata de funcţionare.

(3) Pe extrasul prevăzut la alin. (1) oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul care a efectuat înmatricularea va menţiona codul unic de înregistrare atribuit şi numărul de ordine în registrul comerţului, iar acest document poate fi transmis şi pe cale electronică.

(4) La cererea şi pe cheltuiala solicitantului, încheierea judecătorului delegat se publică integral în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

CAPITOLUL IV
Procedura autorizării funcţionării

Art. 15. - (1) La data eliberării de către oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal a certificatului de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare sau, după caz, la data eliberării certificatului de înscriere de menţiuni sau înainte de începerea unei activităţi care necesită autorizare, solicitantul are obligaţia de a cere obţinerea următoarelor autorizaţii:

a) actul de autorizare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor (P.S.I.), emis de brigăzile şi grupurile de pompieri militari din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor;
b) actul de autorizare sanitară, emis de direcţiile de sănătate publică teritoriale din subordinea Ministerului Sănătăţii sau de ministerele cu reţea proprie de sănătate publică;
c) actul de autorizare veterinară, emis de direcţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor teritoriale sau, după caz, de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sau de ministerele cu reţea veterinară proprie;
d) actul de autorizare de mediu, emis de autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului din subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor;
e) actul de autorizare din punct de vedere al protecţiei muncii, emis de inspectoratele teritoriale de muncă din subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.(2) La cererea solicitantului, documentaţia necesară obţinerii autorizării funcţionării persoanelor juridice sau sediilor secundare poate fi depusă o dată cu cererea de înregistrare, însă termenul de eliberare a autorizaţiilor prevăzute la alin. (1) începe să curgă de la data înregistrării în registrul comerţului a persoanei juridice sau a modificării actelor constitutive.

(3) În sensul dispoziţiilor prezentei legi, prin act de autorizare se înţelege autorizaţia, avizul sau alt act administrativ emis de autorităţile şi instituţiile publice competente, potrivit legii.

Art. 16. - Autorităţile publice prevăzute la art. 15 alin. (1), denumite în continuare autorităţi publice implicate, vor delega, în funcţie de volumul activităţii, la birourile unice din cadrul oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale, unul sau mai mulţi reprezentanţi cu drept de semnătură.

Art. 17. - (1) Procedura de autorizare a funcţionării se desfăşoară prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul pe a cărui rază solicitantul are stabilit sediul social principal sau secundar.

(2) Oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale au obligaţia organizării birourilor unice pentru efectuarea următoarelor activităţi:

a) primirea cererii de autorizare, verificarea existenţei documentelor necesare stabilite de autorităţile publice implicate şi înregistrarea cererilor de autorizare în registrul special;
b) încasarea taxelor şi tarifelor datorate autorităţilor publice implicate în procedura de autorizare a funcţionării;
c) transmiterea la autorităţile publice implicate, dacă este cazul, a cererilor de autorizare şi a documentelor depuse de solicitant, pe bază de borderou şi semnătură;
d) primirea de la autorităţile publice implicate a autorizaţiilor şi a actelor care se eliberează solicitanţilor şi înregistrarea acestora în registrul special;
e) completarea şi emiterea în termen a certificatelor constatatoare privind înregistrarea declaraţiilor pe propria răspundere referitoare la autorizarea funcţionării, potrivit prezentei legi;
f) ţinerea în sistem computerizat a evidenţei privind cererile de autorizare şi modul de soluţionare a acestora;
g) urmărirea termenelor prevăzute de prezenta lege şi eliberarea către solicitanţi a certificatelor constatatoare sau, după caz, a anexei privind autorizarea, care va deveni anexă la certificatul de înregistrare;
h) decontarea, prin Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cu autorităţile publice implicate a taxelor şi tarifelor de autorizare încasate potrivit lit. b).(3) Anexa la certificatul de înregistrare constituie actul administrativ emis de autorităţile publice implicate, care atestă faptul că solicitanţii au obţinut autorizaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1), necesare pentru începerea activităţii.

(4) Pentru sediul social principal şi pentru fiecare sediu social secundar se va elibera câte o anexă la certificatul de înregistrare, care înlocuieşte alte formulare de autorizare utilizate de autorităţile publice implicate, cu excepţia cazurilor strict prevăzute de reglementările armonizate cu legislaţia comunitară şi cuprinse în hotărârea Guvernului prevăzută la art. 43 alin. (4).

Art. 18. - (1) Cererile de autorizare a funcţionării se depun la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul pe a cărui rază solicitantul îşi are stabilit sediul social principal sau secundar şi vor fi însoţite de documentele necesare pentru autorizare, precum şi de dovezile privind achitarea taxelor şi tarifelor aferente, datorate autorităţilor publice implicate.

(2) Personalul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal va verifica existenţa la dosar a cererilor de autorizare, a documentelor şi a dovezilor privind plata taxelor şi tarifelor, după care va înregistra cererea într-un registru special şi, în termen de 24 de ore, o va înainta fiecărei autorităţi publice implicate, împreună cu documentele aferente.

(3) La înregistrarea cererii se va elibera solicitantului un exemplar cuprinzând numărul de ordine, data înregistrării în registrul special şi termenul de eliberare a anexei referitoare la autorizaţii.

(4) În cazul prevăzut la art. 15 alin. (2), cererile de autorizare a funcţionării vor fi înaintate autorităţilor publice implicate, în termen de 24 de ore de la data înregistrării în registrul comerţului a persoanei juridice sau a modificării actelor constitutive.

Art. 19. - (1) Cererea de autorizare a funcţionării se soluţionează, după caz, de oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal sau de către autorităţile publice implicate.

(2) Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va soluţiona cererea după cum urmează:

a) în cazul în care solicitantul nu desfăşoară, la sediul social principal sau secundar, activităţile prevăzute în actul constitutiv sau modificator, va depune o declaraţie pe propria răspundere în acest sens. O dată cu eliberarea certificatului de înregistrare sau de înscriere de menţiuni, oficiul registrului comerţului va elibera solicitantului un certificat constatator care atestă că s-a înregistrat declaraţia pe propria răspundere şi că nu este necesară autorizarea funcţionării;
b) în cazul în care solicitantul depune declaraţie pe propria răspundere, specifică pentru fiecare autoritate publică, că îndeplineşte condiţiile de autorizare, oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera solicitantului un certificat constatator care atestă înregistrarea declaraţiei pe propria răspundere că îndeplineşte condiţiile de autorizare pentru activitatea sau obiectivul precizat.(3) În alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (2), autorităţile publice implicate vor soluţiona cererea după cum urmează:

a) în cazul în care constată îndeplinirea cerinţelor legale, vor comunca oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal autorizarea funcţionării solicitantului;
b) în cazul în care constată neregularităţi ale documentaţiei depuse sau neîndeplinirea condiţiilor legale, vor notifica acest fapt solicitantului, la sediul înregistrat, precum şi oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, acordând un termen de 30 de zile de remediere a neregularităţilor constatate, care curge de la data primirii notificării şi poate fi prelungit la cererea expresă a solicitantului;
c) în cazul în care neregularităţile nu sunt remediate în termenul prevăzut la lit. b), vor respinge cererea şi vor menţiona refuzul de autorizare în anexa la certificatul de înregistrare.(4) În registrul comerţului se înregistrează datele privitoare la activităţile pentru care se solicită autorizarea funcţionării, potrivit alin. (2) şi (3).

(5) În cazul prevăzut la alin. (3) lit. a) şi b), oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera solicitantului un certificat constatator care să ateste că s-a depus cererea de autorizare şi că aceasta este în curs de soluţionare.

(6) Certificatele constatatoare prevăzute la alin. (2) şi

(5) au regimul prevăzut la art. 4 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 20. - La data primirii notificării prevăzute la art. 19 alin. (3) lit. b), termenul de aprobare a autorizării se întrerupe, urmând ca, de la data remedierii neregularităţilor semnalate prin notificare, să curgă un nou termen de 20 de zile pentru emiterea autorizaţiei.

Art. 21. - Termenele de comunicare între oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal şi autorităţile publice implicate a documentelor prevăzute la art. 19 alin. (3) sunt:

a) 15 zile de la data înregistrării cererii de autorizare, pentru actele prevăzute la art. 19 alin. (3) lit. a) şi c), fiind aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2);
b) 10 zile de la data înregistrării cererii de autorizare, pentru notificarea prevăzută la art. 19 alin. (3) lit. b), fiind aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2).Art. 22. - (1) Eliberarea de către oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal a documentelor prevăzute la art. 19 alin. (2), alin. (3) lit. a) şi c) şi alin. (5) se va face astfel:

a) la data eliberării certificatului de înregistrare, în cazurile prevăzute la art. 19 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (5);
b) în termen de 20 de zile de la data înregistrării cererii de autorizare, în cazul prevăzut la art. 19 alin. (3) lit. a) fiind aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2);
c) prin excepţie de la prevederile lit. b), în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de autorizare în registrul special, pentru solicitanţii care funcţionează în mai mult de 5 sedii sociale secundare, precum şi pentru cei cu mai mult de 5 activităţi ce necesită evaluare în vederea autorizării, fiind aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2).(2) Termenele prevăzute la alin. (1) încep să curgă de la data înregistrării cererii de autorizare a funcţionării la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal şi se calculează pe zile libere, cu excepţia prevăzută la art. 15 alin. (2).

Art. 23. - În cazul în care una sau mai multe dintre autorităţile publice implicate comunică refuzul emiterii autorizaţiei, oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va proceda la emiterea anexei la certificatul de înregistrare. Anexa având cuprinsă menţiunea privind refuzul autorizării va fi eliberată solicitantului la termenul legal.

Art. 24. - În cazul neîndeplinirii de către solicitant a obligaţiilor stabilite de autorităţile publice implicate prin notificarea prevăzută de art. 19 alin. (3) lit. b) ori în cazul refuzului de autorizare, precum şi în cazul reautorizării, solicitantul are obligaţia reluării procedurii de autorizare a funcţionării faţă de autoritatea implicată emitentă a refuzului, potrivit dispoziţiilor art. 18.

Art. 25. - Oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale asigură condiţiile necesare pentru arhivarea cererilor de autorizare, a documentelor emise în aplicarea procedurii de autorizare a funcţionării, precum şi gestionarea datelor cu privire la activitatea de autorizare a funcţionării, iar arhivarea documentaţiei care a stat la baza autorizării se face de către autorităţile publice implicate.

CAPITOLUL V
Preschimbarea certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscală

Art. 26. - Până la data de 30 decembrie 2004, persoanele juridice prevăzute la art. 2 care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu au preschimbat certificatul de înmatriculare şi cel de înregistrare fiscală au obligaţia de a solicita la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în a cărui rază au sediul social principal sau secundar preschimbarea acestora cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare.

Art. 27. - Procedura stabilită prin prezenta lege pentru autorizarea funcţionării se aplică în mod corespunzător şi preschimbărilor prevăzute la art. 26.

Art. 28. - La data eliberării noului certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare, în măsura în care autorizaţiile de funcţionare nu mai sunt valabile sau nu au fost obţinute, se va proceda conform prevederilor art. 18.

Art. 29. - În cadrul procedurii de preschimbare sau la înfiinţarea sediilor sociale secundare din alte judeţe, autorizarea funcţionării acestora se solicită la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în a cărui rază se află acest sediu.

Art. 30. - (1) Neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare, până la termenul prevăzut la art. 26, atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevăzute la art. 2.

(2) Constatarea dizolvării de drept se face prin încheierea judecătorului delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

(3) Încheierea judecătorului delegat se înregistrează în registrul comerţului şi se comunică concomitent persoanei juridice la sediul social, Ministerului Finanţelor Publice, la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pe cale electronică, şi se publică concomitent pe pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, precum şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal.

Art. 31. - (1) Încheierea de constatare a dizolvării de drept este supusă numai recursului, la cererea oricărei persoane interesate, în termen de 15 zile de la publicarea prevăzută la art. 30 alin. (3).

(2) Dacă nu s-a declarat recurs sau recursul a fost respins, persoana juridică intră în lichidare potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) În termen de 6 luni de la data pronunţării încheierii de dizolvare, prevăzută de art. 30 alin. (2), sau, după caz, de la data respingerii recursului formulat împotriva acesteia, reprezentantul legal al persoanei juridice are obligaţia numirii şi înregistrării în registrul comerţului a lichidatorului.

(4) Dacă nu există reprezentant legal ori acesta nu procedează la numirea lichidatorului în termenul prevăzut la alin. (3), la cererea oricărei persoane interesate, judecătorul delegat numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Dacă în termenul prevăzut la alin. (3) judecătorul delegat nu a fost sesizat cu nici o cerere de numire a lichidatorului în condiţiile alin. (3) şi (4), persoana juridică se radiază din oficiu din registrul comerţului, prin încheiere a judecătorului delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

(6) Încheierea de radiere se înregistrează în registrul comerţului, se comunică şi se publică potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (3).

(7) Bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice după radierea acesteia din registrul comerţului, în condiţiile alin. (5) şi (6), se consideră bunuri abandonate.

Art. 32. - Certificatele de înregistrare şi anexele la acestea, eliberate conform procedurilor de soluţionare a cererilor existente anterior intrării în vigoare a prezentei legi, îşi păstrează valabilitatea.

CAPITOLUL VI
Servicii de asistenţă

Art. 33. - În cadrul oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale se desfăşoară activităţi de asistenţă acordate solicitanţilor, la cererea şi pe cheltuiala acestora, în vederea asigurării îndrumării pentru efectuarea procedurilor necesare înregistrării în registrul comerţului a actelor constitutive sau modificatoare şi a obţinerii autorizării funcţionării de la autorităţile publice implicate.

Art. 34. - (1) Serviciile de asistenţă se asigură prin personalul specializat din cadrul oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale.

(2) Serviciile de asistenţă se acordă în mod facultativ, la cererea şi pe cheltuiala solicitantului, înainte de depunerea cererii de înregistrare sau, după caz, a cererii de autorizare, la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal.

(3) Serviciile de asistenţă se solicită prin cerere de servicii explicită, cuprinzând serviciile solicitate, obligaţiile părţilor, termenele şi tarifele datorate.

(4) Modelul şi conţinutul cererii de servicii se stabilesc de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Art. 35. - (1) Serviciile de asistenţă care se prestează de oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale sunt:

a) îndrumarea prealabilă privind formalităţile legale pentru constituirea şi modificarea actelor constitutive ale firmelor;
b) îndrumarea pentru completarea corectă a cererii de înregistrare, a formularelor tipizate specifice activităţii registrului comerţului, a cererii de autorizare;
c) tehnoredactarea cererii de înregistrare;
d) proiectarea şi execuţia siglei şi a emblemei pentru firme;
e) obţinerea evaluării prin expertiză a bunurilor subscrise ca aport în natură la capitalul social;
f) asigurarea obţinerii, după caz, pentru bunurile imobile, a:
- dovezii intabulării;
- certificatului constatator al sarcinilor cu care, eventual, este grevat respectivul bun;
g) redactarea declaraţiei pe propria răspundere a fondatorilor, administratorilor, împuterniciţilor sucursalelor şi a cenzorilor că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege;
h) redactarea actului constitutiv al persoanelor juridice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului;
i) redactarea statutului pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic;
j) redactarea actului adiţional sau, după caz, a hotărârii adunării generale a membrilor sau asociaţilor ori acţionarilor, a deciziei consiliului de administraţie privind modificări ale actului constitutiv referitoare la:
- sediul social;
- denumirea firmei sau emblema acesteia;
- durata de funcţionare;
- forma juridică;
- domeniul principal de activitate şi activitatea principală;
- obiectul de activitate sau codificarea ori recodificarea acestuia în conformitate cu Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 601/2002 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN;
- administratori şi cenzori;
- alte elemente ale actului constitutiv (nume, domiciliu, participare la profit şi pierderi etc.);
- primirea, retragerea de membri sau asociaţi;
- majorarea sau reducerea capitalului social;
- înfiinţarea sau desfiinţarea de sedii sociale secundare;
- divizare sau fuziune;
- dizolvare sau lichidare;
k) obţinerea autentificării actului constitutiv sau a actului adiţional;
l) darea de dată certă pentru actele redactate de serviciile de asistenţă;
m) extragerea din bazele de date de acte normative şi listarea pentru eliberare, la cerere.

CAPITOLUL VII
Taxe şi tarife

Art. 36. - Prin derogare de la prevederile art. 28 alin. 2 lit. c) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul onorariilor pentru autentificarea ori darea de dată certă a actelor constitutive şi declaraţiilor pe propria răspundere ale fondatorilor, administratorilor şi cenzorilor, privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, precum şi al celor pentru modificarea actelor constitutive se stabileşte în sumă fixă prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Justiţiei, pe baza propunerilor Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.

Art. 37. - Tarifele percepute pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a actelor prevăzute la art. 14 alin. (1) şi (4) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Finanţelor Publice pe baza propunerii Regiei Autonome “Monitorul Oficial”.

Art. 38. - (1) Pentru operaţiunile efectuate de oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale pentru obţinerea autorizării funcţionării persoanelor juridice, nivelul taxelor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei.

(2) Taxele şi tarifele pentru eliberarea autorizaţiilor de funcţionare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor în subordinea cărora funcţionează autorităţile publice implicate.

(3) Taxele şi tarifele datorate de solicitanţi autorităţilor publice implicate se achită la oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale şi se virează de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în conturile titularilor.

Art. 39. - Tarifele pentru prestarea serviciilor de asistenţă prevăzute la art. 35 se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

Art. 40. - Cuantumul taxelor, tarifelor şi onorariilor prevăzute la art. 36-39 se poate indexa anual în funcţie de rata inflaţiei.

CAPITOLUL VIII
Dispoziţii finale

Art. 41. - (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează, potrivit legii, cu amendă cuprinsă între 10.000.000 lei şi

100.000.000 lei, desfăşurarea oricărei activităţi de către persoanele juridice prevăzute la art. 2, înaintea obţinerii autorizării funcţionării prevăzute de prezenta lege şi de actele normative speciale, dacă, potrivit legii, fapta nu constituie infracţiune.

(2) Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) se realizează de organele de control ale instituţiilor competente să emită autorizarea de funcţionare.

(3) Contravenţiei prevăzute la alin. (1) îi sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Pierderea documentelor depuse de solicitant, de către oficiile registrului comerţului sau de către autorităţile publice implicate se sancţionează cu plata unei amenzi judiciare de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, prin încheiere pronunţată de judecătorul delegat.

(5) Dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Art. 42. - (1) În toate cazurile în care o lege sau un alt act normativ de acelaşi rang prevede radierea de drept a unei persoane juridice înregistrate în registrul comerţului, constatarea dizolvării de drept, ca etapă prealabilă obligatorie, urmează procedura prevăzută la art. 30 alin. (2) şi (3).

(2) După constatarea dizolvării de drept sunt aplicabile dispoziţiile art. 31.

(3) În cazul în care un act normativ, ulterior înregistrării unei persoane juridice în registrul comerţului, dispune încetarea de drept a activităţii sau lipsirea de drept de efecte a actului de autorizare, de înfiinţare, de încuviinţare sau de recunoaştere, orice persoană interesată va putea solicita instanţei competente să constate modificarea de drept a actelor constitutive ale persoanei juridice în ceea ce priveşte obiectul de activitate şi, după caz, dacă acest obiect de activitate este unic, să constate dizolvarea de drept a persoanei juridice.

(4) Prin hotărârea pronunţată potrivit alin. (3), instanţa competentă va dispune înregistrarea în registrul comerţului a hotărârii pronunţate, rămasă irevocabilă, şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala persoanei care a făcut cererea.

(5) În cazul dizolvării de drept prevăzute la alin. (3) sunt aplicabile dispoziţiile alin. (2) privitoare la lichidare şi radiere.

Art. 43. - (1) Modelul cererii de înregistrare în registrul comerţului şi al certificatului de înregistrare se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

(2) Modelul cererii de înregistrare fiscală se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, urmând a fi inclus în cererea de înregistrare în registrul comerţului.

(3) Modelul cererii de autorizare şi al anexei la certificatul de înregistrare se stabilesc prin ordin comun al ministrului justiţiei, al conducătorilor ministerelor care au în subordine autorităţile publice implicate, precum şi al conducătorilor celorlalte autorităţi ale administraţiei publice implicate, la propunerea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

(4) Procedurile şi anexele la acestea, cuprinzând listele privind activităţile sau obiectivele care necesită autorizarea şi cele privind activităţile sau obiectivele care sunt considerate autorizate pe baza declaraţiei pe propria răspundere, precum şi documentele necesare pentru autorizarea funcţionării, perioada de valabilitate şi modalitatea de reautorizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor în subordinea cărora funcţionează autorităţile publice implicate şi a autorităţilor publice autonome implicate, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(5) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile publice implicate vor încheia protocoale cu Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, având ca obiect schimbul de informaţii şi stabilirea procedurilor comune de lucru.

(6) Autorităţile publice implicate vor comunica oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale anularea autorizaţiilor de funcţionare, pentru a fi menţionată în registrul comerţului şi în extrasul de registru prevăzut la art. 9 alin. (3).

(7) Modelul extrasului de registru prevăzut la art. 9 alin. (3), precum şi al certificatului constatator prevăzut la art. 19 alin. (2) şi (5) se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

(8) Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va menţiona în registrul comerţului autorizaţiile emise sau anulate de autorităţile publice implicate.

Art. 44. - (1) Cererile de înregistrare şi cele de autorizare a funcţionării, împreună cu documentele însoţitoare prevăzute de reglementările în vigoare, pot fi transmise şi prin corespondenţă cu valoare declarată, data primirii fiind considerată data înregistrării cererii.

(2) Corespondenţa va conţine şi dovada privind plata taxelor şi tarifelor legale, care se poate face prin orice instrumente de plată, în contul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, deschis la Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti.

(3) Comunicarea de către oficiile registrului comerţului a anexei conţinând autorizaţiile de funcţionare emise de autorităţile publice implicate, precum şi orice corespondenţă cu solicitanţii se pot face şi prin poştă, la sediul social principal ori secundar sau la domiciliul ales, declarat în cererea de înregistrare ori autorizare a funcţionării.

Art. 45. - Cererile de înregistrare depuse la oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale până la data intrării în vigoare a prezentei legi se soluţionează potrivit procedurilor în vigoare la data depunerii.

Art. 46. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 370/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.413 din 14 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, art. 174 alin. (2) din titlul V - Grupurile de interes economic - al cărţii I - Reglementări generale pentru prevenirea şi combaterea corupţiei - din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 8 septembrie 2004.
Nr. 359.


Luni, 11 august 2008, 11:12

4 responses so far

Aug 11 2008

ORDONANŢĂ nr.5 din 19 iulie 2001 privind procedura somaţiei de plată

Published by Avocat Florea Ana under Legi

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 1 pct. V.1 din Legea nr. 324/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

Art. 1. - (1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective.

Art. 2. - (1) Cererile, indiferent de valoarea obiectului acestora, se depun la judecătorie în cazul celor formulate în materie civilă şi la tribunal în cazul celor formulate în materie comercială.

(2) La instanţele prevăzute la alin. (1) cererile se soluţionează de un singur judecător.

(3) Judecătorul verifică din oficiu competenţa instanţei, procedând potrivit legii.

Art. 3. - (1) Cererea introdusă potrivit art. 2 va cuprinde:
a) numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului;
b) numele şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului sau în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar;
c) sumele prevăzute la art. 1 alin. (2), temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei.

(2) La cerere se anexează contractul sau orice alt înscris doveditor al sumelor datorate.

(3) Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă.

Art. 4. - (1) Judecătorul poate proceda, fără citarea părţilor, la examinarea cererii şi a înscrisurilor depuse în susţinerea acesteia.

(2) Când consideră necesar pentru soluţionarea cererii, judecătorul poate, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la citarea în pricinile urgente, să citeze părţile pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.

(3) La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii.

(4) În citaţie se va face menţiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.

Art. 5. - În cazul în care creditorul primeşte plata datoriei ori declară că este mulţumit cu înţelegerea asupra plăţii, judecătorul va lua act despre aceasta şi va proceda la închiderea dosarului, pronunţând o încheiere irevocabilă. Încheierea privind înţelegerea părţilor asupra plăţii constituie titlu executoriu.

Art. 6. - (1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4 alin. (2)-(4).

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor, precum şi termenul de plată.

(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii părţilor.

(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Totodată debitorului i se vor comunica cererea creditorului şi actele anexate la aceasta, dacă acestea nu i-au fost comunicate potrivit art. 4 alin. (3).

Art. 7. - Ordonanţa prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

Art. 8. - (1) Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula acţiune în anulare în termen de 30 de zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Acţiunea în anulare se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

(3) Acţiunea în anulare se depune la instanţa la care funcţionează judecătorul care a dat ordonanţa. Aceasta, dacă nu constată propria competenţă, va trimite dosarul instanţei competente potrivit alin. (2).

(4) Dacă instanţa învestită admite acţiunea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, iar la cererea creditorului va proceda, în condiţiile dreptului comun, la judecarea în fond a cauzei.

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă acţiunea în anulare poate fi atacată cu recurs de către debitor.

Art. 9. - (1) Ordonanţa de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă acţiune în anulare potrivit art. 8, este irevocabilă.

(2) La cererea creditorului, ordonanţa prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanţa împotriva căreia a fost introdusă acţiunea în anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi învestită cu formulă executorie, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. Astfel învestită, ordonanţa constituie titlu executoriu care se eliberează creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică şi debitorului.

Art. 10. - (1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a atacat ordonanţa de admitere a cererii creditorului cu acţiunea în anulare prevăzută la art. 8.

Art. 11. - Prevederile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Art. 12. - Prezenta ordonanţă va intra în vigoare la data de 15 august 2001.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,
Rodica Mihaela Stănoiu

3 responses so far

Aug 11 2008

Ordonanta nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii

Published by Avocat Florea Ana under Legi

În temeiul dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi ale art. 1 lit. S pct. 2 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi în interes general sau în interesul unor colectivităţi locale ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii în condiţiile prezentei ordonanţe.

(2) Asociaţiile şi fundaţiile constituite potrivit prezentei ordonanţe sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.

(3) Partidele politice, sindicatele şi cultele religioase nu intră sub incidenţa prezentei ordonanţe.

Art. 2. - Prezenta ordonanţă are ca scop crearea cadrului pentru:

a) exercitarea dreptului la liberă asociere;
b) promovarea valorilor civice, ale democraţiei şi statului de drept;
c) urmărirea realizării unui interes general, local sau, după caz, de grup;
d) facilitarea accesului asociaţiilor şi fundaţiilor la resurse private şi publice;
e) parteneriatul dintre autorităţile publice şi persoanele juridice de drept privat fără scop patrimonial;
f) respectarea ordinii publice.Art. 3. - Actele juridice de constituire a asociaţiilor şi fundaţiilor, încheiate în condiţiile prezentei ordonanţe, sunt guvernate de legea civilă.

CAPITOLUL II
Înfiinţarea asociaţiilor şi a fundaţiilor

Secţiunea 1
Constituirea şi înscrierea asociaţiei

Art. 4. - Asociaţia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, comunitar sau, după caz, în interesul lor, personal nepatrimonial.

Art. 5. - (1) Asociaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul.

(2) În temeiul dreptului constituţional la asociere, persoanele fizice se pot asocia fără a constitui o persoană juridică atunci când realizarea scopului propus permite aceasta.

Art. 6. - (1) În vederea dobândirii personalităţii juridice, asociaţii încheie actul constitutiv şi statutul asociaţiei, în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

(2) Actul constitutiv cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:

a) datele de identificare a asociaţilor: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
b) exprimarea voinţei de asociere şi a scopului propus;
c) denumirea asociaţiei;
d) sediul asociaţiei;
e) durata de funcţionare a asociaţiei - pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul iniţial al asociaţiei; activul patrimonial, în valoare de cel puţin dublul salariului minim brut pe economie, la data constituirii asociaţiei, este alcătuit din aportul în natură şi/sau în bani al asociaţilor;
g) componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei;
h) persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice;
i) semnăturile asociaţilor.(3) Statutul cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:

a) elementele prevăzute la alin. (2), cu excepţia celor de la lit. g) şi h);
b) explicitarea scopului şi a obiectivelor asociaţiei;
c) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat;
d) drepturile şi obligaţiile asociaţilor;
e) categoriile de resurse patrimoniale ale asociaţiei;
f) atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale asociaţiei;
g) destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării asociaţiei, cu respectarea dispoziţiilor art. 60.(4) La autentificarea actului constitutiv şi a statutului asociaţiei se va prezenta dovada eliberată de Ministerul Justiţiei privind disponibilitatea denumirii noii asociaţii.

Art. 7. - (1) Oricare dintre asociaţi, pe baza împuternicirii date în condiţiile art. 6 alin. (2) lit. h), poate formula o cerere de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială urmează să-şi aibă sediul.

(2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente:

a) actul constitutiv;
b) statutul asociaţiei;
c) acte doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial.Art. 8. - (1) Asociaţia devine persoană juridică din momentul înscrierii ei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(2) În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor prevăzute la art. 7 alin. (2) judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(3) O dată cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunică, din oficiu, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul asociaţiei, pentru evidenţa fiscală, cu menţionarea numărului de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Art. 9. - (1) În cazul în care cerinţele legale pentru constituirea asociaţiei nu sunt îndeplinite, judecătorul, la expirarea termenului prevăzut de art. 8 alin. (2), va cita, în camera de consiliu, pe reprezentantul asociaţiei, punându-i în vedere, în scris, să remedieze neregularităţile constatate până la termenul următor, care nu va fi mai mare de o săptămână.

(2) Dacă neregularităţile constatate privesc dispoziţiile art. 37 alin. (2) din Constituţie, pentru termenul fixat va fi citat şi parchetul de pe lângă instanţa sesizată, căruia i se vor comunica, în copie, cererea de înscriere împreună cu actul constitutiv şi statutul asociaţiei. În acest caz, punerea concluziilor de către procuror este obligatorie.

Art. 10. - (1) În situaţia în care, la termenul fixat, neregularităţile sunt înlăturate, judecătorul, ascultând şi concluziile procurorului, dacă este cazul, va lua act despre aceasta prin încheiere, dispunând înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(2) În cazul în care neregularităţile nu au fost înlăturate sau, deşi legal citat, reprezentantul asociaţiei lipseşte în mod nejustificat, judecătorul va respinge cererea de înscriere prin încheiere motivată.

(3) Încheierile prevăzute în acest articol se vor pronunţa în cel mult 24 de ore de la închiderea dezbaterilor şi se vor redacta în termen de cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Art. 11. - (1) Încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere sunt supuse numai recursului.

(2) În cazul în care procurorul nu a participat la soluţionarea cererii, parchetului pe de lângă instanţa sesizată i se vor comunica şi copii de pe actul constitutiv şi de pe statutul asociaţiei, împreună cu încheierea de admitere ori de respingere a cererii de înscriere, după caz.

(3) Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la data pronunţării, pentru cei care au fost prezenţi, şi de la data comunicării, pentru cei care au lipsit.

(4) Recursul se soluţionează cu citarea părţilor, în camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile art. 10 alin. (3) cu privire la pronunţarea şi redactarea hotărârii se aplică în mod corespunzător.

Art. 12. - (1) Înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în conformitate cu art. 8, se efectuează în ziua rămânerii irevocabile a încheierii de admitere, eliberându-se, la cerere, reprezentantului asociaţiei sau mandatarului acesteia, un certificat de înscriere care va cuprinde: denumirea asociaţiei, sediul acesteia, durata de funcţionare, numărul şi data înscrierii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(2) În relaţiile cu terţii dovada personalităţii juridice se face cu certificatul de înscriere.

Art. 13. - (1) Asociaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, cu un număr minim de 3 membri, organe de conducere proprii şi un patrimoniu distinct de cel al asociaţiei.

(2) Filialele sunt entităţi cu personalitate juridică, putând încheia, în nume propriu, acte juridice de administrare şi de conservare, în condiţiile stabilite de asociaţie prin actul constitutiv al filialei. Ele pot încheia acte juridice de dispoziţie, în numele şi pe seama asociaţiei, numai pe baza hotărârii prealabile a consiliului director al asociaţiei.

(3) Filiala se constituie prin hotărârea autentificată a adunării generale a asociaţiei. Personalitatea juridică se dobândeşte de la data înscrierii filialei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(4) În vederea înscrierii filialei, reprezentantul asociaţiei va depune cererea de înscriere, împreună cu hotărârea de constituire a filialei şi cu actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial, la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială urmează să-şi aibă sediul filiala. Dispoziţiile art. 9-12 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Art. 14. - Dacă asociaţia, prin natura scopului sau obiectivelor propuse, urmează să desfăşoare activităţi pentru care, potrivit legii, sunt necesare autorizaţii administrative prealabile, aceste activităţi nu vor putea fi iniţiate, sub sancţiunea dizolvării pe cale judecătorească, decât după obţinerea autorizaţiilor respective.

Secţiunea a 2-a
Constituirea şi înscrierea fundaţiei

Art. 15. - (1) Fundaţia este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar.

(2) Activul patrimonial iniţial al fundaţiei trebuie să includă bunuri în natură sau în numerar, a căror valoare totală să fie de cel puţin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundaţiei.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazul fundaţiilor al căror scop exclusiv, sub sancţiunea dizolvării pe cale judecătorească, este efectuarea operaţiunilor de colectare de fonduri care să fie puse la dispoziţia altor asociaţii sau fundaţii, în vederea realizării de programe de către acestea din urmă, activul patrimonial iniţial poate avea o valoare totală de cel puţin 20 de ori salariul minim brut pe economie.

Art. 16. - (1) În vederea dobândirii personalităţii juridice, fondatorul sau, după caz, fondatorii încheie actul constitutiv şi statutul fundaţiei, în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

(2) Actul constitutiv al fundaţiei cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:

a) datele de identificare a fondatorului sau, după caz, a fondatorilor: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
b) scopul fundaţiei;
c) denumirea fundaţiei;
d) sediul fundaţiei;
e) durata de funcţionare a fundaţiei - pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul iniţial al fundaţiei;
g) componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale fundaţiei ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;
h) persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice;
i) semnăturile fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor.(3) Statutul cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:

a) elementele prevăzute la alin. (2), cu excepţia celor de la lit. g) şi h);
b) explicitarea scopului şi a obiectivelor fundaţiei;
c) categoriile de resurse patrimoniale ale fundaţiei;
d) atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale fundaţiei;
e) procedura de desemnare şi de modificare a componenţei organelor de conducere, administrare şi control, pe parcursul existenţei fundaţiei;
f) destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării fundaţiei, cu respectarea dispoziţiilor art. 60.Art. 17. - (1) Fundaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea sa în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul.

(2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente:

a) actul constituiv;
b) statutul;
c) acte doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial.(3) Dispoziţiile art. 6 alin. (4), art. 7 alin. (1), art. 8-12 şi art. 14 se aplică în mod corespunzător.

Art. 18. - (1) Fundaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotărârii autentificate a consiliului director, prin care le este alocat câte un patrimoniu.

(2) Filiala este condusă de un consiliu director propriu, alcătuit din cel puţin 3 membri.

(3) Dispoziţiile art. 13 alin. (2) şi (4) se aplică în mod corespunzător.

Art. 19. - (1) Moştenitorii şi creditorii personali ai fondatorilor au faţă de fundaţie aceleaşi drepturi ca şi în cazul oricărei alte liberalităţi făcute de fondator.

(2) După înscrierea fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, nici fondatorii şi nici moştenitorii lor nu pot revoca actul constitutiv. De asemenea, după înscriere, actul constitutiv nu mai poate fi atacat nici de către creditorii personali ai fondatorilor.

(3) Dacă fundaţia dobândeşte personalitate juridică după decesul fondatorului, efectele liberalităţilor făcute de acesta în favoarea fundaţiei, anterior constituirii ei, se vor produce de la data actului constitutiv, pentru fundaţiile înfiinţate prin acte între vii, şi de la data morţii testatorului, pentru fundaţiile înfiinţate prin testament.

CAPITOLUL III
Organizarea şi funcţionarea asociaţiilor şi a fundaţiilor

Secţiunea 1
Organizarea şi funcţionarea asociaţiei

Art. 20. - Organele asociaţiei sunt:

a) adunarea generală;
b) consiliul director;
c) cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.Art. 21. - (1) Adunarea generală este organul de conducere, alcătuit din totalitatea asociaţilor.

(2) Competenţa adunării generale cuprinde:

a) stabilirea strategiei şi a obiectivelor generale ale asociaţiei;
b) aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului contabil;
c) alegerea şi revocarea membrilor consiliului director;
d) alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;
e) înfiinţarea de filiale;
f) modificarea actului constitutiv şi a statutului;
g) dizolvarea şi lichidarea asociaţiei, precum şi stabilirea destinaţiei bunurilor rămase după lichidare;
h) orice alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.(3) Schimbarea sediului poate fi hotărâtă de către consiliul director, dacă această atribuţie este prevăzută expres în statut.

(4) Adunarea generală se întruneşte cel puţin o dată pe an şi are drept de control permanent asupra organelor prevăzute la art. 20 lit. b) şi c).

(5) Regulile privind organizarea şi funcţionarea adunării generale se stabilesc prin statut.

Art. 22. - (1) Asociatul care, într-o anumită problemă supusă hotărârii adunării generale, este interesat personal sau prin soţul său, ascendenţii sau descendenţii săi, rudele în linie colaterală sau afinii săi până la gradul al patrulea inclusiv nu va putea lua parte la deliberare şi nici la vot.

(2) Asociatul care încalcă dispoziţiile alin. (1) este răspunzător de daunele cauzate asociaţiei dacă fără votul său nu s-ar fi putut obţine majoritatea cerută.

Art. 23. - (1) Hotărârile luate de adunarea generală, în limitele legii, ale actului constitutiv şi/sau ale statutului sunt obligatorii chiar şi pentru asociaţii care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat împotrivă.

(2) Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de către oricare dintre asociaţii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoştinţă despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinţa, după caz.

(3) Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul. Hotărârea instanţei este supusă numai recursului.

Art. 24. - (1) Consiliul director asigură punerea în executare a hotărârilor adunării generale. El poate fi alcătuit şi din persoane din afara asociaţiei, în limita a cel mult o pătrime din componenţa sa.

(2) În exercitarea competenţei sale, consiliul director:

a) prezintă adunării generale raportul de activitate pe perioada anterioară, executarea bugetului de venituri şi cheltuieli, bilanţul contabil, proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli şi proiectul programelor asociaţiei;
b) încheie acte juridice în numele şi pe seama asociaţiei;
c) aprobă organigrama şi politica de personal ale asociaţiei, dacă prin statut nu se prevede altfel;
d) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de adunarea generală.(3) Regulile generale privind organizarea şi funcţionarea consiliului director se stabilesc prin statut. Consiliul director îşi poate elabora un regulament intern de funcţionare.

(4) Nu poate fi membru al consiliului director, iar dacă era, pierde această calitate orice persoană care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unei instituţii publice, dacă asociaţia respectivă are ca scop sprijinirea activităţii acelei instituţii publice.

Art. 25. - Dispoziţiile art. 22 se aplică în mod corespunzător şi membrilor consiliului director. Deciziile consiliului director, contrare legii, actului constitutiv sau statutului asociaţiei pot fi atacate în justiţie, în condiţiile prevăzute la art. 23.

Art. 26. - Consiliul director poate împuternici una sau mai multe persoane cu funcţii executive, inclusiv persoane care nu au calitatea de asociat ori sunt străine de asociaţie, pentru a exercita atribuţiile prevăzute la art. 24 alin. (2) lit. b) şi d).

Art. 27. - (1) Controlul financiar intern al asociaţiei este asigurat de un cenzor.

(2) Pentru asociaţiile cu mai mult de 100 de membri înscrişi până la data întrunirii ultimei adunări generale, controlul financiar intern se exercită de către o comisie de cenzori.

(3) În realizarea competenţei sale cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori:

a) verifică modul în care este administrat patrimoniul asociaţiei;
b) întocmeşte rapoarte şi le prezintă adunării generale;
c) poate participa la şedinţele consiliului director fără drept de vot;
d) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de adunarea generală.(4) Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar de membri, din care majoritatea este formată din asociaţi. Membrii consiliului director nu pot fi cenzori.

(5) Regulile generale de organizare şi funcţionare ale comisiei de cenzori se aprobă de adunarea generală. Comisia de cenzori îşi poate elabora un regulament intern de funcţionare.

Secţiunea a 2-a
Organizarea şi funcţionarea fundaţiei

Art. 28. - Organele fundaţiei sunt:

a) consiliul director;
b) cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.Art. 29. - (1) Consiliul director al fundaţiei este organul de conducere şi de administrare al acesteia.

(2) Consiliul director asigură realizarea scopului şi obiectivelor fundaţiei, exercitând următoarele atribuţii:

a) stabilirea strategiei generale şi a programelor fundaţiei;
b) aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului contabil;
c) alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;
d) înfiinţarea de filiale;
e) încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaţiei;
f) executarea bugetului de venituri şi cheltuieli;
g) aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaţiei;
h) modificarea statutului fundaţiei;
i) îndeplinirea oricăror alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.(3) Regulile generale privind organizarea şi funcţionarea consiliului director se stabilesc prin statut. Consiliul director îşi poate elabora un regulament intern de funcţionare.

(4) Dispoziţiile art. 22 şi 24 alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte membrii consiliului director. Deciziile contrare legii, actului constitutiv sau statutului fundaţiei pot fi atacate în justiţie, în condiţiile prevăzute la art. 23, de fondator sau de oricare dintre membrii consiliului director care a lipsit sau a votat împotrivă şi a cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă.

(5) Schimbarea scopului fundaţiei se face numai de către fondator sau de majoritatea fondatorilor în viaţă. Dacă nici unul dintre fondatori nu mai este în viaţă, schimbarea scopului fundaţiei se face numai cu întrunirea votului a patru cincimi din numărul membrilor consiliului director.

(6) În toate cazurile, schimbarea scopului fundaţiei se poate face numai dacă acesta a fost realizat în totalitate sau în parte ori dacă acesta nu mai poate fi îndeplinit.

(7) Prevederile art. 26 se aplică în mod corespunzător în privinţa atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. e) şi i).

Art. 30. - (1) Consiliul director se compune din cel puţin 3 membri desemnaţi de fondator sau, după caz, de fondatori, la momentul constituirii fundaţiei.

(2) În cazul în care, pe parcursul funcţionării fundaţiei, componenţa consiliului director nu se poate modifica în condiţiile stabilite de statut, instanţa prevăzută la art. 17 va desemna, pe cale de ordonanţă preşedinţială, la cererea oricărei persoane interesate, persoanele care vor intra în componenţa consiliului director.

Art. 31. - (1) Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar de membri.

(2) Dispoziţiile art. 27 se aplică în mod corespunzător.

Art. 32. - În cazul în care actul constitutiv nu cuprinde componenţa nominală a celor dintâi organe ale fundaţiei, ci numai regulile stabilite de fondatori pentru desemnarea membrilor acestora şi dacă nici unul dintre fondatori nu mai este în viaţă la data constituirii fundaţiei, dispoziţiile art. 30 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL IV
Modificarea actului constitutiv şi a statutului asociaţiei sau fundaţiei

Art. 33. - (1) Modificarea actului constitutiv şi/sau a statutului asociaţiei se face prin înscrierea modificării în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12.

(2) Cererea de înscriere a modificării va fi însoţită de procesul-verbal al adunării generale, în formă autentificată, iar în cazul modificării sediului, de procesul-verbal al şedinţei consiliului director, în formă autentificată, în situaţia prevăzută la art. 21 alin. (3).

(3) Demersurile pentru autentificarea procesului-verbal şi înscrierea modificării se întreprind de consiliul director. Pentru efectuarea formalităţilor la notarul public nu este necesară prezenţa altor persoane decât aceea a membrilor consiliului director sau a unora dintre ei, desemnaţi de adunarea generală ori de consiliul director, după caz.

(4) Menţiunea privitoare la schimbarea sediului se va opera, dacă este cazul, atât în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie se află vechiul sediu, cât şi în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie se află noul sediu. În acest scop, o copie de pe încheierea prin care s-a dispus schimbarea sediului va fi comunicată, din oficiu, judecătoriei în circumscripţia căreia asociaţia urmează să-şi aibă noul sediu.

Art. 34. - Dispoziţiile art. 33 se aplică în mod corespunzător în cazul modificării actului constitutiv şi/sau a statutului fundaţiei.

CAPITOLUL V
Federaţia

Art. 35. - (1) Două sau mai multe asociaţii sau fundaţii se pot constitui în federaţie.

(2) Federaţiile dobândesc personalitate juridică proprie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă pentru asociaţiile fără scop patrimonial, condiţii care li se aplică în mod corespunzător, cu excepţiile stabilite în prezentul capitol.

(3) Cererea de înscriere se soluţionează de tribunalul în circumscripţia căruia federaţia urmează să îşi aibă sediul.

Art. 36. - (1) Federaţia devine persoană juridică din momentul înscrierii sale în Registrul federaţiilor aflat la grefa tribunalului prevăzut la art. 35 alin. (3).

(2) Asociaţiile sau fundaţiile care constituie o federaţie îşi păstrează propria personalitate juridică, inclusiv propriul patrimoniu.

Art. 37. - În cazul dizolvării federaţiilor, dacă nu se prevede altfel în statut, bunurile rămase în urma lichidării se transmit, în cote egale, către persoanele juridice constituente.

CAPITOLUL VI
Asociaţiile şi fundaţiile recunoscute ca fiind de utilitate publică

Art. 38. - (1) O asociaţie sau o fundaţie poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:

a) activitatea acesteia se desfăşoară în interes general sau comunitar, după caz;
b) funcţionează de cel puţin 3 ani şi a realizat o parte din obiectivele stabilite;
c) prezintă un raport din care să rezulte desfăşurarea unei activităţi anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său, însoţit de bilanţurile şi bugetele de venituri şi cheltuieli pe ultimii 3 ani;
d) valoarea activului patrimonial pe fiecare an în parte este cel puţin egală cu valoarea patrimoniului iniţial.(2) Guvernul României poate, la propunerea autorităţii administrative competente, să acorde o dispensă de la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) dacă:

a) asociaţia sau fundaţia solicitantă a rezultat din fuziunea a două sau mai multe asociaţii sau fundaţii preexistente; şi,
b) fiecare dintre asociaţiile sau fundaţiile preexistente ar fi îndeplinit cele două condiţii, dacă ar fi formulat solicitarea în mod independent.Art. 39. - (1) Recunoaşterea unei asociaţii sau a unei fundaţii de utilitate publică se face prin hotărâre a Guvernului. În acest scop, asociaţia sau fundaţia interesată adresează o cerere ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea.

(2) Conflictele de competenţă apărute între autorităţile publice prevăzute la alin. (1) privind înregistrarea cererii se soluţionează, la sesizarea oricăreia dintre părţi, de către Secretariatul General al Guvernului, în termen de 5 zile de la data înregistrării sesizării.

(3) În vederea soluţionării conflictului, autorităţile publice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să pună la dispoziţie Secretariatului General al Guvernului toate informaţiile necesare rezolvării acestuia. Ordinul secretarului general al Guvernului este definitiv.

Art. 40. - (1) Autoritatea administrativă competentă este obligată să examineze cererea şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 38 în termen de cel mult 60 de zile. În cazul în care constată îndeplinirea acestor condiţii, aceasta va propune Guvernului României recunoaşterea. În caz contrar, autoritatea administrativă va transmite persoanei juridice solicitante un răspuns motivat.

(2) În cel mult 90 de zile de la data depunerii cererii prevăzute la alin. (1), Guvernul României decide asupra propunerii de recunoaştere. Dacă propunerea se respinge, soluţia va fi comunicată asociaţiei sau fundaţiei de autoritatea administrativă la care s-a înregistrat cererea de recunoaştere.

Art. 41. - Recunoaşterea utilităţii publice conferă asociaţiei sau fundaţiei următoarele drepturi şi obligaţii:

a) dreptul de a i se concesiona servicii publice fără caracter comercial, în condiţiile legii;
b) dreptul preferenţial la resurse provenite din bugetul de stat şi din bugetele locale;
c) dreptul de a menţiona în toate documentele pe care le întocmeşte că asociaţia sau fundaţia este recunoscută ca fiind de utilitate publică;
d) obligaţia de a menţine cel puţin nivelul activităţii şi performanţele care au determinat recunoaşterea;
e) obligaţia de a comunica autorităţii administrative competente orice modificări ale actului constitutiv şi ale statutului, precum şi rapoartele de activitate şi bilanţurile anuale; autoritatea administrativă are obligaţia să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;
f) obligaţia de a publica, în extras, rapoartele de activitate şi bilanţurile anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial.Art. 42. - (1) Recunoaşterea utilităţii publice se face pe durată nedeterminată.

(2) În cazul în care asociaţia sau fundaţia nu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre condiţiile care au stat la baza recunoaşterii utilităţii publice, Guvernul, la propunerea autorităţii administrative competente sau a Ministerului Justiţiei, va retrage actul de recunoaştere.

(3) Retragerea va interveni şi în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 41.

(4) Împrejurările prevăzute la alin. (2) şi (3) pot fi sesizate autorităţii administrative competente, Ministerului Justiţiei sau Guvernului, de către orice altă asociaţie sau fundaţie ori de către orice autoritate sau instituţie publică interesată.

Art. 43. - În cazul dizolvării asociaţiei sau fundaţiei recunoscute ca fiind de utilitate publică, bunurile rămase în urma lichidării se vor repartiza, prin hotărâre a Guvernului, către alte asociaţii ori fundaţii cu scop similar sau către instituţii publice.

Art. 44. - Litigiile referitoare la recunoaşterea utilităţii publice a asociaţiilor şi fundaţiilor interesate se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare.

Art. 45. - Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică federaţiilor, dacă prin lege nu se dispune altfel.

CAPITOLUL VII
Veniturile

Art. 46. - (1) Veniturile asociaţiilor sau federaţiilor provin din:

a) cotizaţiile membrilor;
b) dobânzile şi dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, în condiţii legale;
c) dividendele societăţilor comerciale înfiinţate de asociaţii sau de federaţii;
d) venituri realizate din activităţi economice directe;
e) donaţii, sponsorizări sau legate;
f) resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale;
g) alte venituri prevăzute de lege.(2) Veniturile fundaţiilor sunt cele prevăzute la alin. (1) lit. b)-g).

Art. 47. - Asociaţiile şi fundaţiile pot înfiinţa societăţi comerciale. Dividendele obţinute de asociaţii şi fundaţii din activităţile acestor societăţi comerciale, dacă nu se reinvestesc în aceleaşi societăţi comerciale, se folosesc obligatoriu pentru realizarea scopului asociaţiei sau fundaţiei.

Art. 48. - Asociaţiile şi fundaţiile pot desfăşura orice alte activităţi economice directe, dacă acestea au caracter accesoriu şi sunt în strânsă legătură cu scopul principal al persoanei juridice.

CAPITOLUL VIII
Relaţiile cu autorităţile publice

Art. 49. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale vor sprijini persoanele juridice constituite în temeiul prezentei ordonanţe prin:

a) punerea la dispoziţia acestora, în funcţie de posibilităţi, a unor spaţii pentru sedii, în condiţiile legii;
b) atribuirea, în funcţie de posibilităţi, a unor terenuri în scopul ridicării de construcţii necesare desfăşurării activităţii lor.(2) Autorităţile administraţiei publice locale întocmesc, la cererea persoanelor juridice îndreptăţite, liste de prioritate pentru atribuirea imobilelor prevăzute la alin. (1).

Art. 50. - Autorităţile publice sunt obligate să pună la dispoziţia asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor informaţiile de interes public, în condiţiile legii.

Art. 51. - (1) În cadrul Camerelor Parlamentului, Preşedinţiei României, Secretariatului General al Guvernului, instituţiei Avocatul Poporului, autorităţilor administrative autonome, ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale funcţionează structuri organizatorice pentru relaţia cu asociaţiile şi fundaţiile.

(2) Autorităţile publice menţionate la alin. (1) se pot consulta cu reprezentanţii asociaţiilor şi fundaţiilor care îşi desfăşoară activitatea în sfera lor de competenţă, în vederea stabilirii unor programe sau activităţi comune.

Art. 52. - (1) După constituirea lor, asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile interesate vor solicita autorităţilor administrative autonome, ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale să fie luate în evidenţa acestora, în funcţie de domeniul în care activează.

(2) Autorităţile publice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să ţină evidenţa asociaţiilor şi fundaţiilor care li s-au adresat în acest scop.

(3) Conflictele de competenţă apărute între autorităţile publice prevăzute la alin. (1) privind luarea în evidenţă se soluţionează, la cererea oricăreia dintre părţi, de către Secretariatul General al Guvernului în termen de 5 zile de la data sesizării. Dispoziţiile art. 39 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(4) În toate cazurile, Ministerul Justiţiei va comunica, spre informare, autorităţiilor publice competente prevăzute la alin. (1) copii de pe hotărârile judecătoreşti rămase irevocabile, precum şi de pe înscrisurile doveditoare, în termen de 5 zile de la primirea documentelor prevăzute la art. 74.

Art. 53. - Litigiile născute în legătură cu aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol se soluţionează în conformitate cu Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL IX
Dizolvarea şi lichidarea

Secţiunea 1
Dizolvarea

Art. 54. - (1) Asociaţiile şi federaţiile se dizolvă:

a) de drept;
b) prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului, după caz;
c) prin hotărârea adunării generale.(2) Fundaţiile se dizolvă:

a) de drept;
b) prin hotărârea judecătoriei.Art. 55 - (1) Asociaţia se dizolvă de drept prin:

a) împlinirea duratei pentru care a fost constituită;
b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;
c) imposibilitatea constituirii adunării generale sau a constituirii consiliului director în conformitate cu statutul asociaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia constituit;
d) reducerea numărului de asociaţi sub limita fixată de lege, dacă acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.(2) Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul asociaţiei, la cererea oricărei persoane interesate.

Art. 56 - (1) Asociaţia se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:

a) când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;
b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
c) când asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;
d) când asociaţia a devenit insolvabilă;
e) în cazul prevăzut la art. 14.(2) Instanţa competentă este judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul.

Art. 57. - Asociaţia se poate dizolva şi prin hotărârea adunării generale. În termen de 15 zile de la data şedinţei de dizolvare, procesul-verbal, în formă autentică, se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul, pentru a fi înscris în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Art. 58. - Fundaţia se dizolvă de drept în cazurile prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi în situaţia imposibilităţii constituirii consiliului director în conformitate cu statutul fundaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, consiliul director trebuia constituit. Dispoziţiile art. 55 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 59. - Dizolvarea fundaţiei prin hotărâre judecătorească se face în condiţiile art. 56, care se aplică în mod corespunzător, precum şi în cazul nerespectării dispoziţiilor art. 15 alin. (3).

Art. 60. - (1) În cazul dizolvării asociaţiei sau fundaţiei, bunurile rămase în urma lichidării nu se pot transmite către persoane fizice.

(2) Aceste bunuri pot fi transmise către persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemănător, printr-o procedură stabilită în statutul asociaţiei sau al fundaţiei.

(3) Dacă în termen de 6 luni de la terminarea lichidării lichidatorii nu au reuşit să transmită bunurile în condiţiile alin. (2), precum şi în cazul în care statutul asociaţiei sau al fundaţiei nu prevede o procedură de transmitere a bunurilor ori dacă prevederea este contrară legii sau ordinii publice, bunurile rămase după lichidare vor fi atribuite de instanţa competentă unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător.

(4) În cazul în care asociaţia sau fundaţia a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a) - c), bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin Ministerul Finanţelor, sau, după caz, de comuna sau oraşul în a cărui rază teritorială asociaţia sau fundaţia îşi avea sediul, dacă aceasta din urmă era de interes local.

(5) Data transmiterii bunurilor este cea a întocmirii procesului-verbal de predare-preluare, dacă prin acesta nu s-a stabilit o dată ulterioară.

Secţiunea a 2-a
Lichidarea

Art. 61. - (1) În cazurile de dizolvare prevăzute de art. 55, 56, 58 şi 59, lichidatorii vor fi numiţi prin însăşi hotărârea judecătorească.

(2) În cazul dizolvării prevăzute de art. 57, lichidatorii vor fi numiţi de către adunarea generală, sub sancţiunea lipsirii de efecte juridice a hotărârii de dizolvare.

(3) În toate cazurile, mandatul consiliului director încetează o dată cu numirea lichidatorilor.

(4) Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. Reprezentanţii permanenţi - persoane fizice ale persoanei juridice lichidatoare - trebuie să fie lichidatori autorizaţi, în condiţiile legii.

Art. 62. - (1) Imediat după intrarea lor în funcţie, lichidatorii vor face inventarul şi vor încheia un bilanţ care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului asociaţiei sau ale fundaţiei.

(2) Lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze registrele şi orice alte acte ale asociaţiei sau fundaţiei. De asemenea, ei vor ţine un registru cu toate operaţiunile lichidării în ordinea datei acestora.

(3) Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.

Art. 63. - (1) Lichidatorii sunt obligaţi să continue operaţiunile juridice în curs, să încaseze creanţele, să plătească creditorii şi, dacă numerarul este insuficient, să transforme şi restul activului în bani, procedând la vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor mobile şi imobile.

(2) Lichidatorii pot realiza numai acele operaţiuni noi care sunt necesare finalizării celor aflate în curs.

Art. 64. - (1) Suma cuvenită creditorului cunoscut care refuză să primească plata creanţei sale se va consemna în contul său.

(2) Dacă plata creanţei nu se poate face imediat sau atunci când creanţa este contestată, lichidarea nu se va declara terminată înainte de a se garanta creditorii.

Art. 65. - În orice caz, lichidatorii nu pot încheia operaţiunile şi nu pot remite celor în drept contul gestiunii decât după expirarea unui termen de 6 luni de la publicarea dizolvării asociaţiei sau fundaţiei.

Art. 66. - Lichidatorii răspund solidar pentru daunele cauzate creditorilor din culpa lor.

Art. 67. - Atât faţă de asociaţie sau fundaţie, cât şi faţă de asociaţi sau, după caz, fondatori, lichidatorii sunt supuşi regulilor mandatului.

Art. 68. - (1) După terminarea lichidării, lichidatorii sunt obligaţi ca în temen de două luni să depună bilanţul, registrul jurnal şi un memorandum, declarând operaţiunile de lichidare la Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor al judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia sau fundaţia.

(2) Lichidatorii sunt obligaţi să îndeplinească toate procedurile pentru publicarea lichidării şi radierea asociaţiei sau fundaţiei din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(3) Publicarea lichidării se face prin afişarea la uşa instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul persoana juridică, în temen de două luni de la terminarea lichidării.

Art. 69. - Dacă în termen de 30 de zile libere de la depunerea bilanţului nu se înregistrează nici o contestaţie, bilanţul se consideră definitiv aprobat şi lichidatorii, cu autorizarea judecătoriei, vor remite celor în drept bunurile şi sumele rămase de la lichidare, împreună cu toate registrele şi actele asociaţiei sau fundaţiei şi ale lichidării. Numai după aceasta lichidatorii vor fi consideraţi descărcaţi şi li se va elibera, în acest scop, un act constatator.

Art. 70. - (1) Contestaţiile la bilanţul lichidatorilor se pot formula de orice persoană interesată la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul persoanei juridice lichidate.

(2) Toate contestaţiile se soluţionează printr-o singură hotărâre. Sentinţa pronunţată de judecătorie este executorie şi este supusă numai recursului.

(3) După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea asociaţiei sau fundaţiei din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Art. 71. - (1) Asociaţia sau fundaţia încetează a avea fiinţă la data radierii din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(2) Radierea se face în baza actului constatator eliberat lichidatorilor, în condiţiile prevăzute la art. 69, prin care se atestă descărcarea acestora de obligaţiile asumate.

Art. 72. - Dispoziţiile prezentului capitol referitoare la dizolvarea şi lichidarea asociaţiilor şi fundaţiilor se aplică, în mod corespunzător, şi în privinţa dizolvării şi lichidării federaţiilor. Instanţa competentă este tribunalul în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul federaţiei supuse dizolvării şi lichidării.

CAPITOLUL X
Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial

Art. 73. - (1) Se constituie Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial - asociaţii, fundaţii şi federaţii -, denumit în continuare Registrul naţional, în scopul evidenţei centralizate a acestora.

(2) Registrul naţional se ţine de Ministerul Justiţiei prin direcţia de specialitate.

Art. 74. - (1) În scopul constituirii şi funcţionării Registrului naţional, instanţele judecătoreşti sunt obligate ca, din oficiu, să comunice Ministerului Justiţiei copii de pe hotărârile judecătoreşti rămase irevocabile privind constituirea, modificarea şi încetarea oricărei asociaţii, fundaţii sau federaţii, precum şi de pe înscrisurile doveditoare, în termen de 3 zile de la data rămânerii irevocabile a fiecărei hotărâri judecătoreşti.

(2) Asociaţiile şi fundaţiile recunoscute ca fiind de utilitate publică sunt obligate să comunice Ministerului Justiţiei, în extras, copii de pe rapoartele de activitate şi bilanţurile anuale, însoţite de dovada eliberată de Regia Autonomă

“Monitorul Oficial” că s-a solicitat publicarea acestora şi în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Art. 75. - (1) Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial este public.

(2) Ministerul Justiţiei este obligat să elibereze, pe cheltuiala persoanei solicitante, copii certificate de pe înregistrările efectuate în Registrul naţional şi de pe înscrisurile doveditoare.

(3) Înscrisurile prevăzute la alin. (2) pot fi cerute şi eliberate şi prin corespondenţă.

(4) Datele din Registrul naţional pot fi redate şi arhivate şi sub formă de înregistrări pe microfilme şi pe suporturi accesibile echipamentelor de prelucrare automată a datelor.

CAPITOLUL XI
Dispoziţii speciale

Art. 76. - (1) Persoanele juridice străine fără scop patrimonial pot fi recunoscute în România, sub condiţia reciprocităţii, pe baza aprobării prealabile a Guvernului, prin înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la grefa Tribunalului Bucureşti, dacă sunt valabil constituite în statul a cărui naţionalitate o au, iar scopurile lor statutare nu contravin ordinii publice din România.

(2) În acest scop, reprezentanţii persoanelor juridice străine trebuie să ataşeze la cererea de înscriere următoarele documente, în copii autentificate şi traduceri legalizate:

a) actul de constituire în statul a cărui naţionalitate o au persoanele juridice străine;
b) statutul (în măsura în care există ca act de sine stătător);
c) hotărârea organului de conducere a acelei persoane juridice, prin care se solicită recunoaşterea în România;
d) statutul viitoarei reprezentanţe în România a acelei persoane juridice, cuprinzând prevederi referitoare la sediu, la capacitatea juridică şi la persoanele care reprezintă persoana juridică străină;
e) hotărârea Guvernului României de aprobare a cererii de recunoaştere în România a persoanei juridice solicitante.(3) Dispoziţiile art. 8-12 şi ale art. 81 se aplică în mod corespunzător.

Art. 77. - (1) Asociaţiile şi fundaţiile constituite ca persoane juridice române de către persoane fizice sau juridice străine pot dobândi pe întreaga durată de funcţionare dreptul de proprietate şi orice alte drepturi reale asupra terenurilor necesare pentru realizarea scopului pentru care au fost constituite.

(2) În cazul dizolvării şi lichidării asociaţiilor şi fundaţiilor prevăzute la alin. (1), lichidatorii au obligaţia înstrăinării terenurilor în termen de cel mult un an, numai către persoane care au capacitatea juridică de a dobândi astfel de bunuri. Termenul de un an se calculează de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se constată ori se dispune dizolvarea sau, după caz, de la data hotărârii de dizolvare voluntară.

(3) În cazul nerespectării termenului de un an pentru înstrăinarea terenurilor prevăzute la alin. (2), instanţa competentă va dispune vânzarea acestora prin licitaţie publică.

(4) În toate cazurile, bunurile rămase după lichidare, inclusiv terenurile neînstrăinate în condiţiile alin. (2) şi (3) se atribuie cu respectarea dispoziţiilor art. 60.

CAPITOLUL XII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 78. - Prezenta ordonanţă intră în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 79. - În termenul prevăzut la art. 78 Ministerul Justiţiei:

a) va elabora şi va adopta Regulamentul privind organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor, Registrului federaţiilor, precum şi a Registrului naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial, care va cuprinde şi prevederi privind accesul la acest registru al persoanelor juridice de drept public, al persoanelor juridice de drept privat, precum şi al persoanelor fizice;
b) va stabili forma şi conţinutul certificatelor de înscriere prevăzute la art. 12 alin. (1) şi la art. 17 alin. (3), precum şi condiţiile de eliberare a dovezii menţionate la art. 6 alin. (4).Art. 80. - Dispoziţiile Decretului nr.31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice se aplică, în mod corespunzător, şi asociaţiilor şi fundaţiilor, cu excepţia acelor dispoziţii care sunt contrare reglementărilor stabilite prin prezenta ordonanţă.

Art. 81. - În privinţa asociaţiilor şi fundaţiilor care au calitatea de persoane juridice străine sunt şi rămân aplicabile dispoziţiile art. 43 şi următoarele din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Art. 82. - Cererile de autorizare a înfiinţării asociaţiilor, fundaţiilor, federaţiilor sau uniunilor de persoane, aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor de judecată legal învestite la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, vor continua să fie soluţionate de acele instanţe.

Art. 83. - (1) Asociaţiile şi fundaţiile constituite, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, în condiţiile Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi Fundaţii) îşi păstrează personalitatea juridică legal dobândită. Acestor asociaţii şi fundaţii li se aplică, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, regimul juridic prevăzut de aceasta.

(2) Uniunile, federaţiile sau grupările de persoane juridice, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 21/1924, îşi păstrează personalitatea juridică şi, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, li se va aplica regimul juridic al federaţiilor prevăzut de aceasta din urmă.

Art. 84. - (1) În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe registrele persoanelor juridice, aflate la grefa tribunalelor în circumscripţiile cărora funcţionează persoanele juridice de drept privat prevăzute de Legea nr. 21/1924 vor fi transmise judecătoriilor în ale căror circumscripţii teritoriale acestea îşi au sediul.

(2) În acelaşi termen, registrele uniunilor şi federaţiilor, aflate la grefa curţilor de apel în circumscripţiile cărora funcţionează uniunile şi federaţiile prevăzute de Legea nr. 21/1924, vor fi transmise tribunalelor în circumscripţiile cărora acestea îşi au sediul.

(3) În vederea constituirii Registrului naţional prevăzut la art. 73, în termenul menţionat la alin. (1), instanţele judecătoreşti sunt obligate să transmită Ministerului Justiţiei copii de pe registrele asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi de pe registrele uniunilor şi federaţiilor, aflate la grefa acestora.

Art. 85. - Persoanele juridice de utilitate publică - asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii de acest fel înfiinţate prin legi, ordonanţe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei ordonanţe, ci rămân supuse reglementărilor speciale care stau la baza înfiinţării şi funcţionării lor.

Art. 86. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi Fundaţii), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.27 din 6 februarie 1924, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

p. Ministru de stat, ministrul justiţiei,
Flavius Baias,
secretar de stat

Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remeş

Bucureşti, 30 ianuarie 2000.
Nr. 26.


Luni, 11 august 2008, 11:09

2 responses so far

Aug 11 2008

Legea Protectiei Mediului LEGEA nr. 137 din 29 decembrie 1995

Published by Avocat Florea Ana under Legi

Legea Protectiei Mediului  LEGEA nr. 137 din 29 decembrie 1995
 
CAP. 1 - Principii si dispozitii generale

ART. 1
Obiectul prezentei legi il constituie reglementarea protectiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice care
conduc la dezvoltarea durabila a societatii.

ART. 2
Formularea definitiilor din aceasta lege este cuprinsa in anexa nr. I, care face parte integranta din prezenta lege.

ART. 3
Principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, in scopul asigurarii unei dezvoltari durabile, sunt:
a) principiul precautiei in luarea deciziei;
b) principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor;
c) principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
d) principiul “poluatorul plateste”;
e) inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor;
f) crearea sistemului national de monitorizare integrata a mediului;
g) utilizarea durabila;
h) mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia zonelor deteriorate;
i) crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor;
j) dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii mediului.

ART. 4
Modalitatile de implementare a principiilor si elementelor strategice sunt:
a) adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de dezvoltare;
b) obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului in faza initiala a proiectelor, programelor sau activitatilor;
c) corelarea planificarii de mediu cu cea de amenajare a teritoriului si de urbanism;
d) introducerea parghiilor economice stimulative sau coercitive;
e) rezolvarea, pe niveluri de competenta, a problemelor de mediu, in functie de amploarea acestora;
f) elaborarea de norme si standarde, armonizarea acestora cu reglementarile internationale si introducerea programelor pentru conformare;
g) promovarea cercetarii fundamentale si aplicative in domeniul protectiei mediului;
h) instruirea si educarea populatiei, precum si participarea organizatiilor neguvernamentale la elaborarea si aplicarea deciziilor.

ART. 5
Statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos, garantand in acest scop:
a) accesul la informatiile privind calitatea mediului;
b) dreptul de a se asocia in organizatii de aparare a calitatii mediului;
c) dreptul de consultare in vederea luarii deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislatiei si a normelor de mediu, eliberarea acordurilor si a autorizatiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului si de urbanism;
d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociatii, autoritatilor administrative sau judecatoresti in vederea prevenirii sau in cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;
e) dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.

ART. 6
Protectia mediului constituie o obligatie a autoritatilor administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice.

ART. 7
Responsabilitatea privind protectia mediului revine autoritatii centrale pentru protectia mediului si agentiilor sale teritoriale.



CAP. 2 - Reglementarea activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului

Sectiunea 1 - Procedura de autorizare

ART. 8
Autoritatile pentru protectia mediului conduc procedura de autorizare si emit acorduri si autorizatii de mediu in conformitate cu art. 11.
Cererea de acord de mediu este obligatorie pentru investitii noi, modificarea celor existente si pentru activitatile prevazute in anexa nr. II la prezenta lege.
Cererea de autorizatie este obligatorie la punerea in functiune a obiectivelor noi care au acord de mediu si, in termen de un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi, pentru activitatile existente.
Activitatile care nu implica lucrari de constructii-montaj necesita numai autorizatie de mediu, cu exceptia celor prevazute la pct. 8 lit. g) si i) din anexa nr. II la prezenta lege.
Acordul si/sau autorizatia de mediu se elibereaza dupa obtinerea tuturor celorlalte avize necesare, potrivit legii.

ART. 9
Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza procedura specifica de autorizare pentru activitatile economice si sociale, modelul-cadru de intocmire a raportului privind studiul de impact asupra mediului si nivelul competent sa elibereze acordul si/sau, dupa caz, autorizatia de mediu, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
Valabilitatea acordului si a autorizatiei de mediu este de maximum 5 ani.
Acordul sau autorizatia de mediu nu se emite in cazul in care nici o varianta de proiect sau program pentru conformare nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele si la reglementarile in vigoare.

ART. 10
Acordul sau autorizatia de mediu poate fi revizuita, daca apar elemente noi, necunoscute la data emiterii, si in cazul reinnoirii acestora, cand se poate cere si refacerea raportului privind studiul de impact asupra mediului.
Acordul sau autorizatia de mediu se suspenda pentru neconformare cu prevederile precizate in acestea, dupa o somatie prealabila, cu termen, si se mentine pana la eliminarea cauzelor care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de 6 luni.
Autoritatile pentru protectia mediului dispun, dupa expirarea termenului de suspendare, oprirea executiei proiectului sau incetarea activitatii.
Pentru activitatile existente care nu intrunesc conditiile de autorizare, autoritatea pentru protectia mediului dispune efectuarea bilantului de mediu si stabileste programul pentru conformare de comun acord cu titularul. Dupa expirarea fiecarui termen acordat, in caz de neconformare, autoritatea competenta pentru protectia mediului dispune incetarea activitatii respective. Dispozitia de incetare este executorie.
Litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau suspendarea acordului sau a autorizatiei de mediu se solutioneaza potrivit Legii contenciosului administrativ.

ART. 11
Procedura de evaluare a impactului asupra mediului consta din fazele: preliminara, propriu-zisa si cea de analiza si validare.
Autoritatea pentru protectia mediului organizeaza si decide aplicarea fazelor procedurii, dupa cum urmeaza:
a) cererea, insotita de descrierea proiectului, adresata in scris autoritatii pentru protectia mediului de catre titularul proiectului sau al activitatii;
b) incadrarea actiunii propuse in tipurile de activitati care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului; daca sunt necesare informatii suplimentare, se poate cere titularului un studiu preliminar;
c) analiza scopului actiunii propuse, cu participarea autoritatii pentru protectia mediului, a titularului, a unor experti si reprezentanti ai administratiei publice locale, care pot fi afectati de modificarile de mediu generate de punerea in aplicare a acesteia;
d) intocmirea de catre autoritatea pentru protectia mediului a indrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei conform lit. c) si care trebuie urmarite in raportul privind studiul de impact asupra mediului; comunicarea acestuia catre titular, o data cu lista celorlalte avize necesar a fi obtinute;
e) prezentarea, de catre titularul proiectului sau al activitatii, a raportului privind studiul de impact asupra mediului, tinand seama de toate alternativele, inclusiv de cea de renuntare la actiunea propusa;
f) analiza preliminara a raportului de catre autoritatea pentru protectia mediului si acceptarea sau dispunerea motivata a refacerii acestuia;
g) aducerea la cunostinta si dezbaterea publica a raportului; consemnarea observatiilor si al concluziilor rezultate;
h) decizia finala a autoritatii pentru protectia mediului, facuta publica si motivata pe baza celor constatate la lit. f) si g);
i) eliberarea sau respingerea motivata a acordului sau a autorizatiei in maximum 30 de zile de la decizia finala.

ART. 12
Procedura de autorizare este publica. Mediatizarea proiectelor si activitatilor pentru care se cere acord sau autorizatie si a studiilor de impact, precum si dezbaterea publica se asigura de catre autoritatea pentru protectia mediului.
Studiile de impact se realizeaza prin unitati specializate, persoane fizice sau juridice atestate, cheltuielile fiind suportate de titularul proiectului sau al activitatii si atunci cand i se cere refacerea sau reluarea studiului.
Raspunderea pentru realitatea informatiilor furnizate privind actiunea propusa revine titularului, iar pentru corectitudinea raportului studiului de impact, executantului acestuia.

ART. 13
Autoritatile pentru protectia mediului incaseaza sumele provenite din taxele pentru emiterea acordurilor si autorizatiilor de mediu.
Cuantumul taxelor se stabileste la propunerea autoritatii centrale pentru protectia mediului, prin hotarare a Guvernului.

ART. 14
La schimbarea destinatiei sau a proprietarului investitiei, precum si la incetarea activitatilor generatoare de impact asupra mediului este obligatorie asigurarea efectuarii bilantului de mediu de catre fostul proprietar, in scopul stabilirii obligatiilor privind refacerea calitatii mediului in zona de impact a activitatii respective.
Autoritatea competenta pentru protectia mediului revizuieste bilantul de mediu, stabileste programul pentru conformare, iar fostul proprietar negociaza cu noul proprietar asumarea unor obligatii anterioare si compensatiile de care va beneficia prin aplicarea masurilor de protectie si reconstructie ecologica.

Sectiunea a 2-a - Regimul substantelor si deseurilor periculoase, precum si al altor deseuri

ART. 15
Activitatile supuse unui regim special de gestionare si gospodarire privesc fabricarea, comercializarea si utilizarea substantelor periculoase si transportul, tranzitul, depozitarea temporara sau definitiva, distrugerea, manipularea, precum si importul si exportul de substante si deseuri periculoase.

ART. 16
Importul in Romania de deseuri de orice natura, in stare bruta sau prelucrata, este interzis, cu exceptia anumitor categorii de deseuri ce constituie resurse secundare de materii prime utile, in conformitate cu reglementarile dispuse prin acte normative propuse de autoritatea centrala pentru protectia mediului si aprobate de Guvern.
Tranzitul si exportul de deseuri de orice natura se pot realiza in conformitate cu acordurile si conventiile la care Romania este parte.

ART. 17
Activitatile prevazute la art. 15 si 16 sunt permise numai in baza acordului si/sau autorizatiei de mediu.

ART. 18
Autoritatea centrala si agentiile pentru protectia mediului, dupa caz, supravegheaza si controleaza respectarea reglementarilor privind substantele si deseurile periculoase.

ART. 19
Autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa ia masuri de prevenire si limitare a impactului asupra mediului al substantelor si deseurilor de orice natura si sa anunte autoritatile teritoriale pentru mediu despre orice activitate neconforma cu reglementarile legale.

ART. 20
Autoritatile vamale controleaza si raspund de aplicarea prevederilor art. 17 referitoare la intrarea si iesirea substantelor si deseurilor periculoase din tara, pe baza reglementarilor autoritatii centrale pentru protectia mediului.

ART. 21
Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:
a) sa tina evidenta stricta - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substantelor si deseurilor periculoase, inclusiv recipientii si ambalajele acestora care intra in sfera lor de activitate si sa furnizeze lunar autoritatilor competente pentru protectia mediului datele necesare;
b) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu si sa aplice reglementarile legale privind substantele si deseurile periculoase;
c) sa asigure, prin sisteme proprii, supravegherea mediului, pe baza prevederilor din autorizatie, pentru identificarea si prevenirea riscurilor, sa tina evidenta rezultatelor si sa anunte iminenta sau producerea unor eliminari neprevazute sau a accidentelor, autoritatilor competente pentru protectia mediului si de aparare impotriva dezastrelor.

ART. 22
Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, reglementarile privind:
a) amplasarea, amenajarea si supravegherea diferitelor tipuri de depozite;
b) colectarea, prelucrarea, tratarea, neutralizarea deseurilor, precum si reciclarea celor refolosibile;
c) transportul deseurilor;
d) refacerea cadrului natural al zonelor deteriorate;
e) instalatiile pentru incinerarea deseurilor industriale, menajere, agricole si altele;
f) instalatiile de epurare a apelor uzate si a namolurilor;
g) folosirea namolurilor, a apelor uzate, a deseurilor industriale, menajere si a celor rezultate din incinerare;
h) procedura de autorizare pentru amplasarea si amenajarea depozitelor, transportul, incinerarea, prelucrarea si utilizarea deseurilor de orice fel;
i) importul, exportul si tranzitul de deseuri si substante periculoase.

ART. 23
Controlul gospodaririi deseurilor de orice fel revine autoritatilor pentru protectia mediului si celorlalte autoritati competente, potrivit legii.

ART. 24
Autoritatile administratiei publice locale, persoanele fizice si juridice, care au in profilul lor activitati supuse reglementarilor cuprinse in art. 22, au urmatoarele obligatii:
a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu, conform art. 22 lit. h);
b) sa depoziteze deseurile menajere, industriale, agricole sau altele, numai pe suprafete autorizate in acest scop;
c) sa utilizeze, in cazul incinerarii deseurilor, numai instalatii omologate de catre autoritatile pentru protectia mediului si sanatate;
d) sa amenajeze, conform competentelor atribuite prin lege, depozitele de deseuri;
e) sa respecte conditiile de refacere a cadrului natural in zonele de depozitare prevazute in acordul si/sau autorizatia de mediu si sa garanteze, cu mijloace financiare, pentru aceasta;
f) sa recupereze deseurile refolosibile si sa le valorifice prin unitati specializate;
g) sa foloseasca pe terenurile agricole numai deseurile autorizate de autoritatile competente pentru protectia mediului, sanatate si agricultura;
h) sa depoziteze in mediul subteran deseuri numai in cazul in care detin acordul si/sau autorizatia de mediu.

Sectiunea a 3-a - Regimul ingrasamintelor chimice si al pesticidelor

ART. 25
Ingrasamintele chimice, pesticidele si alte produse folosite in profilaxia fitosanitara, sanitar-umana si veterinara se produc numai prin tehnologii si biotehnologii autorizate.
Produsele vor fi insotite la livrare de normele tehnice de utilizare autorizate, in conditiile stabilite prin lege.

ART. 26
Ministerele competente, cu avizul autoritatii centrale pentru protectia mediului, au urmatoarele obligatii:
a) sa reglementeze regimul produselor fitosanitare si al altor pesticide care se utilizeaza in profilaxia sanitar-umana si veterinara;
b) sa organizeze, la nivel teritorial, reteaua de laboratoare pentru analiza si controlul ingrasamintelor chimice si al pesticidelor, precum si ale concentratiilor pesticidelor in sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale si animale;
c) sa intocmeasca lista cu ingrasamintele chimice si pesticidele din tara si strainatate, precum si cu limitele maxime admise ale concentratiilor pesticidelor, potrivit standardelor internationale.
Lista ingrasamintelor chimice si a pesticidelor se intocmeste in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi si se actualizeaza anual.

ART. 27
Autoritatea centrala pentru protectia mediului impreuna cu autoritatile pentru agricultura, silvicultura, sanatate si serviciile descentralizate ale acestora in unitatile administrativ-teritoriale, dupa caz, supravegheaza si controleaza modul de aplicare a reglementarilor privind ingrasamintele chimice si pesticidele.

ART. 28
Persoanele fizice si juridice care produc, comercializeaza si/sau utilizeaza ingrasaminte chimice si pesticide au urmatoarele obligatii:
a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru fabricarea acestora;
b) sa livreze, sa manipuleze, sa transporte si sa comercializeze ingrasamintele chimice si pesticidele ambalate cu inscriptii de identificare, avertizare, prescriptii de siguranta si folosire, in conditii in care sa nu provoace contaminarea mijloacelor de transport si a mediului;
c) sa depoziteze ingrasamintele chimice si pesticidele numai ambalate si in locuri protejate;
d) sa nu foloseasca ingrasamintele chimice si pesticidele in zonele sau pe suprafetele unde sunt instituite masuri speciale de protectie;
e) sa se administreze pesticide cu mijloace aviatice numai cu avizul agentiilor pentru protectia mediului, directiilor sanitare si al comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral, potrivit reglementarilor in vigoare;
f) sa aplice, in perioada infloririi plantelor a caror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu pesticide care sunt selective fata de insectele polenizatoare;
g) sa nu foloseasca momeli periculoase, cu exceptia cazurilor special autorizate.

Sectiunea a 4-a - Regimul privind asigurarea protectiei impotriva radiatiilor ionizante si securitatii surselor de radiatii

ART. 29
Regimul protectiei populatiei, mediului si a bunurilor materiale impotriva expunerii la radiatii ionizante si asigurarea securitatii surselor de radiatii se realizeaza prin aplicarea diverselor proceduri si echipamente pentru mentinerea dozelor si riscurilor la nivelul rational cel mai scazut, in limitele admise si in scopul prevenirii accidentelor, limitarii si inlaturarii consecintelor acestora.

ART. 30
Activitatile in domeniul nuclear necesita asigurarea mijloacelor de protectie si securitate si se pot desfasura numai in baza acordului si autorizatiei de mediu, eliberate potrivit art. 8.
Acordul si autorizatia de mediu privind instalatiile cu risc nuclear major - centrale nuclearo-electrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear si depozite finale de combustibil nuclear ars - se emit de catre Guvern.

ART. 31
Autoritatea competenta in domeniul nuclear elaboreaza norme tehnice, standarde si regulamente de aplicare privind:
a) protectia populatiei si a mediului in zone de risc nuclear;
b) protectia fizica a materialelor si a instalatiilor nucleare;
c) nivelurile si planurile de interventie care privesc si evenimentele transfrontiera;
d) transportul substantelor radioactive;
e) proceduri specifice de autorizare.
Procedura de autorizare pentru instalatiile cu risc nuclear major se elaboreaza in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

ART. 32
Controlul activitatilor nucleare se face de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului si alte autoritati competente potrivit legii.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii:
a) organizeaza monitorizarea radioactivitatii mediului pe intreg teritoriul tarii;
b) supravegheaza, controleaza si dispune luarea masurilor ce se impun pentru respectarea prevederilor legale privind radioprotectia mediului;
c) colaboreaza cu organele competente in apararea impotriva dezastrelor.

ART. 33
Persoanele fizice si juridice care desfasoara activitati in domeniul nuclear au urmatoarele obligatii:
a) sa respecte normele de radioprotectie si de securitate;
b) sa evalueze, direct sau prin forurile autorizate, riscul potential, sa efectueze bilantul de mediu pentru activitatile existente si sa ceara autorizatie de mediu;
c) sa aplice procedurile si sa prevada echipamentele pentru activitatile noi, care sa permita realizarea nivelului rational cel mai scazut al dozelor si riscurilor asupra populatiei si mediului si sa ceara acord si autorizatie de mediu;
d) sa tina evidenta stricta a surselor de radiatii ionizante si sa le asigure protectia fizica;
e) sa aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului si de evaluare a expunerii grupurilor critice - populatia din zona de supraveghere - care sa asigure ca nu vor fi incalcate conditiile prevazute in autorizatie, de eliminari de substante radioactive si ca dozele se vor mentine in limitele admise;
f) sa mentina in stare de functionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativa care ar rezulta dintr-o eliminare accidentala de substante radioactive;
g) sa efectueze inregistrarea rezultatelor supravegherii si a dozelor estimate pentru grupurile critice;
h) sa raporteze, la intervalele stabilite, rezultatele inregistrarilor autoritatilor competente;
i) sa raporteze prompt autoritatii competente orice crestere semnificativa a contaminarii mediului si daca aceasta se datoreaza sau nu activitatii desfasurate;
j) sa verifice continuu exactitatea presupunerilor facute prin evaluarile probabilistice privind consecintele radiologice ale eliberarilor radioactive.



CAP. 3 - Protectia resurselor naturale si conservarea biodiversitatii

ART. 34
Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea autoritatilor centrale de specialitate care gestioneaza resursele naturale, elaboreaza, pe baza prezentei legi, reglementari tehnice privind masurile de protectie a ecosistemelor, de conservare a biodiversitatii, de gospodarire durabila a resurselor naturale si pentru asigurarea sanatatii umane.
La proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmata de avansarea solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural, de conservarea functiilor ecosistemelor si de ocrotire a organismelor vegetale si animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei si a conditiilor impuse prin acordul si/sau autorizatia de mediu, precum si monitorizarea proprie pana la indeplinirea acestora.
Suprafetele terestre si active supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologica sunt gestionate de detinatorii ilegali numai in cazul cand acestia se angajeaza sa aplice masurile de conservare stabilite de autoritatea centrala pentru protectia mediului.
Detinatorii cu orice titlu, care aplica aceste masuri, sunt scutiti de impozit; detinatorii si particulari vor fi compensati, in raport cu valoarea lucrarilor de refacere intreprinse.
Protejarea unor specii si organisme rare amenintate cu disparitia, conservarea biodiversitatii si instituirea de arii protejate, precum si masurile stabilite de autoritatile pentru protectia mediului sunt prioritare in raport cu alte interese.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Romane si a Comisiei Nationale UNESCO, stabileste criteriile pentru instituirea ariilor protejate si de conservare a biodiversitatii.

Sectiunea 1 - Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice

ART. 35
Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale.

ART. 36
Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, reglementarile privind:
a) normele tehnice referitoare la protectia apelor si a ecosistemelor acvatice, inclusiv a populatiei umane in cazul poluarilor accidentale si in context transfrontiera;
b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa si a ecosistemelor acvatice, realizarea constructiilor hidrotehnice pentru lucrarile de indiguire si regularizare a cursurilor de apa, de irigatii si de desecare-drenaj;
c) standardele de emisie;
d) standardele de calitate a apelor;
e) cerintele de evacuare, epurare a apelor uzate si limitare a evacuarii de efluenti in ape.

ART. 37
Controlul respectarii reglementarilor de protectie a apelor si a ecosistemelor acvatice este organizat si exercitat de catre autoritatile de mediu, de ape, sanatate si de alte autoritati, potrivit competentelor legale.

ART. 38
Autoritatile pentru protectia mediului, pentru gospodarirea apelor, impreuna cu autoritatile navigatiei, supravegheaza si controleaza respectarea prevederilor si aplica masurile legale privind protectia apelor ca urmare a activitatilor de navigatie, respectand conventiile internationale in domeniu la care Romania este parte.

ART. 39
Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii:
a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru activitatile prevazute in anexa nr. II la prezenta lege. Sunt exceptate de la autorizare puturile forate la adancimi pana la 50 m pentru satisfacerea cerintelor gospodariilor individuale;
b) sa respecte standardele de emisie si de calitate a apelor, prevederile din acord si autorizatie si sa puna la dispozitia laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apa pentru analiza;
c) sa nu arunce si sa nu depoziteze pe maluri, in albiile raurilor si in zonele umede, deseuri de orice fel si sa nu introduca in acestea explozibile, tensiune electrica, narcotice sau alte substante periculoase;
d) sa nu spele in apele naturale autovehicule, utilaje si ambalaje care au in continut uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianti, substante periculoase sau pesticide;
e) sa execute toate lucrarile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrarii faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei, prevazute cu termen in acordul si autorizatia de mediu si sa monitorizeze zona de impact;
f) sa se doteze, in cazul detinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalatii de stocare sau tratare a deseurilor, instalatii de epurare a apelor uzate si racorduri de descarcare a acestora in instalatii de mai sau plutitoare;
g) sa amenajeze porturile cu instalatii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deseurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale si maritime, si sa constituie echipe de interventie in caz de poluare accidentala a apelor si a zonelor de coasta;
h) sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct in apele naturale si sa nu arunce de pe acestea nici un fel de deseuri.

Sectiunea a 2-a - Protectia atmosferei

ART. 40
Prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarea calitatii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a bunurilor materiale.

ART. 41
Autoritatea centrala pentru protectia mediului promoveaza politicile regionale si globale, fundamentand principiile si actiunile specifice, atat la nivel national cat si local, privind protectia atmosferei.
Politica nationala de protectie a atmosferei consta in principal din urmatoarele:
a) introducerea de tehnici si tehnologii adecvate pentru retinerea poluantilor la sursa;
b) gestionarea resursei de aer, in sensul reducerii emisiilor de poluanti pana la realizarea celor mai scazute niveluri si care sa nu depaseasca capacitatea de regenerare a atmosferei;
c) gestionarea resursei de aer, in sensul asigurarii calitatii corespunzatoare securitatii sanatatii umane;
d) modernizarea si perfectionarea sistemului national de monitorizare integrata a calitatii aerului.

ART. 42
Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea ministerelor competente, elaboreaza normele tehnice, standardele si regulamentele de aplicare privind:
a) calitatea aerului in functie de factorii poluanti din atmosfera;
b) emisiile de poluanti atmosferici pentru surse fixe si mobile, precum si conditiile de restrictie sau de interdictie pentru utilizare, inclusiv pentru substantele care afecteaza stratul de ozon;
c) calitatea combustibililor si carburantilor, precum si reglementarile privind vanzarea-cumpararea si transportul acestora;
d) pragul fonic si reglementari pentru limitarea zgomotelor;
e) supravegherea calitatii aerului, proceduri de prelevare si analiza, amplasarea punctelor si instrumentelor pentru probare si analiza, frecventa masuratorilor si altele;
f) identificarea, supravegherea si controlul agentilor economici a caror activitate este generatoare de risc potential si/sau poluare atmosferica;
g) sistemul de notificare rapida, in caz de poluare acuta a atmosferei cu efecte transfrontiera, a autoritatilor desemnate cu aplicarea Conventiei privind efectele transfrontiera ale accidentelor industriale.
Normele tehnice, regulamentele de aplicare, respectiv standardele, se elaboreaza in termen de un an, respectiv 2 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

ART. 43
Autoritatea centrala pentru protectia mediului supravegheaza si controleaza aplicarea prevederilor legale privind protectia atmosferei, in care scop:
a) constata aparitia episoadelor de poluare a atmosferei, da alerta si/sau emite prognoze legate de acestea;
b) dispune incetarea temporara sau definitiva a activitatilor generatoare de poluare in vederea aplicarii unor masuri de urgenta sau pentru nerespectarea programului pentru conformare;
c) solicita masuri tehnologice, aplica restrictii si interdictii in vederea prevenirii, limitarii sau eliminarii emisiilor depoluanti;
d) aplica sanctiunile prevazute de lege in caz de nerespectare a masurilor dispuse.

ART. 44
Proprietarii si detinatorii legali de teren sunt obligati sa intretina si sa extinda perdelele si aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru imbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei, protectia fonica si eoliana.

ART. 45
Autoritatile vamale au obligatia sa nu permita intrarea/iesirea din tara a surselor mobile poluante care nu respecta dispozitiile autoritatilor competente, conform legii.

ART. 46
Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:
a) sa respecte reglementarile privind protectia atmosferei, adoptand masuri tehnologice adecvate de retinere si neutralizare a poluantilor atmosferici;
b) sa doteze instalatiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de masura, sa asigure corecta lor functionare, sa asigure personal calificat si sa furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autoritatilor pentru protectia mediului, datele necesare;
c) sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor si sa nu puna in exploatare instalatiile prin care se depasesc limitele maxime admise;
d) sa asigure, la cererea autoritatilor pentru protectia mediului, diminuarea, modificarea sau incetarea activitatii generatoare de poluare;
e) sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, sa verifice eficienta acestora si sa puna in exploatare numai pe cele care nu depasesc pragul fonic admis.

Sectiunea a 3-a - Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre

ART. 47
Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului este obligatorie pentru toti detinatorii, indiferent cu ce titlu.

ART. 48
Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea ministerelor competente, stabileste:
a) sistemul de monitorizare a calitatii solului in scopul cunoasterii starii actuale si a tendintelor de evolutie a acesteia;
b) reglementarile privind protectia calitatii solului, subsolului, a ecosistemelor terestre si conservarea biodiversitatii;
c) procedura de autorizare privind probleme de protectie a mediului, cuprinse in planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea torentilor pentru intocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje de studii si prospectiuni geologice si hidrogeologice, precum si pentru activitati miniere de extractie;
d) reglementari privind refacerea cadrului natural in zonele in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activitati cu impact negativ asupra mediului.

ART. 49
Autoritatile centrale pentru agricultura si silvicultura au urmatoarele obligatii:
a) sa elaboreze reglementari privind sistemele din agricultura, tehnologiile de cultura a plantelor si de crestere a animalelor, regenerarea padurilor, recoltarea, colectarea si transportul lemnului si standardele de calitate a solurilor, in scopul mentinerii si ameliorarii acestora, eliminarii consecintelor negative asupra ecosistemelor terestre si acvatice si asigurarii conservarii functiilor specifice, biodiversitatii si habitatelor naturale si sa le comunice autoritatii centrale pentru protectia mediului;
b) sa tina evidenta terenurilor devenite improprii pentru productia agricola si sa ofere, la solicitarea detinatorilor, asistenta tehnica de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea folosintei;
c) sa indrume si sa exercite controlul tehnic de specialitate pentru lucrarile de imbunatatiri funciare si agropedo-ameliorative;
d) sa indrume si sa ofere asistenta tehnica, la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai adecvate tehnici si tehnologii de gospodarire si ameliorare a solurilor.

ART. 50
Controlul asupra respectarii reglementarilor legale privind protectia si conservarea, ameliorarea si folosirea judicioasa a solurilor, a subsolului si a ecosistemelor terestre se organizeaza si se exercita de autoritatile pentru protectia mediului, precum si, dupa caz, de alte autoritati ale administratiei publice competente, potrivit dispozitiilor legale.

ART. 51
Detinatorii de terenuri cu orice titlu, in scopul asigurarii protectiei calitatii solurilor, au urmatoarele obligatii:
a) sa previna, pe baza reglementarilor in domeniu, deteriorarea calitatii solurilor;
b) sa asigure la amplasarea, proiectarea, construirea si punerea in functiune a obiectivelor de orice fel, ca si la schimbarea destinatiei terenurilor, conditiile prevazute in acord si in autorizatia de mediu;
c) sa nu arda miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa fara autorizatie din partea autoritatii competente pentru protectia mediului.

ART. 52
Detinatorii, cu orice titlu, ai padurilor, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier si pajistilor au urmatoarele obligatii:
a) sa mentina suprafata impadurita a vegetatiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufisurilor si pajistilor existente, fiind interzisa reducerea acestora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege;
b) sa exploateze masa lemnoasa numai in limita posibilitatii padurilor, stabilita de amenajamentele silvice si aprobata prin lege;
c) sa asigure respectarea regulilor silvice de exploatare si transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, in scopul mentinerii biodiversitatii padurilor si a echilibrului ecologic;
d) sa respecte regimul silvic pentru impadurirea suprafetelor exploatate, stabilit de autoritatea centrala pentru silvicultura, in acord cu conditiile de utilizare durabila a padurilor, prevazute de autoritatea centrala pentru protectia mediului;
e) sa asigure aplicarea masurilor speciale de conservare pentru padurile cu functii deosebite de protectie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare si eroziune, pe grohotisuri, stancarii, la limita superioara de altitudine a vegetatiei forestiere, precum si pentru alte asemenea paduri;
f) sa respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetatiei lemnoase de pe pasunile impadurite care indeplinesc functii de protectie a solului si a resurselor de apa;
g) sa asigure exploatarea rationala, organizarea si amenajarea pajistilor, in functie de capacitatea de refacere a acestora;
h) sa exploateze resursele padurii, fondul cinegetic si piscicol, in limitele potentialului de regenerare, potrivit prevederilor legale;
i) sa sesizeze autoritatile pentru protectia mediului despre accidente sau activitati care afecteaza ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

ART. 53
Persoanele fizice sau juridice, care prospecteaza sau exploateaza resursele subsolului, au urmatoarele obligatii:
a) sa ceara acord si/sau autorizatie de mediu potrivit legii si sa respecte prevederile acestora;
b) sa refaca terenurile afectate, aducandu-le la parametrii productivi si ecologici naturali sau la un nou ecosistem functional, in conformitate cu prevederile si termenele din acord si/sau autorizatie, garantand mijloace financiare pentru aceasta si monitorizand zona;
c) sa anunte autoritatile pentru protectia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situatii accidentale care pun in pericol ecosistemul terestru si sa actioneze pentru refacerea acestuia.

Sectiunea a 4-a - Regimul ariilor protejate si al monumentelor naturii

ART. 54
Pentru conservarea unor habitate naturale, a biodiversitatii care defineste cadrul biogeografic al tarii, precum si a structurilor si formatiunilor naturale cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica, se mentine si se dezvolta reteaua nationala de arii protejate si monumente ale naturii.
Ariile protejate si monumentele naturii se declara prin acte sau reglementari cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele silvice; cele declarate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi isi pastreaza aceasta calitate.
Ariile protejate sunt evidentiate in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.

ART. 55
Autoritatea centrala pentru protectia mediului:
a) la propunerea Academiei Romane, declara noi zone pentru extinderea retelei nationale de arii protejate si monumente ale naturii si le incadreaza pe categorii;
b) organizeaza reteaua de supraveghere, de paza a ariilor protejate si a monumentelor naturii si stabileste regimul lor de administrare si de abordare turistica;
c) controleaza modul de aplicare a reglementarilor de catre cei ce administreaza ariile protejate si monumentele naturii;
d) elaboreaza, editeaza, tine la zi si difuzeaza “Catalogul ariilor protejate si al monumentelor naturii”, precum si “Cartea rosie a speciilor de plante si animale” din Romania.

ART. 56
Autoritatile administratiei publice locale asigura informarea agentilor economici, a populatiei si a turistilor cu privire la existenta in zona a ariilor protejate si a monumentelor naturii, la semnificatia lor, la regulile si restrictiile stabilite, precum si la sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea statutului acestora.

ART. 57
Autoritatile administratiei publice locale, la solicitarea agentiilor pentru protectia mediului, a altor organizatii interesate, persoane fizice sau juridice, pe baza documentatiei avizate de catre Academia Romana, pot sa puna sub ocrotire provizorie, in vederea declararii, arii protejate sau monumente ale naturii sau anumite obiective care justifica aceasta.

ART. 58
Detinatorii de suprafete terestre sau acvatice limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii sau pe ale caror terenuri s-au identificat elemente susceptibile de a fi ocrotite sunt obligati sa respecte statutul acestora pentru a asigura transmiterea lor generatiilor viitoare.

ART. 59
Culegerea si comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, detinerea si comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum si dislocarea, detinerea si comercializarea unor piese mineralogice, speologice si paleontologice, provenite din locuri declarate monumente ale naturii, sunt interzise.
Introducerea pe teritoriul tarii, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, de culturi de microorganisme, plante si animale vii, fara acordul eliberat de autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Romane, este interzisa.

Sectiunea a 5-a - Protectia asezarilor umane

ART. 60
In procesul de dezvoltare social-economica, al planurilor de urbanism si amenajare a teritoriului si a localitatilor este obligatorie respectarea principiilor ecologice, pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos. In acest scop, consiliile locale, precum si, dupa caz, persoanele fizice si juridice, raspund pentru:
a) imbunatatirea microclimatului urban, prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora, infrumusetarea si protectia peisajului si mentinerea curateniei stradale;
b) amplasarea obiectivelor industriale, a cailor si mijloacelor de transport, a retelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale si a altor obiective si activitati, fara a se prejudicia salubritatea, ambientul, spatiile de odihna, tratament si recreere, starea de sanatate si de confort a populatiei;
c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic si de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate si a monumentelor naturii. Este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora;
d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitatii de locuire, concomitent cu mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori si a perdelelor de protectie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu functie ecologica, estetica si recreativa;
e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea, temporara sau permanenta, a accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor cu predominanta spatiilor de locuit, zone destinate tratamentului, odihnei, recreerii si agrementului;
f) adoptarea de masuri obligatorii, pentru toate persoanele fizice si juridice, cu privire la intretinerea si infrumusetarea cladirilor, a curtilor si imprejurimilor acestora, a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi;
g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale.

ART. 61
Autoritatile pentru protectia mediului precizeaza, la eliberarea acordului de mediu pentru planurile de urbanism si amenajarea teritorului, masurile de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al fiecarei zone si localitati, zonele deteriorate si conditiile de refacere peisagistica si ecologica a acestora si de dezvoltare a spatiilor verzi si controleaza realizarea acestora.

ART. 62
Autoritatile administratiei publice locale, persoanele fizice si juridice care administreaza domeniul public au obligatia sa asigure realizarea masurilor si a conditiilor prevazute la art. 61.
Schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi prevazute in planurile urbanistice se face potrivit legii.

ART. 63
Autoritatile pentru protectia mediului si consiliile locale vor initia actiuni de informare si participare, prin dezbatere publica privind programele de dezvoltare urbanistica si gospodarie comunala, asupra importantei masurilor destinate protectiei mediului si asezarilor umane.



CAP. 4 - Atributii si raspunderi

Sectiunea 1 - Atributii si raspunderi ale autoritatilor pentru protectia mediului

ART. 64
Autoritatea centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii si raspunderi:
a) elaboreaza si promoveaza strategia nationala de mediu pentru dezvoltarea durabila in termen de un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi;
b) elaboreaza recomandarile pentru strategiile sectoriale si politica de mediu, stabilind termene in concordanta cu etapele parcurse in tranzitia catre economia de piata, precum si planificarea de mediu corelata cu cea de amenajare a teritoriului si de urbanism, restaurarea si reconstructia ecologica, in scopul asigurarii strategiei nationale de mediu;
c) creeaza cadrul organizatoric care sa permita accesul la informatii si participarea la deciziile privind mediul - politici, reglementari, proceduri de autorizare, planuri de dezvoltare a teritoriului si urbanism - pentru celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale, a organizatiilor neguvernamentale si populatiei;
d) initiaza proiecte de legi, norme tehnice, reglementari, proceduri si directive in concordanta cu standardele internationale; avizeaza normele si alte reglementari elaborate de alte ministere si departamente privitoare la activitati cu impact negativ asupra mediului sau de catre organizatii de protectia mediului si controleaza aplicarea acestora. Proiectele de legi speciale, mentionate la cap. VI, vor fi initiate in termen de pana la 2 ani, iar reglementarile in termen de pana la un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi, cu exceptia cazurilor cand este altfel prevazut in prezenta lege;
e) organizeaza sistemul national de monitorizare integrata de fond si de impact, pentru toti factorii de mediu si sistemul de inspectie privind mediul, in termen de un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi;
f) creeaza cadrul institutional-administrativ, pentru identificarea si promovarea programelor de cercetare, pentru formarea si instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiza, evaluare si control al mediului si atesta acest personal;
g) numeste comisii de experti, cand este cazul, pentru revizuirea bilantului de mediu; autorizeaza laboratoarele proprii pentru controlul calitatii mediului, al substantelor si deseurilor periculoase, al pesticidelor si indica tipurile de analize cerute si laboratoarele de referinta;
h) elaboreaza si implementeaza programe; elaboreaza materiale educative privind importanta protectiei mediului;
i) urmareste aplicarea programului si a masurilor pentru respectarea conventiilor internationale la care Romania este parte pe linie de mediu;
j) urmareste si analizeaza aplicarea prezentei legi si intocmeste anual rapoarte privind starea mediului, pe care le prezinta Guvernului; rapoartele se publica;
k) colaboreaza cu organizatii si autoritati similare din alte tari si reprezinta Guvernul in relatiile internationale pe linie de protectia mediului;
l) propune Guvernului reduceri sau scutiri de taxe, impozite, precum si alte facilitati fiscale pentru titularii activitatilor care inlocuiesc substantele periculoase in procesul de fabricatie sau investesc in procesele tehnologice si produse care reduc impactul sau riscul de impact negativ asupra mediului, ca si pentru cei care realizeaza masurile speciale de protectie, conservare si reconstructie ecologica, stabilite de autoritatea centrala pentru protectia mediului;
m) aplica sanctiuni titularilor activitatilor pentru neconformare;
n) publica directive si indruma celelalte ministere si departamente, agentii economici, persoanele fizice si juridice, in scopul diminuarii efectelor negative ale activitatilor economice asupra mediului si incurajarii tehnicilor si tehnologiilor adecvate pentru mediu;
o) pune la dispozitia celor interesati datele centralizate privind starea de mediu, programele si politica centrala de protectie a mediului;
p) se consulta periodic cu reprezentantii organizatiilor neguvernamentale si cu alti reprezentanti ai societatii civile pentru stabilirea strategiei generale de mediu si luarea deciziilor in cazuri care pot afecta mediul;
r) pregateste, in colaborare cu Ministerul Finantelor, aplicarea de noi instrumente financiare care favorizeaza protectia si imbunatatirea calitatii factorilor de mediu, in conformitate cu cele aplicate pe plan international;
s) organizeaza, in termen de 2 ani de la promulgarea prezentei legi, corpul de control ecologic;
t) in situatii speciale, constatate pe baza datelor obtinute din supravegherea mediului, autoritatea centrala de mediu are imputernicirea de a declara, cu informarea Guvernului, zone de risc inalt de poluare in anumite regiuni ale tarii si obligatia de a elabora, impreuna cu alte institutii centrale si autoritatile locale, programe speciale pentru inlaturarea riscului survenit in aceste zone. Dupa eliminarea factorilor de risc inalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evolutiei starii mediului, zona respectiva este declarata reintrata in normalitate.

ART. 65
Agentiile pentru protectia mediului indeplinesc la nivel teritorial atributiile si raspunderile autoritatii centrale pentru protectia mediului careia i se subordoneaza, potrivit art. 64 lit. b), c), d), h), i), j), m), o), p), r) si t) si fac raport cu privire la activitatile desfasurate pe perioada anului financiar si a aplicarii programelor de mediu, pe care il publica in presa locala.

ART. 66
Pentru exercitarea functiilor sale, autoritatea centrala pentru protectia mediului:
a) solicita informatiile necesare ministerelor, autoritatilor administratiei publice locale, persoanelor fizice si juridice, cu referire la prevederile art. 64 lit. a), b), d), e), f), h), i), j), l), p), r) si t);
b) numeste pe inspectorii sefi si acrediteaza inspectorii la nivel teritorial.

ART. 67
Inspectorii, numiti de autoritatea centrala pentru protectia mediului pentru a-si exercita atributiile, pot intra, in conditiile legii, cu autorizatia autoritatilor de mediu, oricand si in orice incinta unde se desfasoara o activitate generatoare de impact negativ asupra mediului.
Persoana fizica sau juridica prejudiciata, ca urmare a exercitarii atributiilor de inspectie, poate depune plangere la instanta judecatoreasca competenta, in termen de 30 de zile de la data constatarii acesteia.
Cuantumul compensatiei pentru eventualele daune produse se stabileste prin acordul partilor, iar in caz de nintelegeri, de catre instanta competenta.

Sectiunea a 2-a - Atributii si raspunderi ale altor autoritati centrale si locale

ART. 68
Autoritatile administratiei publice centrale si locale sunt obligate sa comunice autoritatii centrale pentru protectia mediului, respectiv agentiilor teritoriale, toate informatiile solicitate conform art. 66 lit. a) si sa aplice prevederile prezentei legi.

ART. 69
Autoritatile administratiei publice centrale au urmatoarele obligatii:
a) sa asigure in structura lor organizatorica compartimente cu atributii in protectia mediului, incadrate cu personal de specialitate;
b) sa dezvolte, cu sprijinul autoritatii centrale pentru protectia mediului, programe de restructurare in acord cu strategia nationala pentru mediu si politicile de mediu si sa asiste pe agentii economici din subordine la implementarea programelor pentru conformare;
c) sa elaboreze normele si reglementarile specifice domeniului de activitate pe linia protectiei mediului si sa le inainteze pentru avizare autoritatii centrale pentru protectia mediului;
d) sa semnaleze masura in care unele prevederi pot impiedica vreo autoritate sa actioneze eficient pentru protectia mediului si, totodata, sa arate progresul facut prin aplicarea prezentei legi.

ART. 70
Ministerul Sanatatii are urmatoarele atributii si raspunderi:
a) supravegheaza evolutia starii de sanatate a populatiei in raport cu calitatea mediului;
b) controleaza calitatea apei si a produselor alimentare;
c) elaboreaza, in colaborare cu autoritatea centrala pentru protectia mediului, norme de igiena a mediului si controleaza respectarea acestora;
d) raporteaza periodic despre influenta mediului asupra sanatatii populatiei si colaboreaza cu autoritatea centrala pentru protectia mediului in stabilirea si aplicarea masurilor privind ameliorarea calitatii vietii.
Rapoartele se publica anual;
e) colaboreaza cu celelalte ministere cu retea sanitara proprie in vederea cunoasterii exacte a starii de sanatate a populatiei si de protectie a mediului din domeniile lor de activitate.

ART. 71
Ministerul Apararii Nationale are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza norme si instructiuni specifice, in concordanta cu legislatia interna si cu respectarea principiilor ecologice ale protectiei mediului, pentru domeniile sale de activitate;
b) supravegheaza respectarea de catre personalul Ministerului Apararii Nationale a normelor de protectia mediului pentru activitatile din zonele militare;
c) controleaza actiunile si aplica sanctiuni pentru incalcarea de catre personalul Ministerului Apararii Nationale a legislatiei de protectia mediului in domeniul militar.

ART. 72
Ministerul Invatamantului asigura adaptarea planurilor si programelor de invatamant, la toate nivelurile, in scopul insusirii notiunilor si principiilor de ecologie si de protectia mediului, pentru constientizarea, instruirea si formarea in acest domeniu.

ART. 73
Ministerul Cercetarii si Tehnologiei promoveaza tematici de studii si programe de cercetare care raspund prioritatilor stabilite de autoritatea centrala pentru protectia mediului in acest domeniu.

ART. 74
Ministerul Transporturilor si Ministerul de Interne asigura, pe baza normelor avizate de autoritatea centrala pentru protectia mediului, controlul:
a) gazelor de esapament;
b) intensitatii zgomotelor si vibratiilor produse de autovehicule;
c) transportului de materiale.

ART. 75
Ministerul Turismului si Ministerul Tineretului si Sportului elaboreaza programe educationale in scopul formarii unui comportament responsabil fata de mediu si incurajeaza aplicarea principiilor ecoturismului.

ART. 76
Autoritatile administratiei publice locale au urmatoarele atributii si raspunderi:
a) supravegheaza aplicarea prevederilor din planurile de urbanism si amenajarea teritoriului, in acord cu planificarea de mediu;
b) supravegheaza pe agentii economici din subordine pentru prevenirea eliminarii accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deseuri si dezvolta sisteme de colectare a deseurilor refolosibile;
c) adopta programe pentru dezvoltarea retelelor de canalizare, de colectare a apelor pluviale, de aprovizionare cu apa potabila, pentru spatii de epurare a apelor uzate ale localitatilor, precum si pentru transportul in comun;
d) asigura servicii cu specialisti in ecologia urbana si protectia mediului si colaboreaza in acest scop cu autoritatile competente pentru protectia mediului;
e) promoveaza o atitudine corespunzatoare a comunitatilor in legatura cu importanta protectiei mediului.

ART. 77
Autoritatile vamale indeplinesc atributiile ce le revin prin prezenta lege.

ART. 78
Politia si Garda financiara sunt obligate sa acorde sprijin, la cerere, reprezentantilor autoritatilor pentru protectia mediului in exercitarea atributiilor lor.

Sectiunea a 3-a - Obligatiile persoanelor fizice si juridice

ART. 79
Protectia mediului constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice, in care scop:
a) solicita autoritatilor pentru protectia mediului acord si/sau autorizatie de mediu, dupa caz, potrivit prezentei legi;
b) asista persoanele imputernicite cu inspectia, punandu-le la dispozitie evidenta masuratorilor proprii, toate documentele relevante si le faciliteaza controlul activitatilor si prelevarea de probe;
c) se supun ordinului de incetare temporara sau definitiva a activitatii;
d) suporta costul pentru repararea prejudiciului si inlatura urmarile produse de acesta, restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului;
e) asigura sisteme proprii de supraveghere a instalatiilor si proceselor tehnologice si pentru analiza si controlul poluantilor pe raza de incidenta a activitatilor desfasurate si evidenta rezultatelor, in scopul prevenirii si evitarii riscurilor tehnologice si eliberarilor accidentale de poluanti in mediu si raporteaza lunar rezultatele supravegherii mediului autoritatii competente pentru protectia mediului;
f) informeaza autoritatile competente si populatia in caz de eliminari accidentale de poluanti in mediu sau de accident major;
g) restructureaza, pentru activitatile existente, si propun, la solicitarea autorizatiei, programe pentru conformare, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi;
h) adopta solutii adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor sau activitatilor noi, precum si pentru modificarea celor existente;
i) nu degradeaza mediul natural sau amenajat prin depozitari necontrolate de deseuri de orice fel.
ART. 80
Raspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpa. In cazul pluralitatii autorilor, raspunderea este solidara.
In cazul activitatilor generatoare de risc major, asigurarea pentru daune este obligatorie.



CAP. 5 - Sanctiuni

ART. 81
Incalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea civila, contraventionala sau penala, dupa caz.

ART. 82
Constituie contraventii urmatoarele fapte si se sanctioneaza astfel:
1. Cu amenda de la 50.000 lei la 300.000 lei pentru persoane fizice si de la 250.000 lei la 1.500.000 lei pentru persoane juridice, pentru incalcarea prevederilor din lege privind:
a) obligatiile autoritatilor publice centrale si locale mentionate la art. 9 alin. 3, art. 12 alin. 1, art. 14 alin. 2, art. 31, 38, 44, art. 60 lit. a), d)-f), art. 62 alin. 1, art. 68, art. 69 lit. a)-c), art. 70 lit. a)-d), art. 71, 72, 73, 74, 75, art. 76 lit. a)-e), art. 77 si 78;
b) cererea de acord/autorizatie mentionata la art. 51 lit. c);
c) reglementarile mentionate la art. 51 lit. a);
d) reglementarile pentru protectia ecosistemelor terestre mentionate la art. 52 lit. a), c) si art. 79 lit. i).
2. Cu amenda de la 100.000 lei la 600.000 lei pentru persoane fizice si de la 500.000 lei la 3.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru incalcarea prevederilor din lege privind:
a) obligatiile autoritatilor publice locale mentionate la art. 19, art. 24 lit. d) si f), art. 56, art. 60 lit. b) si art. 62 alin. 2;
b) furnizarea si utilizarea datelor corecte in elaborarea studiilor de impact mentionate la art. 12 alin. 3;
c) masurile, dotarile, prevederile legale mentionate la art. 46 lit. e) si art. 52 lit. h);
d) reglementarile pentru ingrasaminte chimice, pesticide si orice alte substante chimice, protectia apelor si arii protejate mentionate la art. 28 lit. c) si art. 39 lit. d).
3. Cu amenda de la 150.000 lei la 750.000 lei pentru persoane fizice si de la 750.000 lei la 3.750.000 lei pentru persoane juridice, pentru incalcarea prevederilor din lege privind:
a) obligatiile autoritatilor administratiei porturilor mentionate la art. 39 lit. g);
b) conformarea la dispozitiile autoritatii pentru protectia mediului, mentionate la art. 46 lit. d) si art. 79 lit. b);
c) cererea de acord/autorizatie mentionata la art. 15-17, art. 21 lit. b), art. 24 lit. a)-c), g)-h), art. 28 lit. a), e), g), art. 33 lit. b), c), art. 34 alin. 2, art. 39 lit. a), art. 51 lit. b), art. 53 lit. a), art. 59 alin. 2 si art. 79 lit. a) si g);
d) standardele, normele, performantele tehnologice, mentionate la art. 33 lit. a), art. 39 lit. b) si art. 46 lit. c);
e) reglementarile pentru ingrasaminte chimice, pesticide si orice alte substante chimice, utilizarea de resurse de radiatii ionizante, protectia atmosferei si apelor, exploatarea rationala a resurselor naturale si respectarea regimului special de protectie, mentionate la art. 28 lit. b), d) si, f), art. 33 lit. j), art. 39 lit. c), f) si h), art. 46 lit. a), art. 52 lit. b), art. 58, art. 59 alin. 1 si art. 60 lit. c);
f) sistemele proprii de supraveghere mentionate la art. 21 lit. c), art. 33 lit. e) si f) si art. 46 lit. b);
g) evidenta substantelor mentionate la art. 21 lit. a) si art. 33 lit. d), g) si h);
h) refacerea cadrului natural si/sau conservarea naturii, mentionata la art. 24 lit. e), art. 39 lit. e), art. 52 lit. f)-g) si art. 79 lit. d) si h).
4. Cuantumul amenzilor se actualizeaza anual prin hotarare a Guvernului.

ART. 83
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre personalul imputernicit in acest scop de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, de catre ofiterii si subofiterii de politie, de catre personalul imputernicit al administratiei publice judetene si locale si de personalul Ministerului Apararii Nationale imputernicit in domeniile sale de activitate, potrivit competentelor legale.
Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului.
Plangerile se solutioneaza de catre judecatoria competenta.
Prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia art. 25, 26 si 27, sunt aplicabile.

ART. 84
Constituie infractiuni faptele mentionate mai jos si se pedepsesc astfel:
1. Cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda de la 250.000 lei la 1.500.000 lei, daca acestea au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:
a) arderea miristilor, stufului, tufarisurilor si vegetatiei ierboase din ariile protejate si de pe terenurile supuse refacerii ecologice (art. 54 alin. 2 si 3);
b) defrisarea vegetatiei lemnoase din afara fondului forestier, situata pe terenuri cu pante foarte mari sau la limita superioara a vegetatiei forestiere [art. 52 lit. e)];
c) provocarea de poluare accidentala, datorita nesupravegherii executarii lucrarilor noi, functionarii instalatiilor, echipamentelor tehnologice si de tratare si neutralizare, mentionate in prevederile acordului si/sau autorizatiei de mediu [art. 79 lit. e)];
d) provocarea de poluare prin evacuarea, cu stiinta, in apa, in atmosfera sau pe sol, a unor deseuri sau substante periculoase [art. 79 lit. i)].
2. Cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 500.000 lei la 3.000.000 lei, daca faptele au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:
a) nerespectarea restrictiilor sau interdictiilor stabilite pentru protectia apelor si atmosferei [art. 35-38, art. 39 lit. a), b), c), e), f), g) si h) si art. 46 lit. a)-d)];
b) folosirea de momeli periculoase si de mijloace electrice pentru omorarea animalelor salbatice si a pestilor in scopul consumului sau comercializarii [art. 28 lit. 9) si art. 39 lit. c)];
c) spalarea in apele naturale a ambalajelor de pesticide si de alte substante periculoase, precum si a utilajelor cu care s-au transportat sau aplicat acestea [art. 39 lit. d)];
d) producerea de zgomote peste limitele admise, daca prin aceasta se pune in pericol grav sanatatea umana [art. 46 lit. e)];
e) nerespectarea restrictiilor si a interdictiilor la vanat si pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege si in zonele cu regim de protectie integrala [art. 52 lit. h) si art. 59 alin. 1];
f) continuarea activitatii dupa suspendarea acordului sau autorizatiei de mediu (art. 10 alin. 2);
g) nesupravegherea si neasigurarea depozitelor de deseuri si substante periculoase [art. 21 lit. a) si art. 28 lit. c)].
3. Cu inchisoare de la 1 la 5 ani:
a) eliberarea acordului si/sau autorizatiei de mediu fara documentatia obligatorie si completa (art. 9 alin. 3);
b) prezentarea in studiile si analizele de impact a unor concluzii si informatii false (art. 12 alin. 3);
c) introducerea in tara a unor deseuri sau substante periculoase in scopul depozitarii si/sau distrugerii (art. 16);
d) nesupunerea la testare a oricarei substante noi din tara sau strainatate (art. 15-17);
e) transportul sau tranzitul de pesticide, substante sau deseuri periculoase fara autorizatie [art. 15, 16 si art. 21 lit. b)].;
f) omisiunea de a raporta prompt despre orice accident major [art. 21 lit. c)];
g) incinerarea deseurilor periculoase in instalatii neomologate [art. 24 lit. c)];
h) amenajarea, fara autorizatie, de depozite subterane sau de suprafata pentru deseuri periculoase [art. 24 lit. d) si h)];
i) depozitarea in spatii subterane a deseurilor sau substantelor periculoase [art. 24 lit. d) si h)];
j) fabricarea, livrarea si utilizarea substantelor periculoase si a pesticidelor neautorizate (art. 25);
k) nerespectarea interdictiilor in legatura cu utilizarea pe terenuri agricole, de pesticide sau ingrasaminte chimice [art. 28 lit. d), e) si f)];
l) provocarea, datorita nesupravegherii surselor de radiatii ionizante, a contaminarii mediului si/sau a expunerii populatiei la radiatii ionizante [art. 33 lit. f)];
m) omisiunea de a raporta prompt cresterea peste limitele admise a contaminarii mediului [art. 33 lit. i)];
n) descarcarea apelor uzate si a deseurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct in apele naturale [art. 39 lit. h)];
o) ascunderea unor date sau difuzarea de catre functionarii publici de informatii false in legatura cu calitatea mediului si sanatatea umana [art. 64 lit. j), art. 68];
p) continuarea activitatii dupa dispunerea incetarii acesteia [art. 79 lit. c)];
r) neluarea masurilor de limitare a impactului asupra mediului a substantelor sau deseurilor periculoase (art. 19);
s) aprobarea si facilitarea intrarii in tara a deseurilor si substantelor periculoase (art. 20).
4. Cu inchisoare de la 2 la 7 ani:
a) aplicarea necorespunzatoare sau neluarea masurilor de interventie in caz de accident nuclear;
b) refuzul interventiei in cazul poluarii accidentale a apelor si a zonelor de coasta [art. 39 lit. g)];
c) provocarea, cu stiinta, de poluare prin evacuarea sau scufundarea in apele naturale, direct sau de pe nave sau platforme plutitoare, a unor substante sau deseuri periculoase [art. 39 lit. h)].
5. Daca faptele prevazute la punctele 3 si 4 au pus in pericol sanatatea sau integritatea corporala a unui numar mare de persoane, au avut vreuna dintre urmarile aratate in art. 182 din Codul penal ori au cauzat o paguba materiala importanta, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar in cazul in care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei nationale, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.

ART. 85
Constatarea si cercetarea infractiunilor se fac din oficiu de catre organele de urmarire penala, conform competentei legale.

ART. 86
Organizatiile neguvernamentale au drept la actiune in justitie in vederea conservarii mediului, indiferent cine a suferit prejudiciul.



CAP. 6 - Dispozitii tranzitorii si finale

ART. 87
In sensul prezentei legi autoritatea centrala de protectia mediului este Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului.

ART. 88
In scopul aplicarii eficiente a masurilor de protectia mediului, se vor reglementa prin legi speciale, revizuite sau noi, care sa dezvolte dispozitiile generale din prezenta lege, domeniile:
a) regimul substantelor si al deseurilor periculoase;
b) gospodarirea deseurilor menajere, industriale si agricole;
c) regimul pesticidelor;
d) regimul privind asigurarea radioprotectiei;
e) desfasurarea activitatilor nucleare si asigurarea securitatii surselor de radiatii, inclusiv raspunderea civila pentru daune nucleare;
f) gospodarirea apelor si a ecosistemelor acvatice;
g) gospodarirea lucrarilor de imbunatatiri funciare;
h) protectia Litoralului si a zonelor costiere;
i) piscicultura si pescuitul;
j) protectia atmosferei;
k) gospodarirea si conservarea pajistilor;
l) gospodarirea fondului forestier;
m) protectia fondului cinegetic si vanatoarea;
n) ocrotirea albinelor si protectia florei melifere;
o) gospodarirea obiectivelor de interes speologic, geologic si paleontologic;
p) ariile protejate si monumentele naturii;
r) raspunderea pentru prejudiciile aduse mediului.

ART. 89
La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 9/1973 privind protectia mediului inconjurator, publicata in Buletinul Oficial nr. 91 din 23 iunie 1973, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi.

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 4 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei.

ANEXA 1

INTELESUL
unor termeni in sensul prezentei legi

- acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile de realizare a unui proiect sau a unei activitati din punct de vedere al impactului asupra mediului;
- arie protejata - o zona delimitata geografic, cu elemente naturale rare sau in procent ridicat, desemnata sau reglementata si gospodarita in sensul atingerii unor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri nationale, rezervatii naturale, rezervatii ale biosferei, monumente ale naturii si altele;
- atmosfera - masa de aer care inconjoara suprafata terestra, incluzand si stratul de ozon;
- autorizatie de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile si parametrii de functionare, pentru activitatile existente si pentru cele noi, pe baza acordului de mediu;
- autorizatie pentru activitatea nucleara - act tehnico-juridic prin care autoritatea competenta de reglementare autorizeaza pe titularul activitatii sa amplaseze, sa proiecteze, sa achizitioneze, sa fabrice, sa produca, sa construiasca, sa transporte, sa importe, sa exporte, sa primeasca, sa localizeze, sa puna in functiune, sa posede, sa foloseasca, sa opereze, sa transfere, sa dezafecteze si sa dispuna de orice sursa de radiatii ionizante, instalatii nucleare sau amenajari pentru gospodarirea deseurilor radioactive;
- bilant de mediu - procedura de a obtine informatii asupra cauzelor si consecintelor efectelor negative cumulate anterioare si anticipate, care face parte din actiunea de evaluare a impactului asupra mediului;
- biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice si terestre, precum si dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii si intre diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii si intre ecosisteme;
- biotehnologie - aplicatie tehnologica in care se utilizeaza sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea sau modificarea de produse sau procedee cu folosinta specifica;
- deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si productivitatii biologice a ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea echilibrului ecologic si a calitatii vietii cauzate, in principal, de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si valorificarea lor deficitara, ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului;
- deseuri - substante rezultate in urma unor procese biologice sau tehnologice care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile;
- deseuri periculoase - deseuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive, radioactive sau altele, care, introduse sau mentinute in mediu, pot dauna acestuia, plantelor, animalelor sau omului;
- dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a le satisface pe ale lor;
- echilibru ecologic - ansamblul starilor si interrelatiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigura mentinerea structurii, functionarea si dinamica armonioasa a acestuia;
- ecosistem - complex dinamic de comunitati de plante, animale si microorganisme si mediul lor lipsit de viata, care interactioneaza intr-o unitate functionala;
- ecoturism - practicarea unui turism cu respectarea regulilor de protectie a mediului;
- efluent - orice forma de deversare in mediu, emisie punctuala sau difuza, inclusiv prin scurgere, jeturi, injectie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
- emisii - poluanti evacuati in mediu, inclusiv zgomote, vibratii, radiatii electromagnetice si ionizante, care se manifesta si se masoara la locul de plecare din sursa;
- evaluarea impactului asupra mediului - cuantificarea efectelor activitatii umane si a proceselor naturale asupra mediului, a sanatatii si securitatii omului, precum si a bunurilor de orice fel;
- habitat - locul sau tipul de loc in care un organism sau o populatie exista in mod natural;
- mediu - ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale;
- monitorizarea mediului - sistem de supraveghere, prognoza, avertizare si interventie, care are in vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, in scopul cunoasterii starii de calitate si semnificatiei ecologice a acestora, evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbarilor produse, urmate de masuri care se impun;
- monument al naturii - specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati, formatiuni si structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic;
- poluant - orice substanta solida, lichida, sub forma gazoasa sau de vapori sau forma de energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale;
- prejudiciu - efect cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluanti, activitati daunatoare sau dezastre;
- program pentru conformare - plan de masuri cuprinzand etape care trebuie parcurse in intervale de timp precizate prin prevederile autorizatiei de mediu, de catre autoritatea competenta, in scopul respectarii reglementarilor privind protectia mediului;
- resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite in activitatea umana: resurse neregenerabile - minerale si combustibili fosili -, regenerabile - apa, aer, sol, flora, fauna salbatica - si permanente - energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor;
- risc ecologic potential - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare;
- substante periculoase - orice substanta sau produs care, folosit in cantitati, concentratii sau conditii aparent nepericuloase, prezinta risc semnificativ pentru om, mediu sau bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive;
- sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element al unei activitati care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substante radioactive;
- titularul proiectului sau al activitatii - persoana fizica sau juridica care propune, detine si/sau gospodareste o activitate economica sau sociala;
- utilizare durabila - folosirea resurselor regenerabile intr-un mod si o rata care sa nu conduca la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potentialul lor in acord cu necesitatile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare;
- zona umeda - zona cu exces de umiditate care include mlastini, regiuni inundabile, limane, estuare si lagune.

ANEXA 2

LISTA
activitatilor care sunt supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru eliberarea acordului si/sau autorizatiei de mediu

1. Transporturi

1.1. Trafic rutier
a) autostrazi;
b) sosele cu flux intens;
c) alte drumuri principale; toate drumurile din ariile protejate;
d) parcuri pentru stationare (terenuri sau cladiri) pentru mai mult de 300 de masini;
e) linii noi de transport in comun.

1.2. Trafic feroviar
a) noi linii de cale ferata;
b) alte instalatii feroviare, inclusiv dublarea sau extinderea liniilor existente.

1.3. Navigatia pe ape
a) instalatii portuare pentru navele companiilor publice de navigatie;
b) porturi industriale cu instalatii fixe de incarcare si descarcare;
c) porturi de agrement cu mai mult de 100 de locuri de acostare (amarare);
d) cai navigabile.

1.4. Navigatie aeriana
a) aeroporturi;
b) aerodromuri, cu exceptia helioporturilor;
c) helioporturi in ariile protejate.

2. Energie

2.1. Productie de energie
a) instalatii destinate producerii de energie nucleara (centrale nuclearoelectrice), instalatii in care are loc o reactie nucleara autointretinuta (reactori de cercetare), instalatii destinate extractiei si productiei de combustibili nucleari si alte instalatii generatoare de radiatii ionizante;
b) instalatii termice destinate productiei de energie cu putere mai mare de 10 MW;
c) centrale hidroelectrice cu putere mai mare de 1 MW;
d) instalatii geotermice, inclusiv cele care exploateaza caldura apelor subterane;
e) uzine de gaz, cocserii, instalatii de lichefiere a carbunelui;
f) prospectarea, explorarea si exploatarea petrolului, gazului natural sau carbunelui si a altor resurse minerale, inclusiv a celor din mare;

2.2. Transport si stocare de energie
a) instalatii de transport prin conducte al combustibililor sau carburantilor lichizi sau gazosi;
b) liniile aeriene si cabluri de inalta tensiune ingropate, dimensionate pentru 220 kV sau mai mult;
c) rezervoarele destinate stocarilor de gaz, de combustibili sau de carburanti;
d) depozite de carbune si de alte resurse minerale;
e) construirea mijloacelor de transport pentru hidrocarburi, substante si deseuri periculoase.

3. Constructii hidrotehnice
a) lucrari de regularizare a nivelului sau a scurgerii apelor din lacurile naturale;
b) amenajari hidrotehnice ca: indiguiri, corectii, instalatii pentru retinerea aluviunilor sau pentru protectia contra inundatiilor;
c) descarcari de material sedimentar in lacuri;
d) exploatarea de pietris, nisip, namol terapeutic sau de alte materiale din lacuri, cursuri de apa sau din panzele de apa subterana (cu exceptia extragerilor punctuale motivate de prevenirea inundatiilor);
e) lucrari de captare a apelor subterane si de suprafata;
f) lucrari de amenajare a zonei de coasta si de exploatare a resurselor naturale aferente;
g) puturi de alimentare cu apa, mai adanci de 50 m.

4. Eliminarea deseurilor si a ambalajelor
a) depozite destinate stocarii temporare sau definitive a deseurilor periculoase si radioactive;
b) instalatii de prelucrare si tratare a deseurilor radioactive;
c) cimitire;
d) descarcari si/sau depozitari de materiale inerte;
e) descarcari controlate, bioactive;
f) descarcari controlate pentru deseuri stabilizate;
g) instalatii destinate triajului, tratarii, reciclarii sau incinerarii deseurilor;
h) depozite provizorii pentru deseuri sub forma lichida, solida sau pastoasa (maloasa);
i) instalatii de tratare a apelor uzate.

5. Apararea nationala*)
a) arsenale, terenuri de tir si de exercitii pentru armata;
b) aerodromuri militare;
c) alte instalatii apartinand armatei, care sunt asimilabile unuia dintre tipurile de instalatii mentionate in prezenta anexa.

6. Sport, turism, agrement
a) teleferice si teleschiuri (pentru punerea in valoare turistica a noilor partii de schi sau a noilor zone situate in domeniile de schi deja existente sau pentru legarea intre ele a diferitelor partii de schi);
b) piste pentru vehicule cu motor, destinate manifestarilor sportive;
c) tunuri cu zapada;
d) stadioane care au tribune fixe prevazute sa adaposteasca mai mult de 20.000 de spectatori;
e) parcuri de distractie;
f) zone verzi.

7. Industrie
a) uzine de aluminiu;
b) otelarii;
c) uzine de metale neferoase;
d) instalatii destinate pretratarii si topirii metalelor vechi;
e) instalatii pentru sinteza produsilor chimici, inclusiv a apei grele;
f) instalatii pentru transformarea produselor chimice;
g) depozite destinate stocarii produselor chimice;
h) fabrici de explozivi si de munitii;
i) abatoare si macelarii cu o capacitate de productie mai mare de 5.000 tone pe an;
j) fabrici de ciment;
k) fabrici de sticla cu capacitati de productie mai mari de 20.000 tone pe an;
l) fabrici de celuloza si hartie;
m) fabrici destinate extragerii si transformarii liantilor si materialelor care contin lianti;
n) fabrici care produc panouri de aglomerate;
o) instalatii pentru prelucrarea lemnului;
p) instalatii pentru produse textile si de pielarie;
r) fabricarea, comercializarea si utilizarea substantelor periculoase si a pesticidelor;
s) instalatii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice si chimice;
t) unitati industriale pentru fabricarea produselor alimentare si agrotehnice;
u) unitati de ecarisaj.

8. Alte lucrari sau instalatii
a) imbunatatiri funciare realizate prin lucrari de arta, precum si interventiile pe suprafete care sunt mai mari de 200 ha si/sau acompaniate de masuri tehnice in scopuri agricole, ca irigarea sau desecarea terenurilor agricole pe suprafete mai mari de 20 ha, ca si proiecte generale de scoatere din circuitul agricol;
b) cariere de pietris, nisip si alte exploatari de extragere a materialelor nefolosite in scopul producerii de energie;
c) constructii si instalatii pentru cresterea animalelor de ferma cu capacitati mai mari de:
- 100 locuri pentru bovinele de carne;
- 500 locuri pentru porcii pentru carne;
- 6.000 locuri pentru gaini ouatoare;
- 6.000 locuri pentru pui pentru carne;
- 1.500 locuri pentru curcani pentru carne;
d) centre comerciale;
e) locuri de transbordare a marfurilor si centre de distribuire;
f) echipamente fixe destinate transmiterii electrice sau radioelectrice de semnale, imagini sau sunete (numai echipamentele de transmisie), cu o putere mai mare de 500 kW;
g) defrisari de vegetatie forestiera din afara fondului forestier;
h) amenajari piscicole;
i) importul si exportul plantelor si al animalelor din fauna si flora spontana;
j) planurile de urbanism si amenajare a teritoriului.
Lista activitatilor care se supun procedurii de evaluare a impactului pentru obtinerea acordului si/sau autorizatiei de mediu se va completa de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului cu orice activitate noua, necunoscuta la data intocmirii listei.
——————-
*) Cu respectarea legislatiei in domeniul apararii nationale.

One response so far