Archive for August, 2008

Aug 11 2008

Legea nr. 21/1991 a cetateniei romane (publicata in Monitorul Oficial nr. 98 din 6 martie 2000)

Published by Avocat Florea Ana under Legi

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1.
Cetatenia romana este legatura si apartenenta unei persoane fizice la statul roman.
Cetatenii romani sunt egali in fata legii; numai ei vor fi admisi in functiile publice civile si militare.
Cetatenii Romaniei se bucura de protectia statului roman.

Art. 2.

Modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei romane sunt cele prevazute in prezenta lege.

Art. 3.

Incheierea, declararea nulitatii, anularea sau desfacerea casatoriei intre un cetatean roman si un strain nu produce efecte asupra cetateniei sotilor.

CAPITOLUL II
Dobandirea cetateniei romane
Art. 4.
Cetatenia romana se dobandeste prin:
a) nastere;
b) adoptie;
c) acordare la cerere.

A. Prin nastere

Art. 5.

Copiii nascuti pe teritoriul Romaniei, din parinti cetateni romani, sunt cetateni romani.
Sunt, de asemenea, cetateni romani cei care:
a) s-au nascut pe teritoriul statului roman, chiar daca numai unul dintre parinti este cetatean roman;
b) s-au nascut in strainatate si ambii parinti sau numai unul dintre ei are cetatenia romana.
Copilul gasit pe teritoriul statului roman este cetatean roman, daca nici unul dintre parinti nu este cunoscut.

B. Prin adoptie

Art. 6.

Cetatenia romana se dobandeste de catre copilul cetatean strain sau fara cetatenie prin adoptie, daca adoptatorii sunt cetateni romani, iar adoptatul nu a implinit varsta de 18 ani.
In cazul in care numai unul dintre adoptatori este cetatean roman, cetatenia adoptatului minor va fi hotarata, de comun acord, de catre adoptatori. In situatia in care adoptatorii nu cad de acord, instanta judecatoreasca competenta sa incuviinteze adoptia va decide asupra cetateniei minorului, tinand seama de interesele acestuia. In cazul copilului care a implinit varsta de 14 ani este necesar consimtamantul acestuia.
Daca adoptia se face de catre o singura persoana, iar aceasta este cetatean roman, minorul dobandeste cetatenia adoptatorului.

Art. 7.

In cazul declararii nulitatii sau anularii adoptiei, copilul care nu a implinit varsta de 18 ani este considerat ca nu a fost niciodata cetatean roman, daca domiciliaza in strainatate sau daca paraseste tara pentru a domicilia in strainatate.
In cazul desfacerii adoptiei copilul care nu a implinit varsta de 18 ani pierde cetatenia romana pe data desfacerii adoptiei, daca acesta domiciliaza in strainatate sau daca paraseste tara pentru a domicilia in strainatate.

C. Prin acordare la cerere

Art. 8.

Cetatenia romana se poate acorda, la cerere, persoanei fara cetatenie sau cetateanului strain, daca indeplineste urmatoarele conditii:
a) s-a nascut si domiciliaza, la data cererii, pe teritoriul Romaniei sau, desi nu s-a nascut pe acest teritoriu, locuieste in mod legal, continuu si statornic pe teritoriul statului roman de cel putin 7 ani sau, in cazul in care este casatorit cu un cetatean roman, de cel putin 5 ani;
b) dovedeste prin comportarea si atitudinea sa loialitate fata de statul si de poporul roman;
c) a implinit varsta de 18 ani;
d) are asigurate mijloacele legale de existenta;
e) este cunoscut cu o buna comportare si nu a fost condamnat in tara sau in strainatate pentru o infractiune care il face nedemn de a fi cetatean roman;
f) cunoaste limba romana si poseda notiuni elementare de cultura si civilizatie romaneasca, in masura suficienta pentru a se integra in viata sociala;
g) cunoaste prevederile Constitutiei Romaniei.
Termenele prevazute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse pana la jumatate in cazul in care solicitantul este o personalitate recunoscuta pe plan international.

Art. 9.

Copilul nascut din parinti cetateni straini sau fara cetatenie si care nu a implinit varsta de 18 ani dobandeste cetatenia romana o data cu parintii sai.
In cazul in care numai unul dintre parinti dobandeste cetatenia romana, parintii vor hotari, de comun acord, cu privire la cetatenia copilului. In situatia in care parintii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, tinand seama de interesele acestuia. In cazul copilului care a implinit varsta de 14 ani este necesar consimtamantul acestuia.
Copilul dobandeste cetatenia romana pe aceeasi data cu parintele sau.

Art. 10.

Cetatenia romana se poate acorda si persoanei care a avut aceasta cetatenie si care cere redobandirea ei, cu pastrarea cetateniei straine si stabilirea domiciliului in tara sau cu mentinerea acestuia in strainatate, daca indeplineste in mod corespunzator conditiile prevazute la art. 8 lit. b), c) si e).
Parintii care se repatriaza si solicita redobandirea cetateniei romane hotarasc si in privinta cetateniei copiilor lor minori. In situatia in care parintii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, tinand seama de interesele acestuia. In cazul copilului care a implinit varsta de 14 ani este necesar consimtamantul acestuia.
Redobandirea cetateniei de catre unul dintre soti nu are nici o consecinta asupra cetateniei celuilalt sot. Sotul cetatean strain sau fara cetatenie al persoanei care se repatriaza si redobandeste cetatenia romana poate cere dobandirea cetateniei romane in conditiile prezentei legi.

CAPITOLUL III
Procedura acordarii cetateniei romane
Art. 11.
Aprobarea cererilor de acordare a cetateniei romane se face prin hotarare a Guvernului care apreciaza, in acest sens, asupra propunerilor ministrului justitiei. Hotararea Guvernului se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 12.

Cererea de acordare a cetateniei romane se face personal sau prin mandatar cu procura speciala si autentica si va fi insotita de acte care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de prezenta lege.

Art. 13.

Cererea de acordare a cetateniei romane se adreseaza comisiei pentru constatarea conditiilor de acordare a cetateniei, care functioneaza pe langa Ministerul Justitiei.
Comisia, formata din 5 magistrati de la Tribunalul Bucuresti, este desemnata, pe o perioada de 4 ani, de presedintele acestei instante.
Presedintele comisiei este magistratul cu functia cea mai mare sau, la functii egale, magistratul cu cea mai mare vechime in functie.
Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justitiei, desemnat de ministru.

Art. 14.

Comisia dispune, pe cheltuiala petitionarului, publicarea in extras a cererii de acordare a cetateniei romane in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.
Examinarea cererii de catre comisie se va putea face numai dupa trecerea a 30 de zile de la data publicarii acesteia.

Art. 15.

In vederea solutionarii cererii, comisia poate dispune:
a) completarea actelor, precum si orice explicatii din partea petitionarului;
b) solicitarea de relatii de la orice autoritati;
c) citarea oricarei persoane care ar putea da informatii folositoare.

Art. 16.

Autoritatile publice care detin date sau informatii din care rezulta ca solicitantul nu intruneste conditiile legale pentru acordarea cetateniei sunt obligate sa le comunice comisiei.
Orice persoana poate face intampinare la comisia prevazuta la art. 13, cu privire la cererea de obtinere a cetateniei romane, in cazul prevazut la alin. 1.

Art. 17.

Dupa examinarea cererii comisia va intocmi un raport pe care il va inainta, impreuna cu cererea de acordare a cetateniei romane, ministrului justitiei.
In raport se va mentiona, in mod obligatoriu, daca sunt sau nu sunt intrunite conditiile legale pentru acordarea cetateniei.

Art. 18.

Pe baza raportului comisiei ministrul justitiei va prezenta Guvernului proiectul de hotarare pentru acordarea cetateniei.
In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru acordarea cetateniei, pe baza raportului comisiei ministrul justitiei va comunica aceasta petitionarului.

Art. 19.

Persoana careia i se acorda cetatenia romana, potrivit art. 8 si 10, cu stabilirea domiciliului in tara, depune in termen de 6 luni, in fata ministrului justitiei sau a secretarului de stat delegat anume in acest scop, juramantul de credinta fata de Romania.
Juramantul are urmatorul continut: “Jur sa fiu devotat patriei si poporului roman, sa apar drepturile si interesele nationale, sa respect Constitutia si legile Romaniei.”
Persoana care a obtinut cetatenia romana in conditiile prevazute la art. 10, cu mentinerea domiciliului in strainatate, va depune juramantul de credinta in fata sefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al Romaniei din tara in care domiciliaza.

Art. 20.

Cetatenia romana se dobandeste pe data depunerii juramantului de credinta.
Dupa depunerea juramantului ministrul justitiei ori, dupa caz, seful misiunii diplomatice sau al oficiului consular va elibera persoanei careia i s-a acordat cetatenia romana un certificat constatator.

CAPITOLUL IV
Dovada cetateniei romane
Art. 21.
Dovada cetateniei romane se face cu buletinul de identitate sau, dupa caz, cu cartea de identitate, pasaportul ori cu certificatul prevazut la art. 20 alin. 2.
Cetatenia copilului pana la varsta de 14 ani se dovedeste cu certificatul sau de nastere, insotit de buletinul ori cartea de identitate, dupa caz, sau pasaportul oricaruia dintre parinti.
In cazul in care copilul este inscris in buletinul sau in cartea de identitate, dupa caz, ori in pasaportul unuia dintre parinti, dovada cetateniei se face cu oricare dintre aceste acte.
Daca dovada cetateniei copilului pana la varsta de 14 ani nu se poate face in conditiile alineatului precedent, dovada se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidenta a populatiei.
Dovada cetateniei copiilor gasiti se face, pana la varsta de 14 ani, cu certificatul de nastere.

Art. 22.

In caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei elibereaza, la cerere, dovezi de cetatenie pentru cetatenii romani aflati in strainatate.

CAPITOLUL V
Pierderea cetateniei romane
Art. 23.
Cetatenia romana se pierde prin:
a) retragerea cetateniei romane;
b) aprobarea renuntarii la cetatenia romana;
c) in alte cazuri prevazute de lege.

A. Prin retragerea cetateniei romane

Art. 24.

Cetatenia romana se poate retrage persoanei care:
a) aflata in strainatate, savarseste fapte deosebit de grave prin care vatama interesele statului roman sau lezeaza prestigiul Romaniei;
b) aflata in strainatate, se inroleaza in fortele armate ale unui stat cu care Romania a rupt relatiile diplomatice sau cu care este in stare de razboi;
c) a obtinut cetatenia romana prin mijloace frauduloase.
Cetatenia romana nu poate fi retrasa persoanei care a dobandit-o prin nastere.

Art. 25.

Retragerea cetateniei romane nu produce efecte asupra cetateniei sotului sau copiilor persoanei careia i s-a retras cetatenia.

B. Prin aprobarea renuntarii la cetatenia romana

Art. 26.

Pentru motive temeinice se poate aproba renuntarea la cetatenia romana persoanei care a implinit varsta de 18 ani si care:
a) nu este invinuita sau inculpata intr-o cauza penala ori nu are de executat o pedeapsa penala;
b) nu este urmarita pentru debite catre stat, persoane fizice sau juridice din tara sau, avand astfel de debite, le achita ori prezinta garantii corespunzatoare pentru achitarea lor;
c) a dobandit ori a solicitat si are asigurarea ca va dobandi o alta cetatenie.

Art. 27.

Pierderea cetateniei romane prin aprobarea renuntarii nu produce nici un efect asupra cetateniei sotului sau copiilor minori.
Cu toate acestea, in cazul in care ambii parinti obtin aprobarea renuntarii la cetatenia romana, iar copilul minor se afla impreuna cu ei in strainatate ori paraseste impreuna cu ei tara, minorul pierde cetatenia romana o data cu parintii sai, iar daca acestia au pierdut cetatenia romana la date diferite, pe ultima dintre aceste date.
Copilul minor care, pentru a domicilia in strainatate, paraseste tara dupa ce ambii parinti au pierdut cetatenia romana pierde cetatenia romana pe data plecarii sale din tara.
Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in cazul in care numai unul dintre parinti este cunoscut sau este in viata.
Copilul minor, incredintat prin hotarare judecatoreasca parintelui care are domiciliul in strainatate si care renunta la cetatenie, pierde cetatenia romana pe aceeasi data cu parintele caruia i-a fost incredintat si la care locuieste, cu conditia obtinerii acordului celuilalt parinte, cetatean roman. In situatiile prevazute la alin. 2, 3 si 4 copilului care a implinit varsta de 14 ani i se cere consimtamantul.

C. Alte cazuri de pierdere a cetateniei romane

Art. 28.

Copilul minor, cetatean roman, adoptat de un cetatean strain, pierde cetatenia romana, daca, la cererea adoptatorului sau, dupa caz, a adoptatorilor, dobandeste cetatenia acestora in conditiile prevazute de legea straina. Minorului care a implinit varsta de 14 ani i se cere consimtamantul.
Data pierderii cetateniei romane in conditiile alin. 1 este data dobandirii de catre minor a cetateniei adoptatorului.
In cazul declararii nulitatii sau anularii adoptiei, copilul care nu a implinit varsta de 18 ani este considerat ca nu a pierdut niciodata cetatenia romana.

Art. 29.

In situatia prevazuta la art. 5 alin. 3 copilul gasit pierde cetatenia romana, daca pana la implinirea varstei de 18 ani i s-a stabilit filiatia fata de ambii parinti, iar acestia sunt cetateni straini.
Cetatenia romana se pierde si in cazul in care filiatia s-a stabilit numai fata de un parinte cetatean strain, celalalt parinte ramanand necunoscut.
Data pierderii cetateniei romane in conditiile alin. 1 si 2 este data stabilirii filiatiei copilului.

CAPITOLUL VI
Procedura retragerii cetateniei romane si aprobarii renuntarii la cetatenia romana
Art. 30.
Guvernul Romaniei dispune prin hotarare retragerea cetateniei romane sau, dupa caz, aprobarea renuntarii la cetatenia romana, apreciind asupra propunerii ministrului justitiei, facuta potrivit procedurii prevazute la art. 13-18.

Art. 31.

Orice autoritate sau persoana care are cunostinta de existenta unui motiv pentru retragerea
cetateniei romane poate sesiza, in scris, comisia de pe langa Ministerul Justitiei, avand obligatia sa produca dovezile de care dispune.
Comisia sesizata poate cere date sau informatii de la orice autoritate sau persoana care are cunostinta despre existenta situatiei prevazute la art. 24.

Art. 32.

Cererea de renuntare la cetatenia romana se face personal sau prin mandatar cu procura speciala si autentica si se depune la comisia care functioneaza pe langa Ministerul Justitiei, care va proceda potrivit prevederilor art. 13-18.

Art. 33.

Data pierderii cetateniei romane prin retragere sau prin aprobarea renuntarii la aceasta este data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a hotararii Guvernului.

CAPITOLUL VII
Dispozitii finale si tranzitorii
Art. 34.
Sunt si raman cetateni romani persoanele care au dobandit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare.

Art. 35.

Fostii cetateni romani care, inainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut cetatenia romana din diferite motive o pot redobandi la cerere, in baza unei declaratii autentificate, in strainatate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei, iar in tara, la notarul public, chiar daca au alta cetatenie si nu isi stabilesc domiciliul in Romania. Beneficiaza de dispozitiile alin. 1 si cei carora li s-a ridicat cetatenia romana fara voia lor sau din alte motive neimputabile lor, precum si descendentii acestora.

Art. 36.

Cererile privind acordarea cetateniei romane si aprobarea renuntarii la cetatenia romana sunt supuse unei taxe prevazute de lege.
Prin derogare de la prevederile alin. 1, redobandirea cetateniei romane potrivit prevederilor art. 35 este scutita de plata taxelor consulare.

Art. 37.

Persoanele carora li s-a acordat cetatenia romana, potrivit legii, au toate drepturile si libertatile, precum si obligatiile prevazute prin Constitutie si prin legile tarii pentru cetatenii romani.

Art. 38.

Cetatenia romana cu titlu de “cetatenie de onoare” se poate acorda unor straini pentru servicii deosebite aduse tarii si natiunii romane, la propunerea Guvernului, fara nici o alta formalitate, de catre Parlamentul Romaniei.
Persoanele care au dobandit cetatenia de onoare se bucura de toate drepturile civile si politice recunoscute cetatenilor romani, cu exceptia dreptului de a alege si de a fi ales si de a ocupa o functie publica.

Art. 39.

Pentru situatiile in care se cere consimtamantul minorului care a implinit varsta de 14 ani, acesta trebuie facut in forma unei declaratii autentice date in fata notarului public.

Art. 40.

Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei.
Cererile aflate in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a prezentei legi se vor rezolva in conformitate cu prevederile acesteia. Conditiile de dobandire a cetateniei romane raman supuse reglementarilor in vigoare la data depunerii cererii.

Art. 41.

Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 24/1971 - Legea cetateniei romane, Decretul-lege nr.137/1990 privind unele dispozitii referitoare la cetatenia romana, prevederile art. 3 si ale art. 8 din Decretul-lege nr.7/1989 privind repatrierea cetatenilor romani si a fostilor cetateni romani, precum si orice alte dispozitii contrare prevederilor prezentei legi.

Modificari la legea cetateniei romane

O.G. nr.84/2001
privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor modifica in mod corespunzator.

O.U.G. nr.167/2001
privind suspendarea aplicarii prevederilor art. 35 din Legea cetateniei nr. 21/1991, republicata suspenda pe o perioada de 6 luni aplicarea prevederilor art. 35.

O.U.G. nr.68/2002
pentru modificarea si completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991 modifica art. 36 alin. (2); introduce un alin. nou dupa alin. (1) la art. 10, un alin. nou dupa alin. (2) la art. 18, un alin. nou dupa alin. (2) la art. 20; abroga art. 35.

L. nr.542/2002
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 68/2002 pentru modificarea si completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991 introduce un alin. nou la art. 18 dupa alin. (2), un alin. nou la art. 20 dupa alin. (2)

O.U.G. nr.160/2002
privind suspendarea aplicarii unor dispozitii din Legea cetateniei romane nr. 21/1991 suspenda pe o perioada de 6 luni prevederile art. 10 alin. (2) si art. 36 alin. (2)

L. nr.165/2003
pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 160/2002 privind suspendarea aplicarii unor dispozitii din Legea cetateniei romane nr. 21/1991 - aproba O.U.G. nr. 160/2002 cu urmatoarea modificare: suspenda pe o perioada de 6 luni, de la data intrarii in vigoare a ordonantei, prevederile art. 10 alin. (2) si art. 36 alin. (2) pentru o noua reglementare privind redobandirea cetateniei romane.

O.U.G. nr.43/2003
pentru modificarea si completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991 - modifica art.5 alin. 3, art.8 alin.1 lit.a,b,d si g, art.8 alin.2, art.10, art.11 alin.1, art.12, art.15 lit.a, art.18, art.19, art.20 alin.2, art.36 alin.2, art.39; introduce un nou alineat dupa alin. 2 la art. 8, art. 101, art. 102, doua noi alineate dupa alin. 3 la art 20, lit. d la art. 24 alin. 1, alin. 2 la art. 32, un nou alineat dupa alin. 1 la art.33, art. 371.dispune republicarea.

L. nr.248/2003
pentru completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991, republicata - introduce alin. (2) la art. 12, alin.11 la art. 13.

L. nr.405/2003
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea si completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991 - aproba O.U.G. nr. 43/2003 si modifica art.5 alin. (3), art.8 alin. (1) lit. b); introduce lit. d) la art. 24 alin. (1)

No responses yet

Aug 11 2008

Ordonanţă de urgenţă nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 25 aprilie 2008

Published by Avocat Florea Ana under Legi

Ordonanţă de urgenţă nr. 44/2008  privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 25 aprilie 2008  

 Având în vedere că Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, cu modificările şi completările ulterioare, a condus la disfuncţionalităţi în activitatea de autorizare, prevederile sale fiind interpretate în mod diferit de autorităţile publice locale desemnate cu aplicarea lor, paşii care trebuie parcurşi de către solicitanţi diferind de la o primărie la alta,

   luând în considerare că Legea nr. 300/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri de înregistrare în registrul comerţului, în procedura emiterii autorizaţiei de către autorităţile publice locale, prezentul act normativ conduce la reducerea birocraţiei, combaterea corupţiei şi la scurtarea termenelor de eliberare a autorizaţiilor, întrucât cuprinde dispoziţii care conduc la simplificarea procesului de autorizare şi înregistrare a celor care doresc să desfăşoare o activitate economică în una dintre cele mai simple forme ale acesteia, fiind stabilite criterii care nu lasă loc interpretării arbitrare şi fiind mutată procedura de autorizare şi înregistrare în întregime la registrul comerţului, ceea ce scurtează etapele pe care trebuie să le parcurgă un solicitant şi vine în întâmpinarea acestuia cu personal calificat şi cu o procedură care deja şi-a dovedit eficienţa în cazul societăţilor comerciale.

   În condiţiile în care absenţa unor măsuri active de stimulare a mediului de afaceri, inclusiv prin reducerea procedurilor administrative, şi de creare a noi locuri de muncă conduce la prejudicierea dezvoltării durabile şi sustenabile a României şi la încetinirea ritmului de creştere economică,

   ţinând cont de faptul că autorizaţiile care intră în acest moment sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 300/2004, cu modificările şi completările ulterioare, acoperă domenii de o deosebită importanţă socială şi economică, menţinerea dificultăţilor actuale de aplicare a procedurii de autorizare putând genera grave disfuncţionalităţi în desfăşurarea normală a respectivelor activităţi,

   în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

   Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

   Art. 1. -

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării şi regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi al întreprinderilor individuale şi familiale.

   (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică profesiilor liberale, precum şi acelor activităţi economice a căror desfăşurare este organizată şi reglementată prin legi speciale.

   (3) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică acelor activităţi economice pentru care legea a instituit un regim juridic special, anumite restricţii de desfăşurare sau alte interdicţii.

   (4) Activităţile de formare profesională prin ucenicie la locul de muncă se autorizează în condiţiile legii speciale.

   (5) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică în cazul serviciilor prestate în contextul libertăţii de prestare transfrontalieră a serviciilor, astfel cum este ea prevăzută la art. 49 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene1).

   ___________

   1)”Articolul 49. - În conformitate cu dispoziţiile ce urmează, se elimină treptat în cursul perioadei de tranziţie restricţiile privind libertatea de a presta servicii în cadrul Comunităţii cu privire la resortisanţii statelor membre stabiliţi într-un alt stat al Comunităţii decât cel al beneficiarului serviciilor. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate extinde dispoziţiile prezentului capitol la prestatorii de servicii care sunt resortisanţi ai unui stat terţ şi sunt stabiliţi în Comunitate.”

 

   Art. 2. - În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

   a) activitate economică - activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit;

   b) Codul CAEN - Clasificarea activităţilor din economia naţională, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, cu modificările ulterioare;

   c) dreptul de stabilire - prerogativa unui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European de a desfăşura activităţi economice pe teritoriul unui alt stat membru prin intermediul unui sediu permanent, în condiţii de egalitate de tratament cu cetăţenii statului gazdă;

   d) familia - soţul, soţia, copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării întreprinderii familiale, rudele şi afinii până la gradul al patrulea inclusiv;

   e) întreprinzător - persoana fizică care organizează o întreprindere economică;

   f) întreprindere economică - activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege;

   g) întreprindere individuală - întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică;

   h) întreprindere familială - întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa;

   i) persoană fizică autorizată - persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă;

   j) patrimoniul de afectaţiune - totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora;

   k) puncte de lucru - locaţiile în care îşi desfăşoară activitatea persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale sau familiale, în cazul în care aceasta nu se desfăşoară exclusiv la sediul profesional, cu excepţia cazului în care se desfăşoară comerţ ambulant, astfel cum este reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată.

   Art. 3. -

(1) În temeiul dreptului la liberă iniţiativă, al dreptului la liberă asociere şi al dreptului de stabilire, orice persoană fizică, cetăţean român sau cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European, poate desfăşura activităţi economice pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de lege.

   (2) Activităţile economice pot fi desfăşurate în toate domeniile, meseriile, ocupaţiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres pentru libera iniţiativă.

   (3) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică pentru activităţile prevăzute de Codul CAEN a căror desfăşurare în una dintre formele prevăzute de art. 4 nu este reglementată exclusiv potrivit unei legi speciale.

   Art. 4. - Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfăşura activităţile economice după cum urmează:

   a) individual şi independent, ca persoane fizice autorizate;

   b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;

   c) ca membri ai unei întreprinderi familiale.

   Art. 5. - Persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să aibă un sediu profesional pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de lege.

   Art. 6. -

(1) Orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrată şi autorizată, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

   (2) Autorizarea funcţionării, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, nu exonerează persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale de obligaţia de a obţine, înainte de începerea activităţii, autorizaţiile, avizele, licenţele şi altele asemenea, prevăzute în legi speciale, pentru desfăşurarea anumitor activităţi economice.

 

CAPITOLUL II

Înregistrarea şi autorizarea funcţionării

 

   Art. 7. -

(1) Persoanele fizice prevăzute la art. 4 lit. a) şi b) au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice, ca persoane fizice autorizate, denumite în continuare PFA, respectiv întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale.

   (2) Reprezentantul întreprinderii familiale are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice. În cazul în care acesta nu formulează cererea în termen de 7 zile de la încheierea acordului de constituire prevăzut la art. 29 alin. (1), oricare membru al întreprinderii familiale poate să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării.

   (3) În toate cazurile, cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării trebuie formulată în termen de 15 zile de la încheierea acordului de constituire prevăzut la art. 29 alin. (1).

   (4) În caz de nerespectare a termenului prevăzut la alin. (3), este necesară încheierea unui nou acord de constituire.

   Art. 8. -

(1) Pot desfăşura activităţi economice în una dintre formele prevăzute la art. 4 persoanele fizice care:

   a) au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice care solicită autorizarea pentru desfăşurarea de activităţi economice conform art. 4 lit. a) şi b) şi al reprezentantului întreprinderii familiale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul membrilor întreprinderii familiale;

   b) nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina financiar-fiscală, de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;

   c) au un sediu profesional declarat conform art. 9 alin. (2);

   d) declară pe propria răspundere că îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi al protecţiei muncii.

   (2) Îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d) se face potrivit art. 5, 15 şi următoarele din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare, atât pentru sediul profesional, pentru fiecare punct de lucru, cât şi pentru activităţile desfăşurate în afara sediului profesional sau a punctelor de lucru.

   (3) În cazul în care, potrivit unor prevederi legale speciale, pentru anumite activităţi economice este necesară îndeplinirea unor condiţii de pregătire profesională şi/sau de atestare a pregătirii profesionale, persoanele prevăzute la art. 4 trebuie să facă dovada îndeplinirii acestora.

   Art. 9. -

(1) PFA, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale şi întreprinderea familială au sediul profesional declarat prin cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării.

   (2) Pentru stabilirea sediului profesional este necesar ca PFA, titularul întreprinderii individuale sau oricare membru al întreprinderii familiale, de la caz la caz, să deţină un drept de folosinţă asupra imobilului la adresa căruia acesta este declarat.

   (3) Desfăşurarea activităţilor economice prin intermediul unui sediu permanent de către cetăţenii altor state membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European se realizează cu respectarea reglementărilor în vigoare privind sediul permanent.

   Art. 10. -

(1) Cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării se depune la registrul comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în care solicitantul îşi stabileşte sediul profesional.

   (2) Cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării va fi însoţită de documentaţia prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

   Art. 11. -

(1) Înregistrarea în registrul comerţului a persoanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii familiale se face în baza rezoluţiei motivate a directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal.

   (2) Dacă socoteşte îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 şi 9, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal va dispune înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării persoanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii familiale. Prin aceeaşi rezoluţie va dispune şi înregistrarea în registrul comerţului a declaraţiei-tip pe propria răspundere date conform prevederilor Legii nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile art. 172 din Legea nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la transmiterea declaraţiilor-tip către autorităţile publice competente, se aplică în mod corespunzător.

   (3) Dacă documentele depuse în susţinerea cererii sunt incomplete, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal va dispune prin rezoluţie motivată acordarea unui termen de maximum 15 zile pentru completarea acestora. Termenul va fi comunicat solicitantului fie pe loc, dacă este prezent, fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În toate cazurile se vor indica documentele care urmează să fie depuse până la termenul acordat. La cererea motivată a solicitantului, termenul de 15 zile poate fi prelungit.

   (4) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile legale, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal va dispune prin rezoluţie motivată respingerea cererii de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării pentru persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală sau întreprinderea familială solicitantă, precum şi a înregistrării declaraţiei-tip pe propria răspundere date conform Legii nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

   (5) Rezoluţiile directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal cu privire la înmatriculare şi orice alte înregistrări în registrul comerţului, conform prezentei ordonanţe de urgenţă, se execută de îndată, în baza lor efectuându-se înregistrările dispuse prin acestea, fără nicio altă formalitate.

   Art. 12. -

(1) Împotriva rezoluţiei directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare sau de la comunicare, după caz. Plângerea se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al solicitantului şi se judecă în condiţiile dreptului comun. Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

   (2) Aplicarea rezoluţiilor directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal cu privire la înmatriculare şi orice alte înregistrări în registrul comerţului, conform prezentei ordonanţe de urgenţă, nu se suspendă în cursul judecăţii.

   (3) Cererile adresate instanţelor judecătoreşti conform prezentei ordonanţe de urgenţă sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar.

   Art. 13. -

(1) În cazul prevăzut la art. 11 alin. (2) sau în cazul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care dispune astfel, oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, certificatul constatator emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, precum şi alte acte prevăzute de lege, după caz.

   (2) Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare şi, după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni este de 3 zile lucrătoare, respectiv 5 zile lucrătoare, calculat de la data înregistrării cererii sau, după caz, de la data completării cererii cu documentele solicitate.

   (3) Certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, este documentul care atestă înregistrarea în registrul comerţului, autorizarea funcţionării, precum şi luarea în evidenţă de către autoritatea fiscală competentă.

   (4) Dispoziţiile art. 11 şi 13 din Legea nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la atribuirea şi utilizarea codului unic de înregistrare, se aplică în mod corespunzător.

   Art. 14. -

(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 28 alin. (2), o persoană poate avea câte un singur certificat de înregistrare pentru statutul juridic, respectiv cel de PFA, titular de întreprindere individuală sau membru al unei întreprinderi familiale pentru care a fost autorizată.

   (2) Schimbarea sediului profesional şi a obiectului principal de activitate se înregistrează în registrul comerţului, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor prezentului capitol.

   (3) Punctele de lucru se înregistrează în registrul comerţului, cu respectarea dispoziţiilor privind sediul profesional şi cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor prezentului capitol.

   (4) Pentru desfăşurarea unei activităţi pentru care nu s-a cerut înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării este necesară obţinerea acestora potrivit prezentului capitol.

   (5) Cererea pentru efectuarea modificărilor prevăzute la alin. (2)-(4) se depune la registrul comerţului în care este înregistrată PFA, întreprinderea individuală sau întreprinderea familială, însoţită de declaraţia pe propria răspundere, prevăzută la pct. 1.3, 2.3 sau 3.3 din anexă, după caz.

   (6) Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera un nou certificat de înregistrare în cazul prevăzut la alin. (2) şi, în toate cazurile, certificatul de înscriere de menţiuni şi certificatul constatator emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, precum şi alte acte prevăzute de lege.

   (7) Modificarea acordului de constituire a întreprinderii familiale se declară, în termen de 15 zile de la încheierea actului adiţional, la registrul comerţului în care este înregistrată întreprinderea familială. Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va înregistra modificările şi va elibera certificatul de înscriere de menţiuni, cu respectarea prevederilor legale aplicabile.

   Art. 15. - Persoana fizică autorizată, titularul întreprinderii individuale şi reprezentantul întreprinderii familiale vor ţine contabilitatea în partidă simplă, potrivit reglementărilor privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL III

Regimul juridic al PFA, al întreprinzătorilor titulari ai

întreprinderilor individuale şi al întreprinderilor familiale

 

SECŢIUNEA 1

Regimul juridic al PFA

 

   Art. 16. - În scopul exercitării activităţii pentru care a fost autorizată, PFA poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni.

   Art. 17. -

(1) PFA nu poate angaja cu contract de muncă terţe persoane pentru desfăşurarea activităţii pentru care a fost autorizată şi nici nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează potrivit art. 16, chiar dacă colaborarea este exclusivă.

   (2) Cu toate acestea, o persoană poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel pentru care PFA este autorizată.

   Art. 18. - PFA este asigurată în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.

   Art. 19. -

(1) PFA îşi desfăşoară activitatea folosind în principal forţa de muncă şi aptitudinile sale profesionale. Ea nu poate cumula şi calitatea de întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale.

   (2) PFA poate cere ulterior schimbarea statutului juridic dobândit şi autorizarea ca întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale, cu respectarea dispoziţiilor cap. II şi ale art. 21.

   Art. 20. -

(1) PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul său, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările ulterioare, dacă are calitatea de comerciant, potrivit art. 7 din Codul comercial.

   (2) Creditorii îşi vor executa creanţele potrivit dreptului comun, în cazul în care PFA nu are calitatea de comerciant.

   (3) Orice persoană interesată poate face dovada calităţii de comerciant în cadrul procedurii insolvenţei sau separat, prin acţiune în constatare, dacă justifică un interes legitim.

   Art. 21. -

(1) PFA îşi încetează activitatea şi este radiată din registrul comerţului în următoarele cazuri:

   a) prin deces;

   b) prin voinţa acesteia;

   c) în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

   (2) Cererea de radiere, însoţită de copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde îşi are sediul profesional, de către orice persoană interesată.

   (3) Dispoziţiile art. 11-13 se aplică în mod corespunzător.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică titular

al întreprinderii individuale

 

   Art. 22. - Întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului.

   Art. 23. - Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului.

   Art. 24. - Pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii, şi poate colabora cu alte PFA, cu alţi întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni.

   Art. 25. -

(1) Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale nu va fi considerat un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează potrivit art. 24, chiar dacă colaborarea este exclusivă.

   (2) Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale poate cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-a organizat întreprinderea individuală.

   (3) Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale este asigurat în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.

   Art. 26. - Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare.

   Art. 27. -

(1) Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale îşi încetează activitatea şi este radiat din registrul comerţului în următoarele cazuri:

   a) prin deces;

   b) prin voinţa acestuia;

   c) în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

   (2) Cererea de radiere, însoţită de copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde îşi are sediul profesional, de către orice persoană interesată.

   (3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) moştenitorii pot continua întreprinderea, dacă îşi manifestă voinţa, printr-o declaraţie autentică, în termen de 6 luni de la data dezbaterii succesiunii. Când sunt mai mulţi moştenitori, aceştia îşi vor desemna un reprezentant, în vederea continuării activităţii economice ca întreprindere familială.

   (4) Dispoziţiile art. 11-13 se aplică în mod corespunzător. Activitatea va putea fi continuată sub aceeaşi firmă, cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Regimul juridic al întreprinderii familiale

 

   Art. 28. -

(1) Întreprinderea familială este constituită din 2 sau mai mulţi membri ai unei familii.

   (2) Membrii unei întreprinderi familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale. De asemenea, aceştia pot cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-au organizat întreprinderea familială.

   (3) Membrii unei întreprinderi familiale sunt asiguraţi în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi au dreptul de a fi asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.

   (4) Întreprinderea familială nu poate angaja terţe persoane cu contract de muncă.

   Art. 29. -

(1) Întreprinderea familială se constituie printr-un acord de constituire, încheiat de membrii familiei în formă scrisă, ca o condiţie de validitate. Acordul de constituire va stipula numele şi prenumele membrilor, reprezentantul, data întocmirii, participarea fiecărui membru la întreprindere, condiţiile participării, cotele procentuale în care vor împărţi veniturile nete ale întreprinderii, raporturile dintre membrii întreprinderii familiale şi condiţiile de retragere, sub sancţiunea nulităţii absolute.

   (2) Reprezentantul desemnat prin acordul de constituire va gestiona interesele întreprinderii familiale în temeiul unei procuri speciale, sub forma unui înscris sub semnătură privată. Procura specială se semnează de către toţi membrii întreprinderii care au capacitate de exerciţiu şi reprezentanţii legali ai celor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

   (3) În scopul exercitării activităţii pentru care a fost autorizată, întreprinderea familială, prin reprezentantul său, poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni.

   Art. 30. -

(1) Întreprinderea familială nu are patrimoniu propriu şi nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului.

   (2) Prin acordul de constituire a întreprinderii familiale, membrii acesteia pot stipula constituirea unui patrimoniu de afectaţiune.

   (3) În cazul prevăzut la alin. (2), prin acordul de constituire sau printr-un act adiţional la acesta se vor stabili cotele de participare a membrilor la constituirea patrimoniului de afectaţiune. Dacă membrii întreprinderii convin în unanimitate, cotele de participare pot fi diferite de cele prevăzute pentru participarea la veniturile nete sau pierderile întreprinderii.

   Art. 31. - Membrii întreprinderii familiale sunt comercianţi persoane fizice de la data înregistrării acesteia în registrul comerţului şi răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare prevăzute la art. 29 alin. (1).

   Art. 32. -

(1) Deciziile privind gestiunea curentă a întreprinderii familiale se iau de către reprezentantul desemnat în condiţiile art. 29 alin. (2).

   (2) Actele de dispoziţie asupra bunurilor afectate activităţii întreprinderii familiale se vor lua cu acceptul majorităţii simple a membrilor întreprinderii, cu condiţia ca această majoritate să includă şi acordul proprietarului bunului care va face obiectul actului.

   (3) Actele prin care se dobândesc bunuri pentru activitatea întreprinderii familiale se încheie de reprezentant fără autorizarea prealabilă a membrilor, dacă valoarea bunului cu privire la care se încheie actul nu depăşeşte 50% din valoarea bunurilor care au fost afectate întreprinderii potrivit art. 30 alin. (2) şi a sumelor de bani aflate la dispoziţia întreprinderii la data actului. Bunurile dobândite sunt coproprietatea membrilor în cotele prevăzute la art. 29 alin. (1) sau la art. 30 alin. (3), după caz.

   Art. 33. -

(1) Întreprinderea familială îşi încetează activitatea şi este radiată din registrul comerţului în următoarele cazuri:

   a) mai mult de jumătate dintre membrii acesteia au decedat;

   b) mai mult de jumătate dintre membrii întreprinderii cer încetarea acesteia sau se retrag din întreprindere;

   c) în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

   (2) Cererea de radiere, însoţită de copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde îşi are sediul profesional, de către orice persoană interesată.

   (3) Dispoziţiile art. 11-13 se aplică în mod corespunzător.

   Art. 34. -

(1) În cazul în care membrii întreprinderii familiale au constituit un patrimoniu de afectaţiune potrivit art. 30 alin. (2) sau au dobândit bunuri potrivit art. 32 alin. (3), bunurile se împart conform cotelor prevăzute la art. 30 alin. (3).

   (2) În cazul în care nu a fost constituit un patrimoniu de afectaţiune, bunurile dobândite potrivit art. 32 alin. (3) se împart conform cotelor prevăzute la art. 29 alin. (1).

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii finale

 

   Art. 35. -

(1) Primăriile pot să îşi constituie birouri de asistenţă şi reprezentare a persoanelor fizice prevăzute la art. 4, prin reorganizarea activităţii desfăşurate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 300/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

   (2) Persoanele fizice pot opta să efectueze formalităţile prevăzute la cap. II şi prin intermediul birourilor de asistenţă şi reprezentare.

   (3) Birourile de asistenţă şi reprezentare pot să reprezinte persoana fizică solicitantă în cadrul procedurilor de obţinere a autorizaţiei şi înregistrării în registrul comerţului, în temeiul unei cereri de reprezentare.

   (4) Birourile de asistenţă şi reprezentare au următoarele competenţe:

   a) primesc şi ordonează documentaţia pentru înregistrare şi autorizare;

   b) remit cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării, însoţită de documentaţia de susţinere, la registrul comerţului competent, efectuează corespondenţă cu acesta în scopul obţinerii înregistrării şi autorizării, precum şi pentru primirea certificatului de înregistrare şi a celorlalte acte, în original;

   c) remit solicitantului actele în original primite de la registrul comerţului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii din partea acestuia; actele se socotesc comunicate solicitantului la data la care acestea devin disponibile destinatarului pe suport hârtie;

   d) acordă solicitanţilor asistenţă privind operaţiunea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării.

   (5) Pentru serviciile prestate primăriile vor putea percepe taxe pe care le pot stabili autonom, în temeiul principiului autonomiei locale.

   (6) Primăriile vor pune la dispoziţia publicului un formular standard al cererii de reprezentare prevăzute la alin. (3). Cererea de reprezentare, cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării şi documentaţia de susţinere pot fi remise la registrul comerţului competent în format electronic, utilizând Sistemul de autorizare şi înregistrare online şi/sau pe suport hârtie, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu conţinut declarat, ori direct la registrul comerţului.

   (7) În scopul liberului acces al cetăţenilor la servicii publice administrative de calitate, birourile de asistenţă şi reprezentare pot primi cereri de reprezentare şi pot presta servicii de asistenţă, indiferent de sediul profesional al solicitantului şi de registrul comerţului căruia i se adresează acesta.

   Art. 36. - Acolo unde prezenta ordonanţă de urgenţă nu dispune, prevederile Legii nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale Legii nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se vor aplica corespunzător, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

   Art. 37. -

(1) Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1), care desfăşoară o activitate economică autorizată şi recunoscută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, în forme similare cu cele prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, pot fi autorizate să desfăşoare pe teritoriul României aceleaşi tipuri de activităţi pentru care au fost autorizate în acel alt stat, cu respectarea dispoziţiilor art. 1 şi 3.

   (2) În cazul prevăzut la alin. (1), cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării este de competenţa directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunalul în raza căruia a fost ales şi declarat sediul profesional.

   (3) Cererea va fi însoţită de următoarele acte:

   a) carte de identitate sau paşaport al solicitantului - fotocopie şi traducere în limba română, certificate olograf;

   b) documentaţia care atestă funcţionarea legală, obţinută în celalalt stat al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European - fotocopie şi traducere în limba română, certificate olograf.

   (4) În funcţie de forma de organizare pentru care se solicită autorizarea, se vor aplica corespunzător prevederile cap. II.

   Art. 38. - Persoanele prevăzute la art. 4 sunt plătitoare de impozit pe venit în condiţiile prevăzute de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

   Art. 39. -

(1) Procedurile desfăşurate potrivit Legii nr. 300/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se vor finaliza potrivit prevederilor legii aplicabile la data iniţierii acestora.

   (2) Persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate şi înregistrate în registrul comerţului în temeiul unor acte normative anterioare prezentei ordonanţe de urgenţă pot funcţiona în baza certificatului de înregistrare, emis de oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal, un an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

   (3) Până la împlinirea termenului de un an, persoanele prevăzute la alin. (2) vor opta pentru desfăşurarea activităţii în una dintre formele prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. Dispoziţiile cap. II se aplică în mod corespunzător.

   (4) Persoanele prevăzute la alin. (2) care nu şi-au exercitat dreptul de opţiune îşi încetează activitatea şi vor fi radiate din registrul comerţului, din oficiu, fără nicio altă formalitate.

   (5) Rezoluţia prin care directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal dispune radierea se publică pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi se afişează, sub formă tabelară, la sediul oficiului registrului comerţului unde s-a dispus radierea. Împotriva rezoluţiei se poate formula plângere, în condiţiile art. 12, care se aplică în mod corespunzător.

   Art. 40. -

(1) În situaţia în care autorităţile publice competente constată că nu mai sunt îndeplinite condiţiile de desfăşurare a activităţii care au stat la baza autorizării funcţionării şi aplică sancţiuni contravenţionale complementare, notifică oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul unde este declarat sediul profesional al persoanei fizice autorizate, întreprinderii individuale sau întreprinderii familiale sancţionate.

   (2) Notificarea se comunică în termen de 3 zile de la data expirării termenului de contestare sau de la data primirii hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a soluţionat plângerea împotriva sancţiunii dispuse.

   (3) Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va înregistra din oficiu această notificare, fără plata taxelor prevăzute de lege.

   (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia ridicării sancţiunii.

   Art. 41. -

(1) Orice referire conţinută în alte acte normative la sintagma “persoană fizică autorizată şi/sau asociaţie familială” va fi considerată ca fiind făcută la sintagma “persoană fizică autorizată, întreprindere individuală şi/sau întreprindere familială”, după caz.

   (2) Structura denumirii întreprinderii individuale este aceeaşi ca şi cea a persoanei fizice autorizate.

   (3) Dispoziţiile art. 30 şi 31 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

   Art. 42. - La Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, articolul 8 alineatul (11) se modifică şi va avea următorul cuprins:

   ”(11) Obligaţia prevăzută la alin. (1) este îndeplinită în situaţiile prevăzute la lit. a), c), d) şi e) prin transmiterea, în format electronic, a informaţiilor din cazierul fiscal al contribuabililor de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, la solicitarea acestuia, în termen de 8 ore. Solicitarea cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele informaţii: numele şi prenumele/denumirea şi codul de identificare fiscală.”

   Art. 43. - La Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, articolul 3 alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

   ”Art. 3. - (1) Înmatricularea persoanelor fizice autorizate, a întreprinderilor individuale şi a întreprinderilor familiale în registrul comerţului şi înregistrarea fiscală a acestora se fac pe baza rezoluţiei directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, potrivit legii speciale, fără a fi necesară pronunţarea de către judecătorul delegat a încheierii prevăzute la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

   Art. 44. - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:

   a) Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare;

   b) Hotărârea Guvernului nr. 1.766/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.048 din 12 noiembrie 2004;

   c) art. 17 lit. a) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare;

   d) orice alte dispoziţii contrare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

   

                                           Contrasemnează:

                                           ───────────────

                     p. Ministrul pentru întreprinderi mici şi mijlocii, comerţ,

                                     turism şi profesii liberale,

                                             Ştefan Imre,

                                           secretar de stat

                                  Ministrul economiei şi finanţelor,

                                          Varujan Vosganian

                           Ministrul internelor şi reformei administrative,

                                            Cristian David

                                Departamentul pentru Afaceri Europene,

                                           Adrian Ciocănea,

                                           secretar de stat

                                       p. Ministrul justiţiei,

                                       Katalin-Barbara Kibedi,

                                           secretar de stat

                         Ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei,

                                            Karoly Borbely

 

   Bucureşti, 16 aprilie 2008.

   Nr. 44.

 

   ANEXĂ

 

   1. Documentaţia de susţinere a cererii de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării PFA

   1.1. Carte de identitate sau paşaport - fotocopie certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul

   1.2. Document care să ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional, precum contract de închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie de luare în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată

   1.3. Declaraţie pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii

   1.4. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională, dacă aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale

   1.5. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţa profesională, dacă este cazul

   2. Documentaţia de susţinere a cererii de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării întreprinderii individuale

   2.1. Carte de identitate sau paşaport al titularului întreprinderii individuale - fotocopie certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul

   2.2. Document care să ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional, precum contract de închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie de luare în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată

   2.3. Declaraţie pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii

   2.4. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională, dacă aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale

   2.5. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţa profesională, dacă este cazul

   3. Documentaţia de susţinere a cererii de înregistrare în registrul comerţului şi autorizare a funcţionării întreprinderii familiale

   3.1. Carte de identitate sau paşaport al fiecărui membru - fotocopie certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul

   3.2. Document care să ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional, precum contract de închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie de luare în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată

   3.3. Declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului, care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii

   3.4. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională, dacă aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale

   3.5. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţa profesională, dacă este cazul

   3.6. Acordul de constituire şi procura specială, prevăzute la art. 29

   4. Documente care atestă pregătirea sau experienţa profesională

   Pregătirea sau experienţa profesională se atestă, după caz, cu documente cum sunt: diploma, certificatul sau adeverinţa, prin care se dovedeşte absolvirea unei instituţii de învăţământ, certificatul de calificare profesională sau de absolvire a unei forme de pregătire profesională, organizată în condiţiile legii, în vigoare la data eliberării acestuia, certificatul de competenţă profesională, cartea de meşteşugar, carnetul de muncă al solicitantului, declaraţie de notorietate cu privire la abilitatea de a desfăşura activitatea pentru care se solicită autorizarea, eliberată de primarul localităţii respective în mod gratuit în cazul meseriilor tradiţionale artizanale, atestatul de recunoaştere şi/sau de echivalare pentru persoanele fizice care au dobândit calificarea în străinătate, atestatul de recunoaştere a calificării dobândite în străinătate, în afara sistemului de învăţământ, orice alte dovezi care să ateste experienţa profesională.

 

No responses yet

Aug 11 2008

LEGE nr.359 din 8 septembrie 2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice

Published by Avocat Florea Ana under Legi

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - În scopul simplificării procedurilor administrative şi promovării calităţii serviciilor, se instituie prezenta procedură de înmatriculare în registrul comerţului şi de înregistrare fiscală a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice sau de autorizare a funcţionării persoanelor juridice care, potrivit legii, au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului.

Art. 2. - În sensul prezentei legi, societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale, grupurile de interes economic, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste, precum şi sucursalele înfiinţate de acestea, denumite în continuare solicitanţi, au obligaţia ca, după înmatricularea în registrul comerţului şi înregistrarea fiscală, să ceară autorizarea funcţionării.

Art. 3. - (1) Înmatricularea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale în registrul comerţului şi înregistrarea fiscală a acestora se fac pe baza autorizaţiei emise de primăria competentă, prin grija acesteia, potrivit legii speciale, fără a fi necesară pronunţarea de către judecătorul delegat a încheierii prevăzute la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Înmatricularea persoanelor juridice prevăzute la art. 2, precum şi a sucursalelor acestora se face potrivit prevederilor Legii nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi celorlalte prevederi referitoare la înregistrarea în registrul comerţului.

Art. 4. - Autorizarea funcţionării solicitanţilor se face cu îndeplinirea procedurilor prevăzute de prezenta lege şi de actele normative speciale care reglementează emiterea fiecărei autorizaţii.

Art. 5. - Prin autorizarea funcţionării se înţelege fie asumarea de către solicitant a responsabilităţii privitoare la legalitatea desfăşurării activităţii, fie obţinerea actului administrativ emis de autorităţile administraţiei publice competente, strict necesar pentru a permite solicitantului desfăşurarea activităţilor prevăzute în actele constitutive sau modificatoare înregistrate în registrul comerţului.

CAPITOLUL II
Înregistrarea în registrul comerţului

Art. 6. - (1) Prin înregistrarea în registrul comerţului se înţelege înmatricularea persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice prevăzute la art. 2, înscrierea de menţiuni, precum şi înregistrarea altor operaţiuni care, potrivit legii, se menţionează în registrul comerţului.

(2) Solicitarea efectuării înregistrării în registrul comerţului se face de către fondatori, administratori sau de reprezentanţii acestora, precum şi de orice persoană interesată, în condiţiile legii, prin întocmirea cererii de înregistrare.

(3) Înregistrările în registrul comerţului se fac în baza unei încheieri a judecătorului delegat sau a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în afară de cazul în care legea prevede altfel.

(4) Persoanele juridice prevăzute la art. 2 dobândesc personalitate juridică de la data pronunţării încheierii judecătorului delegat, prin care se dispune autorizarea constituirii sau înmatricularea în registrul comerţului, dacă legea nu dispune altfel.

Art. 7. - Prin efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului se asigură opozabilitatea actelor înregistrate faţă de terţi, cu excepţia cazurilor în care legea prevede condiţia cumulativă a publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Art. 8. - (1) La înmatriculare, solicitanţilor li se eliberează certificatul de înregistrare conţinând numărul de ordine în registrul comerţului şi codul unic de înregistrare atribuit de către Ministerul Finanţelor Publice, precum şi alte acte prevăzute de prezenta lege.

(2) La înregistrarea modificărilor actului constitutiv se eliberează certificatul de înscriere de menţiuni, însoţit de încheierea judecătorului delegat, precum şi alte acte prevăzute de prezenta lege.

(3) Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare şi a celui de înscriere de menţiuni este de cel mult 10 zile de la data înregistrării cererii, dacă prin încheieri pronunţate de judecătorul delegat nu se dispune altfel.

Art. 9. - (1) Certificatul de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare este documentul care atestă că persoana juridică a fost luată în evidenţa oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi în evidenţa organului fiscal.

(2) Dacă certificatul de înregistrare conţine şi atributul fiscal “R”, acesta atestă că persoana juridică a fost luată în evidenţa organului fiscal ca plătitor de T.V.A.

(3) Pe parcursul existenţei persoanei juridice dovada privind starea acesteia, referitoare la funcţionare, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare judiciară, faliment sau suspendare temporară a activităţii, se face cu extrasul de registru emis de oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal, valabil 30 de zile de la data emiterii.

(4) Termenul de eliberare a extrasului de registru este de cel mult 24 de ore de la data înregistrării solicitării.

(5) Certificatele constatoare că un anumit act sau fapt este sau nu este înregistrat în registrul comerţului vor fi eliberate în termen de 3 zile de la data înregistrării cererii.

CAPITOLUL III
Atribuirea codului unic de înregistrare

Art. 10. - Solicitarea înregistrării fiscale se face prin depunerea cererii de înregistrare la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal, iar atribuirea codului unic de înregistrare de către Ministerul Finanţelor Publice este condiţionată de admiterea cererii de înregistrare în registrul comerţului de către judecătorul delegat.

Art. 11. - (1) În vederea atribuirii codului unic de înregistrare de către Ministerul Finanţelor Publice, oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale transmit direct sau prin intermediul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, pe cale electronică, Ministerului Finanţelor Publice, datele referitoare la înregistrările efectuate în registrul comerţului şi cele conţinute în cererea de înregistrare fiscală.

(2) Pe baza datelor transmise potrivit alin. (1) Ministerul Finanţelor Publice atribuie, în termen de maximum 24 de ore, codul unic de înregistrare.

Art. 12. - (1) Pentru asociaţiile familiale, precum şi pentru persoanele juridice prevăzute la art. 2 structura codului unic de înregistrare se stabileşte de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Justiţiei.

(2) Pentru persoanele fizice codul unic de înregistrare coincide cu codul numeric personal atribuit de Ministerul Administraţiei şi Internelor sau, după caz, cu numărul de identificare fiscală atribuit de Ministerul Finanţelor Publice.

Art. 13. - Codul unic de înregistrare va fi utilizat de toate sistemele informatice care prelucrează date privind persoanele fizice, asociaţiile familiale şi persoanele juridice prevăzute la art. 2, precum şi de acestea în relaţiile cu terţii, inclusiv cu autorităţile şi instituţiile publice, pe toată durata funcţionării lor.

Art. 14. - (1) După efectuarea înmatriculării societăţilor comerciale în registrul comerţului, un extras al încheierii judecătorului delegat se comunică, din oficiu, Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, spre publicare, pe cheltuiala solicitantului.

(2) Extrasul încheierii judecătorului delegat va cuprinde următoarele elemente: numărul şi data încheierii, denumirea, sediul social şi forma juridică, numele şi adresa fondatorilor, administratorilor şi, dacă este cazul, a cenzorilor, domeniul şi activitatea principală, capitalul social şi durata de funcţionare.

(3) Pe extrasul prevăzut la alin. (1) oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul care a efectuat înmatricularea va menţiona codul unic de înregistrare atribuit şi numărul de ordine în registrul comerţului, iar acest document poate fi transmis şi pe cale electronică.

(4) La cererea şi pe cheltuiala solicitantului, încheierea judecătorului delegat se publică integral în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

CAPITOLUL IV
Procedura autorizării funcţionării

Art. 15. - (1) La data eliberării de către oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal a certificatului de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare sau, după caz, la data eliberării certificatului de înscriere de menţiuni sau înainte de începerea unei activităţi care necesită autorizare, solicitantul are obligaţia de a cere obţinerea următoarelor autorizaţii:

a) actul de autorizare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor (P.S.I.), emis de brigăzile şi grupurile de pompieri militari din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor;
b) actul de autorizare sanitară, emis de direcţiile de sănătate publică teritoriale din subordinea Ministerului Sănătăţii sau de ministerele cu reţea proprie de sănătate publică;
c) actul de autorizare veterinară, emis de direcţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor teritoriale sau, după caz, de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sau de ministerele cu reţea veterinară proprie;
d) actul de autorizare de mediu, emis de autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului din subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor;
e) actul de autorizare din punct de vedere al protecţiei muncii, emis de inspectoratele teritoriale de muncă din subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.(2) La cererea solicitantului, documentaţia necesară obţinerii autorizării funcţionării persoanelor juridice sau sediilor secundare poate fi depusă o dată cu cererea de înregistrare, însă termenul de eliberare a autorizaţiilor prevăzute la alin. (1) începe să curgă de la data înregistrării în registrul comerţului a persoanei juridice sau a modificării actelor constitutive.

(3) În sensul dispoziţiilor prezentei legi, prin act de autorizare se înţelege autorizaţia, avizul sau alt act administrativ emis de autorităţile şi instituţiile publice competente, potrivit legii.

Art. 16. - Autorităţile publice prevăzute la art. 15 alin. (1), denumite în continuare autorităţi publice implicate, vor delega, în funcţie de volumul activităţii, la birourile unice din cadrul oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale, unul sau mai mulţi reprezentanţi cu drept de semnătură.

Art. 17. - (1) Procedura de autorizare a funcţionării se desfăşoară prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul pe a cărui rază solicitantul are stabilit sediul social principal sau secundar.

(2) Oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale au obligaţia organizării birourilor unice pentru efectuarea următoarelor activităţi:

a) primirea cererii de autorizare, verificarea existenţei documentelor necesare stabilite de autorităţile publice implicate şi înregistrarea cererilor de autorizare în registrul special;
b) încasarea taxelor şi tarifelor datorate autorităţilor publice implicate în procedura de autorizare a funcţionării;
c) transmiterea la autorităţile publice implicate, dacă este cazul, a cererilor de autorizare şi a documentelor depuse de solicitant, pe bază de borderou şi semnătură;
d) primirea de la autorităţile publice implicate a autorizaţiilor şi a actelor care se eliberează solicitanţilor şi înregistrarea acestora în registrul special;
e) completarea şi emiterea în termen a certificatelor constatatoare privind înregistrarea declaraţiilor pe propria răspundere referitoare la autorizarea funcţionării, potrivit prezentei legi;
f) ţinerea în sistem computerizat a evidenţei privind cererile de autorizare şi modul de soluţionare a acestora;
g) urmărirea termenelor prevăzute de prezenta lege şi eliberarea către solicitanţi a certificatelor constatatoare sau, după caz, a anexei privind autorizarea, care va deveni anexă la certificatul de înregistrare;
h) decontarea, prin Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cu autorităţile publice implicate a taxelor şi tarifelor de autorizare încasate potrivit lit. b).(3) Anexa la certificatul de înregistrare constituie actul administrativ emis de autorităţile publice implicate, care atestă faptul că solicitanţii au obţinut autorizaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1), necesare pentru începerea activităţii.

(4) Pentru sediul social principal şi pentru fiecare sediu social secundar se va elibera câte o anexă la certificatul de înregistrare, care înlocuieşte alte formulare de autorizare utilizate de autorităţile publice implicate, cu excepţia cazurilor strict prevăzute de reglementările armonizate cu legislaţia comunitară şi cuprinse în hotărârea Guvernului prevăzută la art. 43 alin. (4).

Art. 18. - (1) Cererile de autorizare a funcţionării se depun la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul pe a cărui rază solicitantul îşi are stabilit sediul social principal sau secundar şi vor fi însoţite de documentele necesare pentru autorizare, precum şi de dovezile privind achitarea taxelor şi tarifelor aferente, datorate autorităţilor publice implicate.

(2) Personalul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal va verifica existenţa la dosar a cererilor de autorizare, a documentelor şi a dovezilor privind plata taxelor şi tarifelor, după care va înregistra cererea într-un registru special şi, în termen de 24 de ore, o va înainta fiecărei autorităţi publice implicate, împreună cu documentele aferente.

(3) La înregistrarea cererii se va elibera solicitantului un exemplar cuprinzând numărul de ordine, data înregistrării în registrul special şi termenul de eliberare a anexei referitoare la autorizaţii.

(4) În cazul prevăzut la art. 15 alin. (2), cererile de autorizare a funcţionării vor fi înaintate autorităţilor publice implicate, în termen de 24 de ore de la data înregistrării în registrul comerţului a persoanei juridice sau a modificării actelor constitutive.

Art. 19. - (1) Cererea de autorizare a funcţionării se soluţionează, după caz, de oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal sau de către autorităţile publice implicate.

(2) Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va soluţiona cererea după cum urmează:

a) în cazul în care solicitantul nu desfăşoară, la sediul social principal sau secundar, activităţile prevăzute în actul constitutiv sau modificator, va depune o declaraţie pe propria răspundere în acest sens. O dată cu eliberarea certificatului de înregistrare sau de înscriere de menţiuni, oficiul registrului comerţului va elibera solicitantului un certificat constatator care atestă că s-a înregistrat declaraţia pe propria răspundere şi că nu este necesară autorizarea funcţionării;
b) în cazul în care solicitantul depune declaraţie pe propria răspundere, specifică pentru fiecare autoritate publică, că îndeplineşte condiţiile de autorizare, oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera solicitantului un certificat constatator care atestă înregistrarea declaraţiei pe propria răspundere că îndeplineşte condiţiile de autorizare pentru activitatea sau obiectivul precizat.(3) În alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (2), autorităţile publice implicate vor soluţiona cererea după cum urmează:

a) în cazul în care constată îndeplinirea cerinţelor legale, vor comunca oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal autorizarea funcţionării solicitantului;
b) în cazul în care constată neregularităţi ale documentaţiei depuse sau neîndeplinirea condiţiilor legale, vor notifica acest fapt solicitantului, la sediul înregistrat, precum şi oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, acordând un termen de 30 de zile de remediere a neregularităţilor constatate, care curge de la data primirii notificării şi poate fi prelungit la cererea expresă a solicitantului;
c) în cazul în care neregularităţile nu sunt remediate în termenul prevăzut la lit. b), vor respinge cererea şi vor menţiona refuzul de autorizare în anexa la certificatul de înregistrare.(4) În registrul comerţului se înregistrează datele privitoare la activităţile pentru care se solicită autorizarea funcţionării, potrivit alin. (2) şi (3).

(5) În cazul prevăzut la alin. (3) lit. a) şi b), oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va elibera solicitantului un certificat constatator care să ateste că s-a depus cererea de autorizare şi că aceasta este în curs de soluţionare.

(6) Certificatele constatatoare prevăzute la alin. (2) şi

(5) au regimul prevăzut la art. 4 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 20. - La data primirii notificării prevăzute la art. 19 alin. (3) lit. b), termenul de aprobare a autorizării se întrerupe, urmând ca, de la data remedierii neregularităţilor semnalate prin notificare, să curgă un nou termen de 20 de zile pentru emiterea autorizaţiei.

Art. 21. - Termenele de comunicare între oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal şi autorităţile publice implicate a documentelor prevăzute la art. 19 alin. (3) sunt:

a) 15 zile de la data înregistrării cererii de autorizare, pentru actele prevăzute la art. 19 alin. (3) lit. a) şi c), fiind aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2);
b) 10 zile de la data înregistrării cererii de autorizare, pentru notificarea prevăzută la art. 19 alin. (3) lit. b), fiind aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2).Art. 22. - (1) Eliberarea de către oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal a documentelor prevăzute la art. 19 alin. (2), alin. (3) lit. a) şi c) şi alin. (5) se va face astfel:

a) la data eliberării certificatului de înregistrare, în cazurile prevăzute la art. 19 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (5);
b) în termen de 20 de zile de la data înregistrării cererii de autorizare, în cazul prevăzut la art. 19 alin. (3) lit. a) fiind aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2);
c) prin excepţie de la prevederile lit. b), în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de autorizare în registrul special, pentru solicitanţii care funcţionează în mai mult de 5 sedii sociale secundare, precum şi pentru cei cu mai mult de 5 activităţi ce necesită evaluare în vederea autorizării, fiind aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2).(2) Termenele prevăzute la alin. (1) încep să curgă de la data înregistrării cererii de autorizare a funcţionării la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal şi se calculează pe zile libere, cu excepţia prevăzută la art. 15 alin. (2).

Art. 23. - În cazul în care una sau mai multe dintre autorităţile publice implicate comunică refuzul emiterii autorizaţiei, oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va proceda la emiterea anexei la certificatul de înregistrare. Anexa având cuprinsă menţiunea privind refuzul autorizării va fi eliberată solicitantului la termenul legal.

Art. 24. - În cazul neîndeplinirii de către solicitant a obligaţiilor stabilite de autorităţile publice implicate prin notificarea prevăzută de art. 19 alin. (3) lit. b) ori în cazul refuzului de autorizare, precum şi în cazul reautorizării, solicitantul are obligaţia reluării procedurii de autorizare a funcţionării faţă de autoritatea implicată emitentă a refuzului, potrivit dispoziţiilor art. 18.

Art. 25. - Oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale asigură condiţiile necesare pentru arhivarea cererilor de autorizare, a documentelor emise în aplicarea procedurii de autorizare a funcţionării, precum şi gestionarea datelor cu privire la activitatea de autorizare a funcţionării, iar arhivarea documentaţiei care a stat la baza autorizării se face de către autorităţile publice implicate.

CAPITOLUL V
Preschimbarea certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscală

Art. 26. - Până la data de 30 decembrie 2004, persoanele juridice prevăzute la art. 2 care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu au preschimbat certificatul de înmatriculare şi cel de înregistrare fiscală au obligaţia de a solicita la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în a cărui rază au sediul social principal sau secundar preschimbarea acestora cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare.

Art. 27. - Procedura stabilită prin prezenta lege pentru autorizarea funcţionării se aplică în mod corespunzător şi preschimbărilor prevăzute la art. 26.

Art. 28. - La data eliberării noului certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare, în măsura în care autorizaţiile de funcţionare nu mai sunt valabile sau nu au fost obţinute, se va proceda conform prevederilor art. 18.

Art. 29. - În cadrul procedurii de preschimbare sau la înfiinţarea sediilor sociale secundare din alte judeţe, autorizarea funcţionării acestora se solicită la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în a cărui rază se află acest sediu.

Art. 30. - (1) Neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare, până la termenul prevăzut la art. 26, atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevăzute la art. 2.

(2) Constatarea dizolvării de drept se face prin încheierea judecătorului delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

(3) Încheierea judecătorului delegat se înregistrează în registrul comerţului şi se comunică concomitent persoanei juridice la sediul social, Ministerului Finanţelor Publice, la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pe cale electronică, şi se publică concomitent pe pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, precum şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal.

Art. 31. - (1) Încheierea de constatare a dizolvării de drept este supusă numai recursului, la cererea oricărei persoane interesate, în termen de 15 zile de la publicarea prevăzută la art. 30 alin. (3).

(2) Dacă nu s-a declarat recurs sau recursul a fost respins, persoana juridică intră în lichidare potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) În termen de 6 luni de la data pronunţării încheierii de dizolvare, prevăzută de art. 30 alin. (2), sau, după caz, de la data respingerii recursului formulat împotriva acesteia, reprezentantul legal al persoanei juridice are obligaţia numirii şi înregistrării în registrul comerţului a lichidatorului.

(4) Dacă nu există reprezentant legal ori acesta nu procedează la numirea lichidatorului în termenul prevăzut la alin. (3), la cererea oricărei persoane interesate, judecătorul delegat numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Dacă în termenul prevăzut la alin. (3) judecătorul delegat nu a fost sesizat cu nici o cerere de numire a lichidatorului în condiţiile alin. (3) şi (4), persoana juridică se radiază din oficiu din registrul comerţului, prin încheiere a judecătorului delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

(6) Încheierea de radiere se înregistrează în registrul comerţului, se comunică şi se publică potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (3).

(7) Bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice după radierea acesteia din registrul comerţului, în condiţiile alin. (5) şi (6), se consideră bunuri abandonate.

Art. 32. - Certificatele de înregistrare şi anexele la acestea, eliberate conform procedurilor de soluţionare a cererilor existente anterior intrării în vigoare a prezentei legi, îşi păstrează valabilitatea.

CAPITOLUL VI
Servicii de asistenţă

Art. 33. - În cadrul oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale se desfăşoară activităţi de asistenţă acordate solicitanţilor, la cererea şi pe cheltuiala acestora, în vederea asigurării îndrumării pentru efectuarea procedurilor necesare înregistrării în registrul comerţului a actelor constitutive sau modificatoare şi a obţinerii autorizării funcţionării de la autorităţile publice implicate.

Art. 34. - (1) Serviciile de asistenţă se asigură prin personalul specializat din cadrul oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale.

(2) Serviciile de asistenţă se acordă în mod facultativ, la cererea şi pe cheltuiala solicitantului, înainte de depunerea cererii de înregistrare sau, după caz, a cererii de autorizare, la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal.

(3) Serviciile de asistenţă se solicită prin cerere de servicii explicită, cuprinzând serviciile solicitate, obligaţiile părţilor, termenele şi tarifele datorate.

(4) Modelul şi conţinutul cererii de servicii se stabilesc de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Art. 35. - (1) Serviciile de asistenţă care se prestează de oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale sunt:

a) îndrumarea prealabilă privind formalităţile legale pentru constituirea şi modificarea actelor constitutive ale firmelor;
b) îndrumarea pentru completarea corectă a cererii de înregistrare, a formularelor tipizate specifice activităţii registrului comerţului, a cererii de autorizare;
c) tehnoredactarea cererii de înregistrare;
d) proiectarea şi execuţia siglei şi a emblemei pentru firme;
e) obţinerea evaluării prin expertiză a bunurilor subscrise ca aport în natură la capitalul social;
f) asigurarea obţinerii, după caz, pentru bunurile imobile, a:
- dovezii intabulării;
- certificatului constatator al sarcinilor cu care, eventual, este grevat respectivul bun;
g) redactarea declaraţiei pe propria răspundere a fondatorilor, administratorilor, împuterniciţilor sucursalelor şi a cenzorilor că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege;
h) redactarea actului constitutiv al persoanelor juridice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului;
i) redactarea statutului pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic;
j) redactarea actului adiţional sau, după caz, a hotărârii adunării generale a membrilor sau asociaţilor ori acţionarilor, a deciziei consiliului de administraţie privind modificări ale actului constitutiv referitoare la:
- sediul social;
- denumirea firmei sau emblema acesteia;
- durata de funcţionare;
- forma juridică;
- domeniul principal de activitate şi activitatea principală;
- obiectul de activitate sau codificarea ori recodificarea acestuia în conformitate cu Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 601/2002 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN;
- administratori şi cenzori;
- alte elemente ale actului constitutiv (nume, domiciliu, participare la profit şi pierderi etc.);
- primirea, retragerea de membri sau asociaţi;
- majorarea sau reducerea capitalului social;
- înfiinţarea sau desfiinţarea de sedii sociale secundare;
- divizare sau fuziune;
- dizolvare sau lichidare;
k) obţinerea autentificării actului constitutiv sau a actului adiţional;
l) darea de dată certă pentru actele redactate de serviciile de asistenţă;
m) extragerea din bazele de date de acte normative şi listarea pentru eliberare, la cerere.

CAPITOLUL VII
Taxe şi tarife

Art. 36. - Prin derogare de la prevederile art. 28 alin. 2 lit. c) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul onorariilor pentru autentificarea ori darea de dată certă a actelor constitutive şi declaraţiilor pe propria răspundere ale fondatorilor, administratorilor şi cenzorilor, privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, precum şi al celor pentru modificarea actelor constitutive se stabileşte în sumă fixă prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Justiţiei, pe baza propunerilor Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.

Art. 37. - Tarifele percepute pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a actelor prevăzute la art. 14 alin. (1) şi (4) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Finanţelor Publice pe baza propunerii Regiei Autonome “Monitorul Oficial”.

Art. 38. - (1) Pentru operaţiunile efectuate de oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale pentru obţinerea autorizării funcţionării persoanelor juridice, nivelul taxelor se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei.

(2) Taxele şi tarifele pentru eliberarea autorizaţiilor de funcţionare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor în subordinea cărora funcţionează autorităţile publice implicate.

(3) Taxele şi tarifele datorate de solicitanţi autorităţilor publice implicate se achită la oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale şi se virează de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în conturile titularilor.

Art. 39. - Tarifele pentru prestarea serviciilor de asistenţă prevăzute la art. 35 se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

Art. 40. - Cuantumul taxelor, tarifelor şi onorariilor prevăzute la art. 36-39 se poate indexa anual în funcţie de rata inflaţiei.

CAPITOLUL VIII
Dispoziţii finale

Art. 41. - (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează, potrivit legii, cu amendă cuprinsă între 10.000.000 lei şi

100.000.000 lei, desfăşurarea oricărei activităţi de către persoanele juridice prevăzute la art. 2, înaintea obţinerii autorizării funcţionării prevăzute de prezenta lege şi de actele normative speciale, dacă, potrivit legii, fapta nu constituie infracţiune.

(2) Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) se realizează de organele de control ale instituţiilor competente să emită autorizarea de funcţionare.

(3) Contravenţiei prevăzute la alin. (1) îi sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Pierderea documentelor depuse de solicitant, de către oficiile registrului comerţului sau de către autorităţile publice implicate se sancţionează cu plata unei amenzi judiciare de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, prin încheiere pronunţată de judecătorul delegat.

(5) Dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Art. 42. - (1) În toate cazurile în care o lege sau un alt act normativ de acelaşi rang prevede radierea de drept a unei persoane juridice înregistrate în registrul comerţului, constatarea dizolvării de drept, ca etapă prealabilă obligatorie, urmează procedura prevăzută la art. 30 alin. (2) şi (3).

(2) După constatarea dizolvării de drept sunt aplicabile dispoziţiile art. 31.

(3) În cazul în care un act normativ, ulterior înregistrării unei persoane juridice în registrul comerţului, dispune încetarea de drept a activităţii sau lipsirea de drept de efecte a actului de autorizare, de înfiinţare, de încuviinţare sau de recunoaştere, orice persoană interesată va putea solicita instanţei competente să constate modificarea de drept a actelor constitutive ale persoanei juridice în ceea ce priveşte obiectul de activitate şi, după caz, dacă acest obiect de activitate este unic, să constate dizolvarea de drept a persoanei juridice.

(4) Prin hotărârea pronunţată potrivit alin. (3), instanţa competentă va dispune înregistrarea în registrul comerţului a hotărârii pronunţate, rămasă irevocabilă, şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala persoanei care a făcut cererea.

(5) În cazul dizolvării de drept prevăzute la alin. (3) sunt aplicabile dispoziţiile alin. (2) privitoare la lichidare şi radiere.

Art. 43. - (1) Modelul cererii de înregistrare în registrul comerţului şi al certificatului de înregistrare se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

(2) Modelul cererii de înregistrare fiscală se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, urmând a fi inclus în cererea de înregistrare în registrul comerţului.

(3) Modelul cererii de autorizare şi al anexei la certificatul de înregistrare se stabilesc prin ordin comun al ministrului justiţiei, al conducătorilor ministerelor care au în subordine autorităţile publice implicate, precum şi al conducătorilor celorlalte autorităţi ale administraţiei publice implicate, la propunerea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

(4) Procedurile şi anexele la acestea, cuprinzând listele privind activităţile sau obiectivele care necesită autorizarea şi cele privind activităţile sau obiectivele care sunt considerate autorizate pe baza declaraţiei pe propria răspundere, precum şi documentele necesare pentru autorizarea funcţionării, perioada de valabilitate şi modalitatea de reautorizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor în subordinea cărora funcţionează autorităţile publice implicate şi a autorităţilor publice autonome implicate, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(5) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile publice implicate vor încheia protocoale cu Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, având ca obiect schimbul de informaţii şi stabilirea procedurilor comune de lucru.

(6) Autorităţile publice implicate vor comunica oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale anularea autorizaţiilor de funcţionare, pentru a fi menţionată în registrul comerţului şi în extrasul de registru prevăzut la art. 9 alin. (3).

(7) Modelul extrasului de registru prevăzut la art. 9 alin. (3), precum şi al certificatului constatator prevăzut la art. 19 alin. (2) şi (5) se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

(8) Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va menţiona în registrul comerţului autorizaţiile emise sau anulate de autorităţile publice implicate.

Art. 44. - (1) Cererile de înregistrare şi cele de autorizare a funcţionării, împreună cu documentele însoţitoare prevăzute de reglementările în vigoare, pot fi transmise şi prin corespondenţă cu valoare declarată, data primirii fiind considerată data înregistrării cererii.

(2) Corespondenţa va conţine şi dovada privind plata taxelor şi tarifelor legale, care se poate face prin orice instrumente de plată, în contul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, deschis la Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti.

(3) Comunicarea de către oficiile registrului comerţului a anexei conţinând autorizaţiile de funcţionare emise de autorităţile publice implicate, precum şi orice corespondenţă cu solicitanţii se pot face şi prin poştă, la sediul social principal ori secundar sau la domiciliul ales, declarat în cererea de înregistrare ori autorizare a funcţionării.

Art. 45. - Cererile de înregistrare depuse la oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale până la data intrării în vigoare a prezentei legi se soluţionează potrivit procedurilor în vigoare la data depunerii.

Art. 46. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 370/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.413 din 14 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, art. 174 alin. (2) din titlul V - Grupurile de interes economic - al cărţii I - Reglementări generale pentru prevenirea şi combaterea corupţiei - din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 8 septembrie 2004.
Nr. 359.


Luni, 11 august 2008, 11:12

No responses yet

Aug 11 2008

ORDONANŢĂ nr.5 din 19 iulie 2001 privind procedura somaţiei de plată

Published by Avocat Florea Ana under Legi

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 1 pct. V.1 din Legea nr. 324/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

Art. 1. - (1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective.

Art. 2. - (1) Cererile, indiferent de valoarea obiectului acestora, se depun la judecătorie în cazul celor formulate în materie civilă şi la tribunal în cazul celor formulate în materie comercială.

(2) La instanţele prevăzute la alin. (1) cererile se soluţionează de un singur judecător.

(3) Judecătorul verifică din oficiu competenţa instanţei, procedând potrivit legii.

Art. 3. - (1) Cererea introdusă potrivit art. 2 va cuprinde:
a) numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului;
b) numele şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului sau în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar;
c) sumele prevăzute la art. 1 alin. (2), temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei.

(2) La cerere se anexează contractul sau orice alt înscris doveditor al sumelor datorate.

(3) Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă.

Art. 4. - (1) Judecătorul poate proceda, fără citarea părţilor, la examinarea cererii şi a înscrisurilor depuse în susţinerea acesteia.

(2) Când consideră necesar pentru soluţionarea cererii, judecătorul poate, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la citarea în pricinile urgente, să citeze părţile pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.

(3) La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii.

(4) În citaţie se va face menţiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.

Art. 5. - În cazul în care creditorul primeşte plata datoriei ori declară că este mulţumit cu înţelegerea asupra plăţii, judecătorul va lua act despre aceasta şi va proceda la închiderea dosarului, pronunţând o încheiere irevocabilă. Încheierea privind înţelegerea părţilor asupra plăţii constituie titlu executoriu.

Art. 6. - (1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4 alin. (2)-(4).

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor, precum şi termenul de plată.

(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii părţilor.

(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Totodată debitorului i se vor comunica cererea creditorului şi actele anexate la aceasta, dacă acestea nu i-au fost comunicate potrivit art. 4 alin. (3).

Art. 7. - Ordonanţa prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

Art. 8. - (1) Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula acţiune în anulare în termen de 30 de zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Acţiunea în anulare se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

(3) Acţiunea în anulare se depune la instanţa la care funcţionează judecătorul care a dat ordonanţa. Aceasta, dacă nu constată propria competenţă, va trimite dosarul instanţei competente potrivit alin. (2).

(4) Dacă instanţa învestită admite acţiunea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, iar la cererea creditorului va proceda, în condiţiile dreptului comun, la judecarea în fond a cauzei.

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă acţiunea în anulare poate fi atacată cu recurs de către debitor.

Art. 9. - (1) Ordonanţa de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă acţiune în anulare potrivit art. 8, este irevocabilă.

(2) La cererea creditorului, ordonanţa prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanţa împotriva căreia a fost introdusă acţiunea în anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi învestită cu formulă executorie, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. Astfel învestită, ordonanţa constituie titlu executoriu care se eliberează creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică şi debitorului.

Art. 10. - (1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a atacat ordonanţa de admitere a cererii creditorului cu acţiunea în anulare prevăzută la art. 8.

Art. 11. - Prevederile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Art. 12. - Prezenta ordonanţă va intra în vigoare la data de 15 august 2001.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,
Rodica Mihaela Stănoiu

No responses yet

Aug 11 2008

Ordonanta nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii

Published by Avocat Florea Ana under Legi

În temeiul dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi ale art. 1 lit. S pct. 2 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi în interes general sau în interesul unor colectivităţi locale ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii în condiţiile prezentei ordonanţe.

(2) Asociaţiile şi fundaţiile constituite potrivit prezentei ordonanţe sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.

(3) Partidele politice, sindicatele şi cultele religioase nu intră sub incidenţa prezentei ordonanţe.

Art. 2. - Prezenta ordonanţă are ca scop crearea cadrului pentru:

a) exercitarea dreptului la liberă asociere;
b) promovarea valorilor civice, ale democraţiei şi statului de drept;
c) urmărirea realizării unui interes general, local sau, după caz, de grup;
d) facilitarea accesului asociaţiilor şi fundaţiilor la resurse private şi publice;
e) parteneriatul dintre autorităţile publice şi persoanele juridice de drept privat fără scop patrimonial;
f) respectarea ordinii publice.Art. 3. - Actele juridice de constituire a asociaţiilor şi fundaţiilor, încheiate în condiţiile prezentei ordonanţe, sunt guvernate de legea civilă.

CAPITOLUL II
Înfiinţarea asociaţiilor şi a fundaţiilor

Secţiunea 1
Constituirea şi înscrierea asociaţiei

Art. 4. - Asociaţia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, comunitar sau, după caz, în interesul lor, personal nepatrimonial.

Art. 5. - (1) Asociaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul.

(2) În temeiul dreptului constituţional la asociere, persoanele fizice se pot asocia fără a constitui o persoană juridică atunci când realizarea scopului propus permite aceasta.

Art. 6. - (1) În vederea dobândirii personalităţii juridice, asociaţii încheie actul constitutiv şi statutul asociaţiei, în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

(2) Actul constitutiv cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:

a) datele de identificare a asociaţilor: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
b) exprimarea voinţei de asociere şi a scopului propus;
c) denumirea asociaţiei;
d) sediul asociaţiei;
e) durata de funcţionare a asociaţiei - pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul iniţial al asociaţiei; activul patrimonial, în valoare de cel puţin dublul salariului minim brut pe economie, la data constituirii asociaţiei, este alcătuit din aportul în natură şi/sau în bani al asociaţilor;
g) componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei;
h) persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice;
i) semnăturile asociaţilor.(3) Statutul cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:

a) elementele prevăzute la alin. (2), cu excepţia celor de la lit. g) şi h);
b) explicitarea scopului şi a obiectivelor asociaţiei;
c) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat;
d) drepturile şi obligaţiile asociaţilor;
e) categoriile de resurse patrimoniale ale asociaţiei;
f) atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale asociaţiei;
g) destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării asociaţiei, cu respectarea dispoziţiilor art. 60.(4) La autentificarea actului constitutiv şi a statutului asociaţiei se va prezenta dovada eliberată de Ministerul Justiţiei privind disponibilitatea denumirii noii asociaţii.

Art. 7. - (1) Oricare dintre asociaţi, pe baza împuternicirii date în condiţiile art. 6 alin. (2) lit. h), poate formula o cerere de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială urmează să-şi aibă sediul.

(2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente:

a) actul constitutiv;
b) statutul asociaţiei;
c) acte doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial.Art. 8. - (1) Asociaţia devine persoană juridică din momentul înscrierii ei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(2) În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor prevăzute la art. 7 alin. (2) judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(3) O dată cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunică, din oficiu, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul asociaţiei, pentru evidenţa fiscală, cu menţionarea numărului de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Art. 9. - (1) În cazul în care cerinţele legale pentru constituirea asociaţiei nu sunt îndeplinite, judecătorul, la expirarea termenului prevăzut de art. 8 alin. (2), va cita, în camera de consiliu, pe reprezentantul asociaţiei, punându-i în vedere, în scris, să remedieze neregularităţile constatate până la termenul următor, care nu va fi mai mare de o săptămână.

(2) Dacă neregularităţile constatate privesc dispoziţiile art. 37 alin. (2) din Constituţie, pentru termenul fixat va fi citat şi parchetul de pe lângă instanţa sesizată, căruia i se vor comunica, în copie, cererea de înscriere împreună cu actul constitutiv şi statutul asociaţiei. În acest caz, punerea concluziilor de către procuror este obligatorie.

Art. 10. - (1) În situaţia în care, la termenul fixat, neregularităţile sunt înlăturate, judecătorul, ascultând şi concluziile procurorului, dacă este cazul, va lua act despre aceasta prin încheiere, dispunând înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(2) În cazul în care neregularităţile nu au fost înlăturate sau, deşi legal citat, reprezentantul asociaţiei lipseşte în mod nejustificat, judecătorul va respinge cererea de înscriere prin încheiere motivată.

(3) Încheierile prevăzute în acest articol se vor pronunţa în cel mult 24 de ore de la închiderea dezbaterilor şi se vor redacta în termen de cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Art. 11. - (1) Încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere sunt supuse numai recursului.

(2) În cazul în care procurorul nu a participat la soluţionarea cererii, parchetului pe de lângă instanţa sesizată i se vor comunica şi copii de pe actul constitutiv şi de pe statutul asociaţiei, împreună cu încheierea de admitere ori de respingere a cererii de înscriere, după caz.

(3) Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la data pronunţării, pentru cei care au fost prezenţi, şi de la data comunicării, pentru cei care au lipsit.

(4) Recursul se soluţionează cu citarea părţilor, în camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile art. 10 alin. (3) cu privire la pronunţarea şi redactarea hotărârii se aplică în mod corespunzător.

Art. 12. - (1) Înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în conformitate cu art. 8, se efectuează în ziua rămânerii irevocabile a încheierii de admitere, eliberându-se, la cerere, reprezentantului asociaţiei sau mandatarului acesteia, un certificat de înscriere care va cuprinde: denumirea asociaţiei, sediul acesteia, durata de funcţionare, numărul şi data înscrierii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(2) În relaţiile cu terţii dovada personalităţii juridice se face cu certificatul de înscriere.

Art. 13. - (1) Asociaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, cu un număr minim de 3 membri, organe de conducere proprii şi un patrimoniu distinct de cel al asociaţiei.

(2) Filialele sunt entităţi cu personalitate juridică, putând încheia, în nume propriu, acte juridice de administrare şi de conservare, în condiţiile stabilite de asociaţie prin actul constitutiv al filialei. Ele pot încheia acte juridice de dispoziţie, în numele şi pe seama asociaţiei, numai pe baza hotărârii prealabile a consiliului director al asociaţiei.

(3) Filiala se constituie prin hotărârea autentificată a adunării generale a asociaţiei. Personalitatea juridică se dobândeşte de la data înscrierii filialei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(4) În vederea înscrierii filialei, reprezentantul asociaţiei va depune cererea de înscriere, împreună cu hotărârea de constituire a filialei şi cu actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial, la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială urmează să-şi aibă sediul filiala. Dispoziţiile art. 9-12 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Art. 14. - Dacă asociaţia, prin natura scopului sau obiectivelor propuse, urmează să desfăşoare activităţi pentru care, potrivit legii, sunt necesare autorizaţii administrative prealabile, aceste activităţi nu vor putea fi iniţiate, sub sancţiunea dizolvării pe cale judecătorească, decât după obţinerea autorizaţiilor respective.

Secţiunea a 2-a
Constituirea şi înscrierea fundaţiei

Art. 15. - (1) Fundaţia este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar.

(2) Activul patrimonial iniţial al fundaţiei trebuie să includă bunuri în natură sau în numerar, a căror valoare totală să fie de cel puţin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundaţiei.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazul fundaţiilor al căror scop exclusiv, sub sancţiunea dizolvării pe cale judecătorească, este efectuarea operaţiunilor de colectare de fonduri care să fie puse la dispoziţia altor asociaţii sau fundaţii, în vederea realizării de programe de către acestea din urmă, activul patrimonial iniţial poate avea o valoare totală de cel puţin 20 de ori salariul minim brut pe economie.

Art. 16. - (1) În vederea dobândirii personalităţii juridice, fondatorul sau, după caz, fondatorii încheie actul constitutiv şi statutul fundaţiei, în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

(2) Actul constitutiv al fundaţiei cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:

a) datele de identificare a fondatorului sau, după caz, a fondatorilor: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
b) scopul fundaţiei;
c) denumirea fundaţiei;
d) sediul fundaţiei;
e) durata de funcţionare a fundaţiei - pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul iniţial al fundaţiei;
g) componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale fundaţiei ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;
h) persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice;
i) semnăturile fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor.(3) Statutul cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:

a) elementele prevăzute la alin. (2), cu excepţia celor de la lit. g) şi h);
b) explicitarea scopului şi a obiectivelor fundaţiei;
c) categoriile de resurse patrimoniale ale fundaţiei;
d) atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale fundaţiei;
e) procedura de desemnare şi de modificare a componenţei organelor de conducere, administrare şi control, pe parcursul existenţei fundaţiei;
f) destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării fundaţiei, cu respectarea dispoziţiilor art. 60.Art. 17. - (1) Fundaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea sa în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul.

(2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente:

a) actul constituiv;
b) statutul;
c) acte doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial.(3) Dispoziţiile art. 6 alin. (4), art. 7 alin. (1), art. 8-12 şi art. 14 se aplică în mod corespunzător.

Art. 18. - (1) Fundaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotărârii autentificate a consiliului director, prin care le este alocat câte un patrimoniu.

(2) Filiala este condusă de un consiliu director propriu, alcătuit din cel puţin 3 membri.

(3) Dispoziţiile art. 13 alin. (2) şi (4) se aplică în mod corespunzător.

Art. 19. - (1) Moştenitorii şi creditorii personali ai fondatorilor au faţă de fundaţie aceleaşi drepturi ca şi în cazul oricărei alte liberalităţi făcute de fondator.

(2) După înscrierea fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, nici fondatorii şi nici moştenitorii lor nu pot revoca actul constitutiv. De asemenea, după înscriere, actul constitutiv nu mai poate fi atacat nici de către creditorii personali ai fondatorilor.

(3) Dacă fundaţia dobândeşte personalitate juridică după decesul fondatorului, efectele liberalităţilor făcute de acesta în favoarea fundaţiei, anterior constituirii ei, se vor produce de la data actului constitutiv, pentru fundaţiile înfiinţate prin acte între vii, şi de la data morţii testatorului, pentru fundaţiile înfiinţate prin testament.

CAPITOLUL III
Organizarea şi funcţionarea asociaţiilor şi a fundaţiilor

Secţiunea 1
Organizarea şi funcţionarea asociaţiei

Art. 20. - Organele asociaţiei sunt:

a) adunarea generală;
b) consiliul director;
c) cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.Art. 21. - (1) Adunarea generală este organul de conducere, alcătuit din totalitatea asociaţilor.

(2) Competenţa adunării generale cuprinde:

a) stabilirea strategiei şi a obiectivelor generale ale asociaţiei;
b) aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului contabil;
c) alegerea şi revocarea membrilor consiliului director;
d) alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;
e) înfiinţarea de filiale;
f) modificarea actului constitutiv şi a statutului;
g) dizolvarea şi lichidarea asociaţiei, precum şi stabilirea destinaţiei bunurilor rămase după lichidare;
h) orice alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.(3) Schimbarea sediului poate fi hotărâtă de către consiliul director, dacă această atribuţie este prevăzută expres în statut.

(4) Adunarea generală se întruneşte cel puţin o dată pe an şi are drept de control permanent asupra organelor prevăzute la art. 20 lit. b) şi c).

(5) Regulile privind organizarea şi funcţionarea adunării generale se stabilesc prin statut.

Art. 22. - (1) Asociatul care, într-o anumită problemă supusă hotărârii adunării generale, este interesat personal sau prin soţul său, ascendenţii sau descendenţii săi, rudele în linie colaterală sau afinii săi până la gradul al patrulea inclusiv nu va putea lua parte la deliberare şi nici la vot.

(2) Asociatul care încalcă dispoziţiile alin. (1) este răspunzător de daunele cauzate asociaţiei dacă fără votul său nu s-ar fi putut obţine majoritatea cerută.

Art. 23. - (1) Hotărârile luate de adunarea generală, în limitele legii, ale actului constitutiv şi/sau ale statutului sunt obligatorii chiar şi pentru asociaţii care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat împotrivă.

(2) Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de către oricare dintre asociaţii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoştinţă despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinţa, după caz.

(3) Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul. Hotărârea instanţei este supusă numai recursului.

Art. 24. - (1) Consiliul director asigură punerea în executare a hotărârilor adunării generale. El poate fi alcătuit şi din persoane din afara asociaţiei, în limita a cel mult o pătrime din componenţa sa.

(2) În exercitarea competenţei sale, consiliul director:

a) prezintă adunării generale raportul de activitate pe perioada anterioară, executarea bugetului de venituri şi cheltuieli, bilanţul contabil, proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli şi proiectul programelor asociaţiei;
b) încheie acte juridice în numele şi pe seama asociaţiei;
c) aprobă organigrama şi politica de personal ale asociaţiei, dacă prin statut nu se prevede altfel;
d) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de adunarea generală.(3) Regulile generale privind organizarea şi funcţionarea consiliului director se stabilesc prin statut. Consiliul director îşi poate elabora un regulament intern de funcţionare.

(4) Nu poate fi membru al consiliului director, iar dacă era, pierde această calitate orice persoană care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unei instituţii publice, dacă asociaţia respectivă are ca scop sprijinirea activităţii acelei instituţii publice.

Art. 25. - Dispoziţiile art. 22 se aplică în mod corespunzător şi membrilor consiliului director. Deciziile consiliului director, contrare legii, actului constitutiv sau statutului asociaţiei pot fi atacate în justiţie, în condiţiile prevăzute la art. 23.

Art. 26. - Consiliul director poate împuternici una sau mai multe persoane cu funcţii executive, inclusiv persoane care nu au calitatea de asociat ori sunt străine de asociaţie, pentru a exercita atribuţiile prevăzute la art. 24 alin. (2) lit. b) şi d).

Art. 27. - (1) Controlul financiar intern al asociaţiei este asigurat de un cenzor.

(2) Pentru asociaţiile cu mai mult de 100 de membri înscrişi până la data întrunirii ultimei adunări generale, controlul financiar intern se exercită de către o comisie de cenzori.

(3) În realizarea competenţei sale cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori:

a) verifică modul în care este administrat patrimoniul asociaţiei;
b) întocmeşte rapoarte şi le prezintă adunării generale;
c) poate participa la şedinţele consiliului director fără drept de vot;
d) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de adunarea generală.(4) Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar de membri, din care majoritatea este formată din asociaţi. Membrii consiliului director nu pot fi cenzori.

(5) Regulile generale de organizare şi funcţionare ale comisiei de cenzori se aprobă de adunarea generală. Comisia de cenzori îşi poate elabora un regulament intern de funcţionare.

Secţiunea a 2-a
Organizarea şi funcţionarea fundaţiei

Art. 28. - Organele fundaţiei sunt:

a) consiliul director;
b) cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.Art. 29. - (1) Consiliul director al fundaţiei este organul de conducere şi de administrare al acesteia.

(2) Consiliul director asigură realizarea scopului şi obiectivelor fundaţiei, exercitând următoarele atribuţii:

a) stabilirea strategiei generale şi a programelor fundaţiei;
b) aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului contabil;
c) alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;
d) înfiinţarea de filiale;
e) încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaţiei;
f) executarea bugetului de venituri şi cheltuieli;
g) aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaţiei;
h) modificarea statutului fundaţiei;
i) îndeplinirea oricăror alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.(3) Regulile generale privind organizarea şi funcţionarea consiliului director se stabilesc prin statut. Consiliul director îşi poate elabora un regulament intern de funcţionare.

(4) Dispoziţiile art. 22 şi 24 alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte membrii consiliului director. Deciziile contrare legii, actului constitutiv sau statutului fundaţiei pot fi atacate în justiţie, în condiţiile prevăzute la art. 23, de fondator sau de oricare dintre membrii consiliului director care a lipsit sau a votat împotrivă şi a cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă.

(5) Schimbarea scopului fundaţiei se face numai de către fondator sau de majoritatea fondatorilor în viaţă. Dacă nici unul dintre fondatori nu mai este în viaţă, schimbarea scopului fundaţiei se face numai cu întrunirea votului a patru cincimi din numărul membrilor consiliului director.

(6) În toate cazurile, schimbarea scopului fundaţiei se poate face numai dacă acesta a fost realizat în totalitate sau în parte ori dacă acesta nu mai poate fi îndeplinit.

(7) Prevederile art. 26 se aplică în mod corespunzător în privinţa atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. e) şi i).

Art. 30. - (1) Consiliul director se compune din cel puţin 3 membri desemnaţi de fondator sau, după caz, de fondatori, la momentul constituirii fundaţiei.

(2) În cazul în care, pe parcursul funcţionării fundaţiei, componenţa consiliului director nu se poate modifica în condiţiile stabilite de statut, instanţa prevăzută la art. 17 va desemna, pe cale de ordonanţă preşedinţială, la cererea oricărei persoane interesate, persoanele care vor intra în componenţa consiliului director.

Art. 31. - (1) Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar de membri.

(2) Dispoziţiile art. 27 se aplică în mod corespunzător.

Art. 32. - În cazul în care actul constitutiv nu cuprinde componenţa nominală a celor dintâi organe ale fundaţiei, ci numai regulile stabilite de fondatori pentru desemnarea membrilor acestora şi dacă nici unul dintre fondatori nu mai este în viaţă la data constituirii fundaţiei, dispoziţiile art. 30 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL IV
Modificarea actului constitutiv şi a statutului asociaţiei sau fundaţiei

Art. 33. - (1) Modificarea actului constitutiv şi/sau a statutului asociaţiei se face prin înscrierea modificării în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12.

(2) Cererea de înscriere a modificării va fi însoţită de procesul-verbal al adunării generale, în formă autentificată, iar în cazul modificării sediului, de procesul-verbal al şedinţei consiliului director, în formă autentificată, în situaţia prevăzută la art. 21 alin. (3).

(3) Demersurile pentru autentificarea procesului-verbal şi înscrierea modificării se întreprind de consiliul director. Pentru efectuarea formalităţilor la notarul public nu este necesară prezenţa altor persoane decât aceea a membrilor consiliului director sau a unora dintre ei, desemnaţi de adunarea generală ori de consiliul director, după caz.

(4) Menţiunea privitoare la schimbarea sediului se va opera, dacă este cazul, atât în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie se află vechiul sediu, cât şi în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie se află noul sediu. În acest scop, o copie de pe încheierea prin care s-a dispus schimbarea sediului va fi comunicată, din oficiu, judecătoriei în circumscripţia căreia asociaţia urmează să-şi aibă noul sediu.

Art. 34. - Dispoziţiile art. 33 se aplică în mod corespunzător în cazul modificării actului constitutiv şi/sau a statutului fundaţiei.

CAPITOLUL V
Federaţia

Art. 35. - (1) Două sau mai multe asociaţii sau fundaţii se pot constitui în federaţie.

(2) Federaţiile dobândesc personalitate juridică proprie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă pentru asociaţiile fără scop patrimonial, condiţii care li se aplică în mod corespunzător, cu excepţiile stabilite în prezentul capitol.

(3) Cererea de înscriere se soluţionează de tribunalul în circumscripţia căruia federaţia urmează să îşi aibă sediul.

Art. 36. - (1) Federaţia devine persoană juridică din momentul înscrierii sale în Registrul federaţiilor aflat la grefa tribunalului prevăzut la art. 35 alin. (3).

(2) Asociaţiile sau fundaţiile care constituie o federaţie îşi păstrează propria personalitate juridică, inclusiv propriul patrimoniu.

Art. 37. - În cazul dizolvării federaţiilor, dacă nu se prevede altfel în statut, bunurile rămase în urma lichidării se transmit, în cote egale, către persoanele juridice constituente.

CAPITOLUL VI
Asociaţiile şi fundaţiile recunoscute ca fiind de utilitate publică

Art. 38. - (1) O asociaţie sau o fundaţie poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:

a) activitatea acesteia se desfăşoară în interes general sau comunitar, după caz;
b) funcţionează de cel puţin 3 ani şi a realizat o parte din obiectivele stabilite;
c) prezintă un raport din care să rezulte desfăşurarea unei activităţi anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său, însoţit de bilanţurile şi bugetele de venituri şi cheltuieli pe ultimii 3 ani;
d) valoarea activului patrimonial pe fiecare an în parte este cel puţin egală cu valoarea patrimoniului iniţial.(2) Guvernul României poate, la propunerea autorităţii administrative competente, să acorde o dispensă de la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) dacă:

a) asociaţia sau fundaţia solicitantă a rezultat din fuziunea a două sau mai multe asociaţii sau fundaţii preexistente; şi,
b) fiecare dintre asociaţiile sau fundaţiile preexistente ar fi îndeplinit cele două condiţii, dacă ar fi formulat solicitarea în mod independent.Art. 39. - (1) Recunoaşterea unei asociaţii sau a unei fundaţii de utilitate publică se face prin hotărâre a Guvernului. În acest scop, asociaţia sau fundaţia interesată adresează o cerere ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea.

(2) Conflictele de competenţă apărute între autorităţile publice prevăzute la alin. (1) privind înregistrarea cererii se soluţionează, la sesizarea oricăreia dintre părţi, de către Secretariatul General al Guvernului, în termen de 5 zile de la data înregistrării sesizării.

(3) În vederea soluţionării conflictului, autorităţile publice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să pună la dispoziţie Secretariatului General al Guvernului toate informaţiile necesare rezolvării acestuia. Ordinul secretarului general al Guvernului este definitiv.

Art. 40. - (1) Autoritatea administrativă competentă este obligată să examineze cererea şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 38 în termen de cel mult 60 de zile. În cazul în care constată îndeplinirea acestor condiţii, aceasta va propune Guvernului României recunoaşterea. În caz contrar, autoritatea administrativă va transmite persoanei juridice solicitante un răspuns motivat.

(2) În cel mult 90 de zile de la data depunerii cererii prevăzute la alin. (1), Guvernul României decide asupra propunerii de recunoaştere. Dacă propunerea se respinge, soluţia va fi comunicată asociaţiei sau fundaţiei de autoritatea administrativă la care s-a înregistrat cererea de recunoaştere.

Art. 41. - Recunoaşterea utilităţii publice conferă asociaţiei sau fundaţiei următoarele drepturi şi obligaţii:

a) dreptul de a i se concesiona servicii publice fără caracter comercial, în condiţiile legii;
b) dreptul preferenţial la resurse provenite din bugetul de stat şi din bugetele locale;
c) dreptul de a menţiona în toate documentele pe care le întocmeşte că asociaţia sau fundaţia este recunoscută ca fiind de utilitate publică;
d) obligaţia de a menţine cel puţin nivelul activităţii şi performanţele care au determinat recunoaşterea;
e) obligaţia de a comunica autorităţii administrative competente orice modificări ale actului constitutiv şi ale statutului, precum şi rapoartele de activitate şi bilanţurile anuale; autoritatea administrativă are obligaţia să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;
f) obligaţia de a publica, în extras, rapoartele de activitate şi bilanţurile anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial.Art. 42. - (1) Recunoaşterea utilităţii publice se face pe durată nedeterminată.

(2) În cazul în care asociaţia sau fundaţia nu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre condiţiile care au stat la baza recunoaşterii utilităţii publice, Guvernul, la propunerea autorităţii administrative competente sau a Ministerului Justiţiei, va retrage actul de recunoaştere.

(3) Retragerea va interveni şi în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 41.

(4) Împrejurările prevăzute la alin. (2) şi (3) pot fi sesizate autorităţii administrative competente, Ministerului Justiţiei sau Guvernului, de către orice altă asociaţie sau fundaţie ori de către orice autoritate sau instituţie publică interesată.

Art. 43. - În cazul dizolvării asociaţiei sau fundaţiei recunoscute ca fiind de utilitate publică, bunurile rămase în urma lichidării se vor repartiza, prin hotărâre a Guvernului, către alte asociaţii ori fundaţii cu scop similar sau către instituţii publice.

Art. 44. - Litigiile referitoare la recunoaşterea utilităţii publice a asociaţiilor şi fundaţiilor interesate se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare.

Art. 45. - Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică federaţiilor, dacă prin lege nu se dispune altfel.

CAPITOLUL VII
Veniturile

Art. 46. - (1) Veniturile asociaţiilor sau federaţiilor provin din:

a) cotizaţiile membrilor;
b) dobânzile şi dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, în condiţii legale;
c) dividendele societăţilor comerciale înfiinţate de asociaţii sau de federaţii;
d) venituri realizate din activităţi economice directe;
e) donaţii, sponsorizări sau legate;
f) resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale;
g) alte venituri prevăzute de lege.(2) Veniturile fundaţiilor sunt cele prevăzute la alin. (1) lit. b)-g).

Art. 47. - Asociaţiile şi fundaţiile pot înfiinţa societăţi comerciale. Dividendele obţinute de asociaţii şi fundaţii din activităţile acestor societăţi comerciale, dacă nu se reinvestesc în aceleaşi societăţi comerciale, se folosesc obligatoriu pentru realizarea scopului asociaţiei sau fundaţiei.

Art. 48. - Asociaţiile şi fundaţiile pot desfăşura orice alte activităţi economice directe, dacă acestea au caracter accesoriu şi sunt în strânsă legătură cu scopul principal al persoanei juridice.

CAPITOLUL VIII
Relaţiile cu autorităţile publice

Art. 49. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale vor sprijini persoanele juridice constituite în temeiul prezentei ordonanţe prin:

a) punerea la dispoziţia acestora, în funcţie de posibilităţi, a unor spaţii pentru sedii, în condiţiile legii;
b) atribuirea, în funcţie de posibilităţi, a unor terenuri în scopul ridicării de construcţii necesare desfăşurării activităţii lor.(2) Autorităţile administraţiei publice locale întocmesc, la cererea persoanelor juridice îndreptăţite, liste de prioritate pentru atribuirea imobilelor prevăzute la alin. (1).

Art. 50. - Autorităţile publice sunt obligate să pună la dispoziţia asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor informaţiile de interes public, în condiţiile legii.

Art. 51. - (1) În cadrul Camerelor Parlamentului, Preşedinţiei României, Secretariatului General al Guvernului, instituţiei Avocatul Poporului, autorităţilor administrative autonome, ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale funcţionează structuri organizatorice pentru relaţia cu asociaţiile şi fundaţiile.

(2) Autorităţile publice menţionate la alin. (1) se pot consulta cu reprezentanţii asociaţiilor şi fundaţiilor care îşi desfăşoară activitatea în sfera lor de competenţă, în vederea stabilirii unor programe sau activităţi comune.

Art. 52. - (1) După constituirea lor, asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile interesate vor solicita autorităţilor administrative autonome, ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale să fie luate în evidenţa acestora, în funcţie de domeniul în care activează.

(2) Autorităţile publice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să ţină evidenţa asociaţiilor şi fundaţiilor care li s-au adresat în acest scop.

(3) Conflictele de competenţă apărute între autorităţile publice prevăzute la alin. (1) privind luarea în evidenţă se soluţionează, la cererea oricăreia dintre părţi, de către Secretariatul General al Guvernului în termen de 5 zile de la data sesizării. Dispoziţiile art. 39 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(4) În toate cazurile, Ministerul Justiţiei va comunica, spre informare, autorităţiilor publice competente prevăzute la alin. (1) copii de pe hotărârile judecătoreşti rămase irevocabile, precum şi de pe înscrisurile doveditoare, în termen de 5 zile de la primirea documentelor prevăzute la art. 74.

Art. 53. - Litigiile născute în legătură cu aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol se soluţionează în conformitate cu Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL IX
Dizolvarea şi lichidarea

Secţiunea 1
Dizolvarea

Art. 54. - (1) Asociaţiile şi federaţiile se dizolvă:

a) de drept;
b) prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului, după caz;
c) prin hotărârea adunării generale.(2) Fundaţiile se dizolvă:

a) de drept;
b) prin hotărârea judecătoriei.Art. 55 - (1) Asociaţia se dizolvă de drept prin:

a) împlinirea duratei pentru care a fost constituită;
b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;
c) imposibilitatea constituirii adunării generale sau a constituirii consiliului director în conformitate cu statutul asociaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia constituit;
d) reducerea numărului de asociaţi sub limita fixată de lege, dacă acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.(2) Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul asociaţiei, la cererea oricărei persoane interesate.

Art. 56 - (1) Asociaţia se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:

a) când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;
b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
c) când asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;
d) când asociaţia a devenit insolvabilă;
e) în cazul prevăzut la art. 14.(2) Instanţa competentă este judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul.

Art. 57. - Asociaţia se poate dizolva şi prin hotărârea adunării generale. În termen de 15 zile de la data şedinţei de dizolvare, procesul-verbal, în formă autentică, se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul, pentru a fi înscris în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Art. 58. - Fundaţia se dizolvă de drept în cazurile prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi în situaţia imposibilităţii constituirii consiliului director în conformitate cu statutul fundaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, consiliul director trebuia constituit. Dispoziţiile art. 55 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 59. - Dizolvarea fundaţiei prin hotărâre judecătorească se face în condiţiile art. 56, care se aplică în mod corespunzător, precum şi în cazul nerespectării dispoziţiilor art. 15 alin. (3).

Art. 60. - (1) În cazul dizolvării asociaţiei sau fundaţiei, bunurile rămase în urma lichidării nu se pot transmite către persoane fizice.

(2) Aceste bunuri pot fi transmise către persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemănător, printr-o procedură stabilită în statutul asociaţiei sau al fundaţiei.

(3) Dacă în termen de 6 luni de la terminarea lichidării lichidatorii nu au reuşit să transmită bunurile în condiţiile alin. (2), precum şi în cazul în care statutul asociaţiei sau al fundaţiei nu prevede o procedură de transmitere a bunurilor ori dacă prevederea este contrară legii sau ordinii publice, bunurile rămase după lichidare vor fi atribuite de instanţa competentă unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător.

(4) În cazul în care asociaţia sau fundaţia a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a) - c), bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin Ministerul Finanţelor, sau, după caz, de comuna sau oraşul în a cărui rază teritorială asociaţia sau fundaţia îşi avea sediul, dacă aceasta din urmă era de interes local.

(5) Data transmiterii bunurilor este cea a întocmirii procesului-verbal de predare-preluare, dacă prin acesta nu s-a stabilit o dată ulterioară.

Secţiunea a 2-a
Lichidarea

Art. 61. - (1) În cazurile de dizolvare prevăzute de art. 55, 56, 58 şi 59, lichidatorii vor fi numiţi prin însăşi hotărârea judecătorească.

(2) În cazul dizolvării prevăzute de art. 57, lichidatorii vor fi numiţi de către adunarea generală, sub sancţiunea lipsirii de efecte juridice a hotărârii de dizolvare.

(3) În toate cazurile, mandatul consiliului director încetează o dată cu numirea lichidatorilor.

(4) Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. Reprezentanţii permanenţi - persoane fizice ale persoanei juridice lichidatoare - trebuie să fie lichidatori autorizaţi, în condiţiile legii.

Art. 62. - (1) Imediat după intrarea lor în funcţie, lichidatorii vor face inventarul şi vor încheia un bilanţ care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului asociaţiei sau ale fundaţiei.

(2) Lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze registrele şi orice alte acte ale asociaţiei sau fundaţiei. De asemenea, ei vor ţine un registru cu toate operaţiunile lichidării în ordinea datei acestora.

(3) Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.

Art. 63. - (1) Lichidatorii sunt obligaţi să continue operaţiunile juridice în curs, să încaseze creanţele, să plătească creditorii şi, dacă numerarul este insuficient, să transforme şi restul activului în bani, procedând la vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor mobile şi imobile.

(2) Lichidatorii pot realiza numai acele operaţiuni noi care sunt necesare finalizării celor aflate în curs.

Art. 64. - (1) Suma cuvenită creditorului cunoscut care refuză să primească plata creanţei sale se va consemna în contul său.

(2) Dacă plata creanţei nu se poate face imediat sau atunci când creanţa este contestată, lichidarea nu se va declara terminată înainte de a se garanta creditorii.

Art. 65. - În orice caz, lichidatorii nu pot încheia operaţiunile şi nu pot remite celor în drept contul gestiunii decât după expirarea unui termen de 6 luni de la publicarea dizolvării asociaţiei sau fundaţiei.

Art. 66. - Lichidatorii răspund solidar pentru daunele cauzate creditorilor din culpa lor.

Art. 67. - Atât faţă de asociaţie sau fundaţie, cât şi faţă de asociaţi sau, după caz, fondatori, lichidatorii sunt supuşi regulilor mandatului.

Art. 68. - (1) După terminarea lichidării, lichidatorii sunt obligaţi ca în temen de două luni să depună bilanţul, registrul jurnal şi un memorandum, declarând operaţiunile de lichidare la Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor al judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia sau fundaţia.

(2) Lichidatorii sunt obligaţi să îndeplinească toate procedurile pentru publicarea lichidării şi radierea asociaţiei sau fundaţiei din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(3) Publicarea lichidării se face prin afişarea la uşa instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul persoana juridică, în temen de două luni de la terminarea lichidării.

Art. 69. - Dacă în termen de 30 de zile libere de la depunerea bilanţului nu se înregistrează nici o contestaţie, bilanţul se consideră definitiv aprobat şi lichidatorii, cu autorizarea judecătoriei, vor remite celor în drept bunurile şi sumele rămase de la lichidare, împreună cu toate registrele şi actele asociaţiei sau fundaţiei şi ale lichidării. Numai după aceasta lichidatorii vor fi consideraţi descărcaţi şi li se va elibera, în acest scop, un act constatator.

Art. 70. - (1) Contestaţiile la bilanţul lichidatorilor se pot formula de orice persoană interesată la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul persoanei juridice lichidate.

(2) Toate contestaţiile se soluţionează printr-o singură hotărâre. Sentinţa pronunţată de judecătorie este executorie şi este supusă numai recursului.

(3) După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea asociaţiei sau fundaţiei din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Art. 71. - (1) Asociaţia sau fundaţia încetează a avea fiinţă la data radierii din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

(2) Radierea se face în baza actului constatator eliberat lichidatorilor, în condiţiile prevăzute la art. 69, prin care se atestă descărcarea acestora de obligaţiile asumate.

Art. 72. - Dispoziţiile prezentului capitol referitoare la dizolvarea şi lichidarea asociaţiilor şi fundaţiilor se aplică, în mod corespunzător, şi în privinţa dizolvării şi lichidării federaţiilor. Instanţa competentă este tribunalul în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul federaţiei supuse dizolvării şi lichidării.

CAPITOLUL X
Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial

Art. 73. - (1) Se constituie Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial - asociaţii, fundaţii şi federaţii -, denumit în continuare Registrul naţional, în scopul evidenţei centralizate a acestora.

(2) Registrul naţional se ţine de Ministerul Justiţiei prin direcţia de specialitate.

Art. 74. - (1) În scopul constituirii şi funcţionării Registrului naţional, instanţele judecătoreşti sunt obligate ca, din oficiu, să comunice Ministerului Justiţiei copii de pe hotărârile judecătoreşti rămase irevocabile privind constituirea, modificarea şi încetarea oricărei asociaţii, fundaţii sau federaţii, precum şi de pe înscrisurile doveditoare, în termen de 3 zile de la data rămânerii irevocabile a fiecărei hotărâri judecătoreşti.

(2) Asociaţiile şi fundaţiile recunoscute ca fiind de utilitate publică sunt obligate să comunice Ministerului Justiţiei, în extras, copii de pe rapoartele de activitate şi bilanţurile anuale, însoţite de dovada eliberată de Regia Autonomă

“Monitorul Oficial” că s-a solicitat publicarea acestora şi în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Art. 75. - (1) Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial este public.

(2) Ministerul Justiţiei este obligat să elibereze, pe cheltuiala persoanei solicitante, copii certificate de pe înregistrările efectuate în Registrul naţional şi de pe înscrisurile doveditoare.

(3) Înscrisurile prevăzute la alin. (2) pot fi cerute şi eliberate şi prin corespondenţă.

(4) Datele din Registrul naţional pot fi redate şi arhivate şi sub formă de înregistrări pe microfilme şi pe suporturi accesibile echipamentelor de prelucrare automată a datelor.

CAPITOLUL XI
Dispoziţii speciale

Art. 76. - (1) Persoanele juridice străine fără scop patrimonial pot fi recunoscute în România, sub condiţia reciprocităţii, pe baza aprobării prealabile a Guvernului, prin înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la grefa Tribunalului Bucureşti, dacă sunt valabil constituite în statul a cărui naţionalitate o au, iar scopurile lor statutare nu contravin ordinii publice din România.

(2) În acest scop, reprezentanţii persoanelor juridice străine trebuie să ataşeze la cererea de înscriere următoarele documente, în copii autentificate şi traduceri legalizate:

a) actul de constituire în statul a cărui naţionalitate o au persoanele juridice străine;
b) statutul (în măsura în care există ca act de sine stătător);
c) hotărârea organului de conducere a acelei persoane juridice, prin care se solicită recunoaşterea în România;
d) statutul viitoarei reprezentanţe în România a acelei persoane juridice, cuprinzând prevederi referitoare la sediu, la capacitatea juridică şi la persoanele care reprezintă persoana juridică străină;
e) hotărârea Guvernului României de aprobare a cererii de recunoaştere în România a persoanei juridice solicitante.(3) Dispoziţiile art. 8-12 şi ale art. 81 se aplică în mod corespunzător.

Art. 77. - (1) Asociaţiile şi fundaţiile constituite ca persoane juridice române de către persoane fizice sau juridice străine pot dobândi pe întreaga durată de funcţionare dreptul de proprietate şi orice alte drepturi reale asupra terenurilor necesare pentru realizarea scopului pentru care au fost constituite.

(2) În cazul dizolvării şi lichidării asociaţiilor şi fundaţiilor prevăzute la alin. (1), lichidatorii au obligaţia înstrăinării terenurilor în termen de cel mult un an, numai către persoane care au capacitatea juridică de a dobândi astfel de bunuri. Termenul de un an se calculează de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se constată ori se dispune dizolvarea sau, după caz, de la data hotărârii de dizolvare voluntară.

(3) În cazul nerespectării termenului de un an pentru înstrăinarea terenurilor prevăzute la alin. (2), instanţa competentă va dispune vânzarea acestora prin licitaţie publică.

(4) În toate cazurile, bunurile rămase după lichidare, inclusiv terenurile neînstrăinate în condiţiile alin. (2) şi (3) se atribuie cu respectarea dispoziţiilor art. 60.

CAPITOLUL XII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 78. - Prezenta ordonanţă intră în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 79. - În termenul prevăzut la art. 78 Ministerul Justiţiei:

a) va elabora şi va adopta Regulamentul privind organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor, Registrului federaţiilor, precum şi a Registrului naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial, care va cuprinde şi prevederi privind accesul la acest registru al persoanelor juridice de drept public, al persoanelor juridice de drept privat, precum şi al persoanelor fizice;
b) va stabili forma şi conţinutul certificatelor de înscriere prevăzute la art. 12 alin. (1) şi la art. 17 alin. (3), precum şi condiţiile de eliberare a dovezii menţionate la art. 6 alin. (4).Art. 80. - Dispoziţiile Decretului nr.31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice se aplică, în mod corespunzător, şi asociaţiilor şi fundaţiilor, cu excepţia acelor dispoziţii care sunt contrare reglementărilor stabilite prin prezenta ordonanţă.

Art. 81. - În privinţa asociaţiilor şi fundaţiilor care au calitatea de persoane juridice străine sunt şi rămân aplicabile dispoziţiile art. 43 şi următoarele din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Art. 82. - Cererile de autorizare a înfiinţării asociaţiilor, fundaţiilor, federaţiilor sau uniunilor de persoane, aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor de judecată legal învestite la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, vor continua să fie soluţionate de acele instanţe.

Art. 83. - (1) Asociaţiile şi fundaţiile constituite, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, în condiţiile Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi Fundaţii) îşi păstrează personalitatea juridică legal dobândită. Acestor asociaţii şi fundaţii li se aplică, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, regimul juridic prevăzut de aceasta.

(2) Uniunile, federaţiile sau grupările de persoane juridice, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 21/1924, îşi păstrează personalitatea juridică şi, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, li se va aplica regimul juridic al federaţiilor prevăzut de aceasta din urmă.

Art. 84. - (1) În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe registrele persoanelor juridice, aflate la grefa tribunalelor în circumscripţiile cărora funcţionează persoanele juridice de drept privat prevăzute de Legea nr. 21/1924 vor fi transmise judecătoriilor în ale căror circumscripţii teritoriale acestea îşi au sediul.

(2) În acelaşi termen, registrele uniunilor şi federaţiilor, aflate la grefa curţilor de apel în circumscripţiile cărora funcţionează uniunile şi federaţiile prevăzute de Legea nr. 21/1924, vor fi transmise tribunalelor în circumscripţiile cărora acestea îşi au sediul.

(3) În vederea constituirii Registrului naţional prevăzut la art. 73, în termenul menţionat la alin. (1), instanţele judecătoreşti sunt obligate să transmită Ministerului Justiţiei copii de pe registrele asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi de pe registrele uniunilor şi federaţiilor, aflate la grefa acestora.

Art. 85. - Persoanele juridice de utilitate publică - asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii de acest fel înfiinţate prin legi, ordonanţe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei ordonanţe, ci rămân supuse reglementărilor speciale care stau la baza înfiinţării şi funcţionării lor.

Art. 86. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi Fundaţii), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.27 din 6 februarie 1924, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

p. Ministru de stat, ministrul justiţiei,
Flavius Baias,
secretar de stat

Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remeş

Bucureşti, 30 ianuarie 2000.
Nr. 26.


Luni, 11 august 2008, 11:09

No responses yet

Aug 11 2008

Legea Protectiei Mediului LEGEA nr. 137 din 29 decembrie 1995

Published by Avocat Florea Ana under Legi

Legea Protectiei Mediului  LEGEA nr. 137 din 29 decembrie 1995
 
CAP. 1 - Principii si dispozitii generale

ART. 1
Obiectul prezentei legi il constituie reglementarea protectiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice care
conduc la dezvoltarea durabila a societatii.

ART. 2
Formularea definitiilor din aceasta lege este cuprinsa in anexa nr. I, care face parte integranta din prezenta lege.

ART. 3
Principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, in scopul asigurarii unei dezvoltari durabile, sunt:
a) principiul precautiei in luarea deciziei;
b) principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor;
c) principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
d) principiul “poluatorul plateste”;
e) inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor;
f) crearea sistemului national de monitorizare integrata a mediului;
g) utilizarea durabila;
h) mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia zonelor deteriorate;
i) crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor;
j) dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii mediului.

ART. 4
Modalitatile de implementare a principiilor si elementelor strategice sunt:
a) adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de dezvoltare;
b) obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului in faza initiala a proiectelor, programelor sau activitatilor;
c) corelarea planificarii de mediu cu cea de amenajare a teritoriului si de urbanism;
d) introducerea parghiilor economice stimulative sau coercitive;
e) rezolvarea, pe niveluri de competenta, a problemelor de mediu, in functie de amploarea acestora;
f) elaborarea de norme si standarde, armonizarea acestora cu reglementarile internationale si introducerea programelor pentru conformare;
g) promovarea cercetarii fundamentale si aplicative in domeniul protectiei mediului;
h) instruirea si educarea populatiei, precum si participarea organizatiilor neguvernamentale la elaborarea si aplicarea deciziilor.

ART. 5
Statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos, garantand in acest scop:
a) accesul la informatiile privind calitatea mediului;
b) dreptul de a se asocia in organizatii de aparare a calitatii mediului;
c) dreptul de consultare in vederea luarii deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislatiei si a normelor de mediu, eliberarea acordurilor si a autorizatiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului si de urbanism;
d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociatii, autoritatilor administrative sau judecatoresti in vederea prevenirii sau in cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;
e) dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.

ART. 6
Protectia mediului constituie o obligatie a autoritatilor administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice.

ART. 7
Responsabilitatea privind protectia mediului revine autoritatii centrale pentru protectia mediului si agentiilor sale teritoriale.



CAP. 2 - Reglementarea activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului

Sectiunea 1 - Procedura de autorizare

ART. 8
Autoritatile pentru protectia mediului conduc procedura de autorizare si emit acorduri si autorizatii de mediu in conformitate cu art. 11.
Cererea de acord de mediu este obligatorie pentru investitii noi, modificarea celor existente si pentru activitatile prevazute in anexa nr. II la prezenta lege.
Cererea de autorizatie este obligatorie la punerea in functiune a obiectivelor noi care au acord de mediu si, in termen de un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi, pentru activitatile existente.
Activitatile care nu implica lucrari de constructii-montaj necesita numai autorizatie de mediu, cu exceptia celor prevazute la pct. 8 lit. g) si i) din anexa nr. II la prezenta lege.
Acordul si/sau autorizatia de mediu se elibereaza dupa obtinerea tuturor celorlalte avize necesare, potrivit legii.

ART. 9
Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza procedura specifica de autorizare pentru activitatile economice si sociale, modelul-cadru de intocmire a raportului privind studiul de impact asupra mediului si nivelul competent sa elibereze acordul si/sau, dupa caz, autorizatia de mediu, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
Valabilitatea acordului si a autorizatiei de mediu este de maximum 5 ani.
Acordul sau autorizatia de mediu nu se emite in cazul in care nici o varianta de proiect sau program pentru conformare nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele si la reglementarile in vigoare.

ART. 10
Acordul sau autorizatia de mediu poate fi revizuita, daca apar elemente noi, necunoscute la data emiterii, si in cazul reinnoirii acestora, cand se poate cere si refacerea raportului privind studiul de impact asupra mediului.
Acordul sau autorizatia de mediu se suspenda pentru neconformare cu prevederile precizate in acestea, dupa o somatie prealabila, cu termen, si se mentine pana la eliminarea cauzelor care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de 6 luni.
Autoritatile pentru protectia mediului dispun, dupa expirarea termenului de suspendare, oprirea executiei proiectului sau incetarea activitatii.
Pentru activitatile existente care nu intrunesc conditiile de autorizare, autoritatea pentru protectia mediului dispune efectuarea bilantului de mediu si stabileste programul pentru conformare de comun acord cu titularul. Dupa expirarea fiecarui termen acordat, in caz de neconformare, autoritatea competenta pentru protectia mediului dispune incetarea activitatii respective. Dispozitia de incetare este executorie.
Litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau suspendarea acordului sau a autorizatiei de mediu se solutioneaza potrivit Legii contenciosului administrativ.

ART. 11
Procedura de evaluare a impactului asupra mediului consta din fazele: preliminara, propriu-zisa si cea de analiza si validare.
Autoritatea pentru protectia mediului organizeaza si decide aplicarea fazelor procedurii, dupa cum urmeaza:
a) cererea, insotita de descrierea proiectului, adresata in scris autoritatii pentru protectia mediului de catre titularul proiectului sau al activitatii;
b) incadrarea actiunii propuse in tipurile de activitati care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului; daca sunt necesare informatii suplimentare, se poate cere titularului un studiu preliminar;
c) analiza scopului actiunii propuse, cu participarea autoritatii pentru protectia mediului, a titularului, a unor experti si reprezentanti ai administratiei publice locale, care pot fi afectati de modificarile de mediu generate de punerea in aplicare a acesteia;
d) intocmirea de catre autoritatea pentru protectia mediului a indrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei conform lit. c) si care trebuie urmarite in raportul privind studiul de impact asupra mediului; comunicarea acestuia catre titular, o data cu lista celorlalte avize necesar a fi obtinute;
e) prezentarea, de catre titularul proiectului sau al activitatii, a raportului privind studiul de impact asupra mediului, tinand seama de toate alternativele, inclusiv de cea de renuntare la actiunea propusa;
f) analiza preliminara a raportului de catre autoritatea pentru protectia mediului si acceptarea sau dispunerea motivata a refacerii acestuia;
g) aducerea la cunostinta si dezbaterea publica a raportului; consemnarea observatiilor si al concluziilor rezultate;
h) decizia finala a autoritatii pentru protectia mediului, facuta publica si motivata pe baza celor constatate la lit. f) si g);
i) eliberarea sau respingerea motivata a acordului sau a autorizatiei in maximum 30 de zile de la decizia finala.

ART. 12
Procedura de autorizare este publica. Mediatizarea proiectelor si activitatilor pentru care se cere acord sau autorizatie si a studiilor de impact, precum si dezbaterea publica se asigura de catre autoritatea pentru protectia mediului.
Studiile de impact se realizeaza prin unitati specializate, persoane fizice sau juridice atestate, cheltuielile fiind suportate de titularul proiectului sau al activitatii si atunci cand i se cere refacerea sau reluarea studiului.
Raspunderea pentru realitatea informatiilor furnizate privind actiunea propusa revine titularului, iar pentru corectitudinea raportului studiului de impact, executantului acestuia.

ART. 13
Autoritatile pentru protectia mediului incaseaza sumele provenite din taxele pentru emiterea acordurilor si autorizatiilor de mediu.
Cuantumul taxelor se stabileste la propunerea autoritatii centrale pentru protectia mediului, prin hotarare a Guvernului.

ART. 14
La schimbarea destinatiei sau a proprietarului investitiei, precum si la incetarea activitatilor generatoare de impact asupra mediului este obligatorie asigurarea efectuarii bilantului de mediu de catre fostul proprietar, in scopul stabilirii obligatiilor privind refacerea calitatii mediului in zona de impact a activitatii respective.
Autoritatea competenta pentru protectia mediului revizuieste bilantul de mediu, stabileste programul pentru conformare, iar fostul proprietar negociaza cu noul proprietar asumarea unor obligatii anterioare si compensatiile de care va beneficia prin aplicarea masurilor de protectie si reconstructie ecologica.

Sectiunea a 2-a - Regimul substantelor si deseurilor periculoase, precum si al altor deseuri

ART. 15
Activitatile supuse unui regim special de gestionare si gospodarire privesc fabricarea, comercializarea si utilizarea substantelor periculoase si transportul, tranzitul, depozitarea temporara sau definitiva, distrugerea, manipularea, precum si importul si exportul de substante si deseuri periculoase.

ART. 16
Importul in Romania de deseuri de orice natura, in stare bruta sau prelucrata, este interzis, cu exceptia anumitor categorii de deseuri ce constituie resurse secundare de materii prime utile, in conformitate cu reglementarile dispuse prin acte normative propuse de autoritatea centrala pentru protectia mediului si aprobate de Guvern.
Tranzitul si exportul de deseuri de orice natura se pot realiza in conformitate cu acordurile si conventiile la care Romania este parte.

ART. 17
Activitatile prevazute la art. 15 si 16 sunt permise numai in baza acordului si/sau autorizatiei de mediu.

ART. 18
Autoritatea centrala si agentiile pentru protectia mediului, dupa caz, supravegheaza si controleaza respectarea reglementarilor privind substantele si deseurile periculoase.

ART. 19
Autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa ia masuri de prevenire si limitare a impactului asupra mediului al substantelor si deseurilor de orice natura si sa anunte autoritatile teritoriale pentru mediu despre orice activitate neconforma cu reglementarile legale.

ART. 20
Autoritatile vamale controleaza si raspund de aplicarea prevederilor art. 17 referitoare la intrarea si iesirea substantelor si deseurilor periculoase din tara, pe baza reglementarilor autoritatii centrale pentru protectia mediului.

ART. 21
Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:
a) sa tina evidenta stricta - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substantelor si deseurilor periculoase, inclusiv recipientii si ambalajele acestora care intra in sfera lor de activitate si sa furnizeze lunar autoritatilor competente pentru protectia mediului datele necesare;
b) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu si sa aplice reglementarile legale privind substantele si deseurile periculoase;
c) sa asigure, prin sisteme proprii, supravegherea mediului, pe baza prevederilor din autorizatie, pentru identificarea si prevenirea riscurilor, sa tina evidenta rezultatelor si sa anunte iminenta sau producerea unor eliminari neprevazute sau a accidentelor, autoritatilor competente pentru protectia mediului si de aparare impotriva dezastrelor.

ART. 22
Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, reglementarile privind:
a) amplasarea, amenajarea si supravegherea diferitelor tipuri de depozite;
b) colectarea, prelucrarea, tratarea, neutralizarea deseurilor, precum si reciclarea celor refolosibile;
c) transportul deseurilor;
d) refacerea cadrului natural al zonelor deteriorate;
e) instalatiile pentru incinerarea deseurilor industriale, menajere, agricole si altele;
f) instalatiile de epurare a apelor uzate si a namolurilor;
g) folosirea namolurilor, a apelor uzate, a deseurilor industriale, menajere si a celor rezultate din incinerare;
h) procedura de autorizare pentru amplasarea si amenajarea depozitelor, transportul, incinerarea, prelucrarea si utilizarea deseurilor de orice fel;
i) importul, exportul si tranzitul de deseuri si substante periculoase.

ART. 23
Controlul gospodaririi deseurilor de orice fel revine autoritatilor pentru protectia mediului si celorlalte autoritati competente, potrivit legii.

ART. 24
Autoritatile administratiei publice locale, persoanele fizice si juridice, care au in profilul lor activitati supuse reglementarilor cuprinse in art. 22, au urmatoarele obligatii:
a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu, conform art. 22 lit. h);
b) sa depoziteze deseurile menajere, industriale, agricole sau altele, numai pe suprafete autorizate in acest scop;
c) sa utilizeze, in cazul incinerarii deseurilor, numai instalatii omologate de catre autoritatile pentru protectia mediului si sanatate;
d) sa amenajeze, conform competentelor atribuite prin lege, depozitele de deseuri;
e) sa respecte conditiile de refacere a cadrului natural in zonele de depozitare prevazute in acordul si/sau autorizatia de mediu si sa garanteze, cu mijloace financiare, pentru aceasta;
f) sa recupereze deseurile refolosibile si sa le valorifice prin unitati specializate;
g) sa foloseasca pe terenurile agricole numai deseurile autorizate de autoritatile competente pentru protectia mediului, sanatate si agricultura;
h) sa depoziteze in mediul subteran deseuri numai in cazul in care detin acordul si/sau autorizatia de mediu.

Sectiunea a 3-a - Regimul ingrasamintelor chimice si al pesticidelor

ART. 25
Ingrasamintele chimice, pesticidele si alte produse folosite in profilaxia fitosanitara, sanitar-umana si veterinara se produc numai prin tehnologii si biotehnologii autorizate.
Produsele vor fi insotite la livrare de normele tehnice de utilizare autorizate, in conditiile stabilite prin lege.

ART. 26
Ministerele competente, cu avizul autoritatii centrale pentru protectia mediului, au urmatoarele obligatii:
a) sa reglementeze regimul produselor fitosanitare si al altor pesticide care se utilizeaza in profilaxia sanitar-umana si veterinara;
b) sa organizeze, la nivel teritorial, reteaua de laboratoare pentru analiza si controlul ingrasamintelor chimice si al pesticidelor, precum si ale concentratiilor pesticidelor in sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale si animale;
c) sa intocmeasca lista cu ingrasamintele chimice si pesticidele din tara si strainatate, precum si cu limitele maxime admise ale concentratiilor pesticidelor, potrivit standardelor internationale.
Lista ingrasamintelor chimice si a pesticidelor se intocmeste in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi si se actualizeaza anual.

ART. 27
Autoritatea centrala pentru protectia mediului impreuna cu autoritatile pentru agricultura, silvicultura, sanatate si serviciile descentralizate ale acestora in unitatile administrativ-teritoriale, dupa caz, supravegheaza si controleaza modul de aplicare a reglementarilor privind ingrasamintele chimice si pesticidele.

ART. 28
Persoanele fizice si juridice care produc, comercializeaza si/sau utilizeaza ingrasaminte chimice si pesticide au urmatoarele obligatii:
a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru fabricarea acestora;
b) sa livreze, sa manipuleze, sa transporte si sa comercializeze ingrasamintele chimice si pesticidele ambalate cu inscriptii de identificare, avertizare, prescriptii de siguranta si folosire, in conditii in care sa nu provoace contaminarea mijloacelor de transport si a mediului;
c) sa depoziteze ingrasamintele chimice si pesticidele numai ambalate si in locuri protejate;
d) sa nu foloseasca ingrasamintele chimice si pesticidele in zonele sau pe suprafetele unde sunt instituite masuri speciale de protectie;
e) sa se administreze pesticide cu mijloace aviatice numai cu avizul agentiilor pentru protectia mediului, directiilor sanitare si al comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral, potrivit reglementarilor in vigoare;
f) sa aplice, in perioada infloririi plantelor a caror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu pesticide care sunt selective fata de insectele polenizatoare;
g) sa nu foloseasca momeli periculoase, cu exceptia cazurilor special autorizate.

Sectiunea a 4-a - Regimul privind asigurarea protectiei impotriva radiatiilor ionizante si securitatii surselor de radiatii

ART. 29
Regimul protectiei populatiei, mediului si a bunurilor materiale impotriva expunerii la radiatii ionizante si asigurarea securitatii surselor de radiatii se realizeaza prin aplicarea diverselor proceduri si echipamente pentru mentinerea dozelor si riscurilor la nivelul rational cel mai scazut, in limitele admise si in scopul prevenirii accidentelor, limitarii si inlaturarii consecintelor acestora.

ART. 30
Activitatile in domeniul nuclear necesita asigurarea mijloacelor de protectie si securitate si se pot desfasura numai in baza acordului si autorizatiei de mediu, eliberate potrivit art. 8.
Acordul si autorizatia de mediu privind instalatiile cu risc nuclear major - centrale nuclearo-electrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear si depozite finale de combustibil nuclear ars - se emit de catre Guvern.

ART. 31
Autoritatea competenta in domeniul nuclear elaboreaza norme tehnice, standarde si regulamente de aplicare privind:
a) protectia populatiei si a mediului in zone de risc nuclear;
b) protectia fizica a materialelor si a instalatiilor nucleare;
c) nivelurile si planurile de interventie care privesc si evenimentele transfrontiera;
d) transportul substantelor radioactive;
e) proceduri specifice de autorizare.
Procedura de autorizare pentru instalatiile cu risc nuclear major se elaboreaza in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

ART. 32
Controlul activitatilor nucleare se face de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului si alte autoritati competente potrivit legii.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii:
a) organizeaza monitorizarea radioactivitatii mediului pe intreg teritoriul tarii;
b) supravegheaza, controleaza si dispune luarea masurilor ce se impun pentru respectarea prevederilor legale privind radioprotectia mediului;
c) colaboreaza cu organele competente in apararea impotriva dezastrelor.

ART. 33
Persoanele fizice si juridice care desfasoara activitati in domeniul nuclear au urmatoarele obligatii:
a) sa respecte normele de radioprotectie si de securitate;
b) sa evalueze, direct sau prin forurile autorizate, riscul potential, sa efectueze bilantul de mediu pentru activitatile existente si sa ceara autorizatie de mediu;
c) sa aplice procedurile si sa prevada echipamentele pentru activitatile noi, care sa permita realizarea nivelului rational cel mai scazut al dozelor si riscurilor asupra populatiei si mediului si sa ceara acord si autorizatie de mediu;
d) sa tina evidenta stricta a surselor de radiatii ionizante si sa le asigure protectia fizica;
e) sa aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului si de evaluare a expunerii grupurilor critice - populatia din zona de supraveghere - care sa asigure ca nu vor fi incalcate conditiile prevazute in autorizatie, de eliminari de substante radioactive si ca dozele se vor mentine in limitele admise;
f) sa mentina in stare de functionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativa care ar rezulta dintr-o eliminare accidentala de substante radioactive;
g) sa efectueze inregistrarea rezultatelor supravegherii si a dozelor estimate pentru grupurile critice;
h) sa raporteze, la intervalele stabilite, rezultatele inregistrarilor autoritatilor competente;
i) sa raporteze prompt autoritatii competente orice crestere semnificativa a contaminarii mediului si daca aceasta se datoreaza sau nu activitatii desfasurate;
j) sa verifice continuu exactitatea presupunerilor facute prin evaluarile probabilistice privind consecintele radiologice ale eliberarilor radioactive.



CAP. 3 - Protectia resurselor naturale si conservarea biodiversitatii

ART. 34
Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea autoritatilor centrale de specialitate care gestioneaza resursele naturale, elaboreaza, pe baza prezentei legi, reglementari tehnice privind masurile de protectie a ecosistemelor, de conservare a biodiversitatii, de gospodarire durabila a resurselor naturale si pentru asigurarea sanatatii umane.
La proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmata de avansarea solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural, de conservarea functiilor ecosistemelor si de ocrotire a organismelor vegetale si animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei si a conditiilor impuse prin acordul si/sau autorizatia de mediu, precum si monitorizarea proprie pana la indeplinirea acestora.
Suprafetele terestre si active supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologica sunt gestionate de detinatorii ilegali numai in cazul cand acestia se angajeaza sa aplice masurile de conservare stabilite de autoritatea centrala pentru protectia mediului.
Detinatorii cu orice titlu, care aplica aceste masuri, sunt scutiti de impozit; detinatorii si particulari vor fi compensati, in raport cu valoarea lucrarilor de refacere intreprinse.
Protejarea unor specii si organisme rare amenintate cu disparitia, conservarea biodiversitatii si instituirea de arii protejate, precum si masurile stabilite de autoritatile pentru protectia mediului sunt prioritare in raport cu alte interese.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Romane si a Comisiei Nationale UNESCO, stabileste criteriile pentru instituirea ariilor protejate si de conservare a biodiversitatii.

Sectiunea 1 - Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice

ART. 35
Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale.

ART. 36
Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, reglementarile privind:
a) normele tehnice referitoare la protectia apelor si a ecosistemelor acvatice, inclusiv a populatiei umane in cazul poluarilor accidentale si in context transfrontiera;
b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa si a ecosistemelor acvatice, realizarea constructiilor hidrotehnice pentru lucrarile de indiguire si regularizare a cursurilor de apa, de irigatii si de desecare-drenaj;
c) standardele de emisie;
d) standardele de calitate a apelor;
e) cerintele de evacuare, epurare a apelor uzate si limitare a evacuarii de efluenti in ape.

ART. 37
Controlul respectarii reglementarilor de protectie a apelor si a ecosistemelor acvatice este organizat si exercitat de catre autoritatile de mediu, de ape, sanatate si de alte autoritati, potrivit competentelor legale.

ART. 38
Autoritatile pentru protectia mediului, pentru gospodarirea apelor, impreuna cu autoritatile navigatiei, supravegheaza si controleaza respectarea prevederilor si aplica masurile legale privind protectia apelor ca urmare a activitatilor de navigatie, respectand conventiile internationale in domeniu la care Romania este parte.

ART. 39
Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii:
a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru activitatile prevazute in anexa nr. II la prezenta lege. Sunt exceptate de la autorizare puturile forate la adancimi pana la 50 m pentru satisfacerea cerintelor gospodariilor individuale;
b) sa respecte standardele de emisie si de calitate a apelor, prevederile din acord si autorizatie si sa puna la dispozitia laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apa pentru analiza;
c) sa nu arunce si sa nu depoziteze pe maluri, in albiile raurilor si in zonele umede, deseuri de orice fel si sa nu introduca in acestea explozibile, tensiune electrica, narcotice sau alte substante periculoase;
d) sa nu spele in apele naturale autovehicule, utilaje si ambalaje care au in continut uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianti, substante periculoase sau pesticide;
e) sa execute toate lucrarile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrarii faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei, prevazute cu termen in acordul si autorizatia de mediu si sa monitorizeze zona de impact;
f) sa se doteze, in cazul detinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalatii de stocare sau tratare a deseurilor, instalatii de epurare a apelor uzate si racorduri de descarcare a acestora in instalatii de mai sau plutitoare;
g) sa amenajeze porturile cu instalatii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deseurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale si maritime, si sa constituie echipe de interventie in caz de poluare accidentala a apelor si a zonelor de coasta;
h) sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct in apele naturale si sa nu arunce de pe acestea nici un fel de deseuri.

Sectiunea a 2-a - Protectia atmosferei

ART. 40
Prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarea calitatii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a bunurilor materiale.

ART. 41
Autoritatea centrala pentru protectia mediului promoveaza politicile regionale si globale, fundamentand principiile si actiunile specifice, atat la nivel national cat si local, privind protectia atmosferei.
Politica nationala de protectie a atmosferei consta in principal din urmatoarele:
a) introducerea de tehnici si tehnologii adecvate pentru retinerea poluantilor la sursa;
b) gestionarea resursei de aer, in sensul reducerii emisiilor de poluanti pana la realizarea celor mai scazute niveluri si care sa nu depaseasca capacitatea de regenerare a atmosferei;
c) gestionarea resursei de aer, in sensul asigurarii calitatii corespunzatoare securitatii sanatatii umane;
d) modernizarea si perfectionarea sistemului national de monitorizare integrata a calitatii aerului.

ART. 42
Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea ministerelor competente, elaboreaza normele tehnice, standardele si regulamentele de aplicare privind:
a) calitatea aerului in functie de factorii poluanti din atmosfera;
b) emisiile de poluanti atmosferici pentru surse fixe si mobile, precum si conditiile de restrictie sau de interdictie pentru utilizare, inclusiv pentru substantele care afecteaza stratul de ozon;
c) calitatea combustibililor si carburantilor, precum si reglementarile privind vanzarea-cumpararea si transportul acestora;
d) pragul fonic si reglementari pentru limitarea zgomotelor;
e) supravegherea calitatii aerului, proceduri de prelevare si analiza, amplasarea punctelor si instrumentelor pentru probare si analiza, frecventa masuratorilor si altele;
f) identificarea, supravegherea si controlul agentilor economici a caror activitate este generatoare de risc potential si/sau poluare atmosferica;
g) sistemul de notificare rapida, in caz de poluare acuta a atmosferei cu efecte transfrontiera, a autoritatilor desemnate cu aplicarea Conventiei privind efectele transfrontiera ale accidentelor industriale.
Normele tehnice, regulamentele de aplicare, respectiv standardele, se elaboreaza in termen de un an, respectiv 2 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

ART. 43
Autoritatea centrala pentru protectia mediului supravegheaza si controleaza aplicarea prevederilor legale privind protectia atmosferei, in care scop:
a) constata aparitia episoadelor de poluare a atmosferei, da alerta si/sau emite prognoze legate de acestea;
b) dispune incetarea temporara sau definitiva a activitatilor generatoare de poluare in vederea aplicarii unor masuri de urgenta sau pentru nerespectarea programului pentru conformare;
c) solicita masuri tehnologice, aplica restrictii si interdictii in vederea prevenirii, limitarii sau eliminarii emisiilor depoluanti;
d) aplica sanctiunile prevazute de lege in caz de nerespectare a masurilor dispuse.

ART. 44
Proprietarii si detinatorii legali de teren sunt obligati sa intretina si sa extinda perdelele si aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru imbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei, protectia fonica si eoliana.

ART. 45
Autoritatile vamale au obligatia sa nu permita intrarea/iesirea din tara a surselor mobile poluante care nu respecta dispozitiile autoritatilor competente, conform legii.

ART. 46
Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:
a) sa respecte reglementarile privind protectia atmosferei, adoptand masuri tehnologice adecvate de retinere si neutralizare a poluantilor atmosferici;
b) sa doteze instalatiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de masura, sa asigure corecta lor functionare, sa asigure personal calificat si sa furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autoritatilor pentru protectia mediului, datele necesare;
c) sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor si sa nu puna in exploatare instalatiile prin care se depasesc limitele maxime admise;
d) sa asigure, la cererea autoritatilor pentru protectia mediului, diminuarea, modificarea sau incetarea activitatii generatoare de poluare;
e) sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, sa verifice eficienta acestora si sa puna in exploatare numai pe cele care nu depasesc pragul fonic admis.

Sectiunea a 3-a - Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre

ART. 47
Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului este obligatorie pentru toti detinatorii, indiferent cu ce titlu.

ART. 48
Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea ministerelor competente, stabileste:
a) sistemul de monitorizare a calitatii solului in scopul cunoasterii starii actuale si a tendintelor de evolutie a acesteia;
b) reglementarile privind protectia calitatii solului, subsolului, a ecosistemelor terestre si conservarea biodiversitatii;
c) procedura de autorizare privind probleme de protectie a mediului, cuprinse in planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea torentilor pentru intocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje de studii si prospectiuni geologice si hidrogeologice, precum si pentru activitati miniere de extractie;
d) reglementari privind refacerea cadrului natural in zonele in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activitati cu impact negativ asupra mediului.

ART. 49
Autoritatile centrale pentru agricultura si silvicultura au urmatoarele obligatii:
a) sa elaboreze reglementari privind sistemele din agricultura, tehnologiile de cultura a plantelor si de crestere a animalelor, regenerarea padurilor, recoltarea, colectarea si transportul lemnului si standardele de calitate a solurilor, in scopul mentinerii si ameliorarii acestora, eliminarii consecintelor negative asupra ecosistemelor terestre si acvatice si asigurarii conservarii functiilor specifice, biodiversitatii si habitatelor naturale si sa le comunice autoritatii centrale pentru protectia mediului;
b) sa tina evidenta terenurilor devenite improprii pentru productia agricola si sa ofere, la solicitarea detinatorilor, asistenta tehnica de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea folosintei;
c) sa indrume si sa exercite controlul tehnic de specialitate pentru lucrarile de imbunatatiri funciare si agropedo-ameliorative;
d) sa indrume si sa ofere asistenta tehnica, la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai adecvate tehnici si tehnologii de gospodarire si ameliorare a solurilor.

ART. 50
Controlul asupra respectarii reglementarilor legale privind protectia si conservarea, ameliorarea si folosirea judicioasa a solurilor, a subsolului si a ecosistemelor terestre se organizeaza si se exercita de autoritatile pentru protectia mediului, precum si, dupa caz, de alte autoritati ale administratiei publice competente, potrivit dispozitiilor legale.

ART. 51
Detinatorii de terenuri cu orice titlu, in scopul asigurarii protectiei calitatii solurilor, au urmatoarele obligatii:
a) sa previna, pe baza reglementarilor in domeniu, deteriorarea calitatii solurilor;
b) sa asigure la amplasarea, proiectarea, construirea si punerea in functiune a obiectivelor de orice fel, ca si la schimbarea destinatiei terenurilor, conditiile prevazute in acord si in autorizatia de mediu;
c) sa nu arda miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa fara autorizatie din partea autoritatii competente pentru protectia mediului.

ART. 52
Detinatorii, cu orice titlu, ai padurilor, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier si pajistilor au urmatoarele obligatii:
a) sa mentina suprafata impadurita a vegetatiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufisurilor si pajistilor existente, fiind interzisa reducerea acestora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege;
b) sa exploateze masa lemnoasa numai in limita posibilitatii padurilor, stabilita de amenajamentele silvice si aprobata prin lege;
c) sa asigure respectarea regulilor silvice de exploatare si transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, in scopul mentinerii biodiversitatii padurilor si a echilibrului ecologic;
d) sa respecte regimul silvic pentru impadurirea suprafetelor exploatate, stabilit de autoritatea centrala pentru silvicultura, in acord cu conditiile de utilizare durabila a padurilor, prevazute de autoritatea centrala pentru protectia mediului;
e) sa asigure aplicarea masurilor speciale de conservare pentru padurile cu functii deosebite de protectie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare si eroziune, pe grohotisuri, stancarii, la limita superioara de altitudine a vegetatiei forestiere, precum si pentru alte asemenea paduri;
f) sa respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetatiei lemnoase de pe pasunile impadurite care indeplinesc functii de protectie a solului si a resurselor de apa;
g) sa asigure exploatarea rationala, organizarea si amenajarea pajistilor, in functie de capacitatea de refacere a acestora;
h) sa exploateze resursele padurii, fondul cinegetic si piscicol, in limitele potentialului de regenerare, potrivit prevederilor legale;
i) sa sesizeze autoritatile pentru protectia mediului despre accidente sau activitati care afecteaza ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

ART. 53
Persoanele fizice sau juridice, care prospecteaza sau exploateaza resursele subsolului, au urmatoarele obligatii:
a) sa ceara acord si/sau autorizatie de mediu potrivit legii si sa respecte prevederile acestora;
b) sa refaca terenurile afectate, aducandu-le la parametrii productivi si ecologici naturali sau la un nou ecosistem functional, in conformitate cu prevederile si termenele din acord si/sau autorizatie, garantand mijloace financiare pentru aceasta si monitorizand zona;
c) sa anunte autoritatile pentru protectia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situatii accidentale care pun in pericol ecosistemul terestru si sa actioneze pentru refacerea acestuia.

Sectiunea a 4-a - Regimul ariilor protejate si al monumentelor naturii

ART. 54
Pentru conservarea unor habitate naturale, a biodiversitatii care defineste cadrul biogeografic al tarii, precum si a structurilor si formatiunilor naturale cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica, se mentine si se dezvolta reteaua nationala de arii protejate si monumente ale naturii.
Ariile protejate si monumentele naturii se declara prin acte sau reglementari cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele silvice; cele declarate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi isi pastreaza aceasta calitate.
Ariile protejate sunt evidentiate in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.

ART. 55
Autoritatea centrala pentru protectia mediului:
a) la propunerea Academiei Romane, declara noi zone pentru extinderea retelei nationale de arii protejate si monumente ale naturii si le incadreaza pe categorii;
b) organizeaza reteaua de supraveghere, de paza a ariilor protejate si a monumentelor naturii si stabileste regimul lor de administrare si de abordare turistica;
c) controleaza modul de aplicare a reglementarilor de catre cei ce administreaza ariile protejate si monumentele naturii;
d) elaboreaza, editeaza, tine la zi si difuzeaza “Catalogul ariilor protejate si al monumentelor naturii”, precum si “Cartea rosie a speciilor de plante si animale” din Romania.

ART. 56
Autoritatile administratiei publice locale asigura informarea agentilor economici, a populatiei si a turistilor cu privire la existenta in zona a ariilor protejate si a monumentelor naturii, la semnificatia lor, la regulile si restrictiile stabilite, precum si la sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea statutului acestora.

ART. 57
Autoritatile administratiei publice locale, la solicitarea agentiilor pentru protectia mediului, a altor organizatii interesate, persoane fizice sau juridice, pe baza documentatiei avizate de catre Academia Romana, pot sa puna sub ocrotire provizorie, in vederea declararii, arii protejate sau monumente ale naturii sau anumite obiective care justifica aceasta.

ART. 58
Detinatorii de suprafete terestre sau acvatice limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii sau pe ale caror terenuri s-au identificat elemente susceptibile de a fi ocrotite sunt obligati sa respecte statutul acestora pentru a asigura transmiterea lor generatiilor viitoare.

ART. 59
Culegerea si comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, detinerea si comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum si dislocarea, detinerea si comercializarea unor piese mineralogice, speologice si paleontologice, provenite din locuri declarate monumente ale naturii, sunt interzise.
Introducerea pe teritoriul tarii, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, de culturi de microorganisme, plante si animale vii, fara acordul eliberat de autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Romane, este interzisa.

Sectiunea a 5-a - Protectia asezarilor umane

ART. 60
In procesul de dezvoltare social-economica, al planurilor de urbanism si amenajare a teritoriului si a localitatilor este obligatorie respectarea principiilor ecologice, pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos. In acest scop, consiliile locale, precum si, dupa caz, persoanele fizice si juridice, raspund pentru:
a) imbunatatirea microclimatului urban, prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora, infrumusetarea si protectia peisajului si mentinerea curateniei stradale;
b) amplasarea obiectivelor industriale, a cailor si mijloacelor de transport, a retelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale si a altor obiective si activitati, fara a se prejudicia salubritatea, ambientul, spatiile de odihna, tratament si recreere, starea de sanatate si de confort a populatiei;
c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic si de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate si a monumentelor naturii. Este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora;
d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitatii de locuire, concomitent cu mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori si a perdelelor de protectie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu functie ecologica, estetica si recreativa;
e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea, temporara sau permanenta, a accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor cu predominanta spatiilor de locuit, zone destinate tratamentului, odihnei, recreerii si agrementului;
f) adoptarea de masuri obligatorii, pentru toate persoanele fizice si juridice, cu privire la intretinerea si infrumusetarea cladirilor, a curtilor si imprejurimilor acestora, a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi;
g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale.

ART. 61
Autoritatile pentru protectia mediului precizeaza, la eliberarea acordului de mediu pentru planurile de urbanism si amenajarea teritorului, masurile de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al fiecarei zone si localitati, zonele deteriorate si conditiile de refacere peisagistica si ecologica a acestora si de dezvoltare a spatiilor verzi si controleaza realizarea acestora.

ART. 62
Autoritatile administratiei publice locale, persoanele fizice si juridice care administreaza domeniul public au obligatia sa asigure realizarea masurilor si a conditiilor prevazute la art. 61.
Schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi prevazute in planurile urbanistice se face potrivit legii.

ART. 63
Autoritatile pentru protectia mediului si consiliile locale vor initia actiuni de informare si participare, prin dezbatere publica privind programele de dezvoltare urbanistica si gospodarie comunala, asupra importantei masurilor destinate protectiei mediului si asezarilor umane.



CAP. 4 - Atributii si raspunderi

Sectiunea 1 - Atributii si raspunderi ale autoritatilor pentru protectia mediului

ART. 64
Autoritatea centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii si raspunderi:
a) elaboreaza si promoveaza strategia nationala de mediu pentru dezvoltarea durabila in termen de un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi;
b) elaboreaza recomandarile pentru strategiile sectoriale si politica de mediu, stabilind termene in concordanta cu etapele parcurse in tranzitia catre economia de piata, precum si planificarea de mediu corelata cu cea de amenajare a teritoriului si de urbanism, restaurarea si reconstructia ecologica, in scopul asigurarii strategiei nationale de mediu;
c) creeaza cadrul organizatoric care sa permita accesul la informatii si participarea la deciziile privind mediul - politici, reglementari, proceduri de autorizare, planuri de dezvoltare a teritoriului si urbanism - pentru celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale, a organizatiilor neguvernamentale si populatiei;
d) initiaza proiecte de legi, norme tehnice, reglementari, proceduri si directive in concordanta cu standardele internationale; avizeaza normele si alte reglementari elaborate de alte ministere si departamente privitoare la activitati cu impact negativ asupra mediului sau de catre organizatii de protectia mediului si controleaza aplicarea acestora. Proiectele de legi speciale, mentionate la cap. VI, vor fi initiate in termen de pana la 2 ani, iar reglementarile in termen de pana la un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi, cu exceptia cazurilor cand este altfel prevazut in prezenta lege;
e) organizeaza sistemul national de monitorizare integrata de fond si de impact, pentru toti factorii de mediu si sistemul de inspectie privind mediul, in termen de un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi;
f) creeaza cadrul institutional-administrativ, pentru identificarea si promovarea programelor de cercetare, pentru formarea si instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiza, evaluare si control al mediului si atesta acest personal;
g) numeste comisii de experti, cand este cazul, pentru revizuirea bilantului de mediu; autorizeaza laboratoarele proprii pentru controlul calitatii mediului, al substantelor si deseurilor periculoase, al pesticidelor si indica tipurile de analize cerute si laboratoarele de referinta;
h) elaboreaza si implementeaza programe; elaboreaza materiale educative privind importanta protectiei mediului;
i) urmareste aplicarea programului si a masurilor pentru respectarea conventiilor internationale la care Romania este parte pe linie de mediu;
j) urmareste si analizeaza aplicarea prezentei legi si intocmeste anual rapoarte privind starea mediului, pe care le prezinta Guvernului; rapoartele se publica;
k) colaboreaza cu organizatii si autoritati similare din alte tari si reprezinta Guvernul in relatiile internationale pe linie de protectia mediului;
l) propune Guvernului reduceri sau scutiri de taxe, impozite, precum si alte facilitati fiscale pentru titularii activitatilor care inlocuiesc substantele periculoase in procesul de fabricatie sau investesc in procesele tehnologice si produse care reduc impactul sau riscul de impact negativ asupra mediului, ca si pentru cei care realizeaza masurile speciale de protectie, conservare si reconstructie ecologica, stabilite de autoritatea centrala pentru protectia mediului;
m) aplica sanctiuni titularilor activitatilor pentru neconformare;
n) publica directive si indruma celelalte ministere si departamente, agentii economici, persoanele fizice si juridice, in scopul diminuarii efectelor negative ale activitatilor economice asupra mediului si incurajarii tehnicilor si tehnologiilor adecvate pentru mediu;
o) pune la dispozitia celor interesati datele centralizate privind starea de mediu, programele si politica centrala de protectie a mediului;
p) se consulta periodic cu reprezentantii organizatiilor neguvernamentale si cu alti reprezentanti ai societatii civile pentru stabilirea strategiei generale de mediu si luarea deciziilor in cazuri care pot afecta mediul;
r) pregateste, in colaborare cu Ministerul Finantelor, aplicarea de noi instrumente financiare care favorizeaza protectia si imbunatatirea calitatii factorilor de mediu, in conformitate cu cele aplicate pe plan international;
s) organizeaza, in termen de 2 ani de la promulgarea prezentei legi, corpul de control ecologic;
t) in situatii speciale, constatate pe baza datelor obtinute din supravegherea mediului, autoritatea centrala de mediu are imputernicirea de a declara, cu informarea Guvernului, zone de risc inalt de poluare in anumite regiuni ale tarii si obligatia de a elabora, impreuna cu alte institutii centrale si autoritatile locale, programe speciale pentru inlaturarea riscului survenit in aceste zone. Dupa eliminarea factorilor de risc inalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evolutiei starii mediului, zona respectiva este declarata reintrata in normalitate.

ART. 65
Agentiile pentru protectia mediului indeplinesc la nivel teritorial atributiile si raspunderile autoritatii centrale pentru protectia mediului careia i se subordoneaza, potrivit art. 64 lit. b), c), d), h), i), j), m), o), p), r) si t) si fac raport cu privire la activitatile desfasurate pe perioada anului financiar si a aplicarii programelor de mediu, pe care il publica in presa locala.

ART. 66
Pentru exercitarea functiilor sale, autoritatea centrala pentru protectia mediului:
a) solicita informatiile necesare ministerelor, autoritatilor administratiei publice locale, persoanelor fizice si juridice, cu referire la prevederile art. 64 lit. a), b), d), e), f), h), i), j), l), p), r) si t);
b) numeste pe inspectorii sefi si acrediteaza inspectorii la nivel teritorial.

ART. 67
Inspectorii, numiti de autoritatea centrala pentru protectia mediului pentru a-si exercita atributiile, pot intra, in conditiile legii, cu autorizatia autoritatilor de mediu, oricand si in orice incinta unde se desfasoara o activitate generatoare de impact negativ asupra mediului.
Persoana fizica sau juridica prejudiciata, ca urmare a exercitarii atributiilor de inspectie, poate depune plangere la instanta judecatoreasca competenta, in termen de 30 de zile de la data constatarii acesteia.
Cuantumul compensatiei pentru eventualele daune produse se stabileste prin acordul partilor, iar in caz de nintelegeri, de catre instanta competenta.

Sectiunea a 2-a - Atributii si raspunderi ale altor autoritati centrale si locale

ART. 68
Autoritatile administratiei publice centrale si locale sunt obligate sa comunice autoritatii centrale pentru protectia mediului, respectiv agentiilor teritoriale, toate informatiile solicitate conform art. 66 lit. a) si sa aplice prevederile prezentei legi.

ART. 69
Autoritatile administratiei publice centrale au urmatoarele obligatii:
a) sa asigure in structura lor organizatorica compartimente cu atributii in protectia mediului, incadrate cu personal de specialitate;
b) sa dezvolte, cu sprijinul autoritatii centrale pentru protectia mediului, programe de restructurare in acord cu strategia nationala pentru mediu si politicile de mediu si sa asiste pe agentii economici din subordine la implementarea programelor pentru conformare;
c) sa elaboreze normele si reglementarile specifice domeniului de activitate pe linia protectiei mediului si sa le inainteze pentru avizare autoritatii centrale pentru protectia mediului;
d) sa semnaleze masura in care unele prevederi pot impiedica vreo autoritate sa actioneze eficient pentru protectia mediului si, totodata, sa arate progresul facut prin aplicarea prezentei legi.

ART. 70
Ministerul Sanatatii are urmatoarele atributii si raspunderi:
a) supravegheaza evolutia starii de sanatate a populatiei in raport cu calitatea mediului;
b) controleaza calitatea apei si a produselor alimentare;
c) elaboreaza, in colaborare cu autoritatea centrala pentru protectia mediului, norme de igiena a mediului si controleaza respectarea acestora;
d) raporteaza periodic despre influenta mediului asupra sanatatii populatiei si colaboreaza cu autoritatea centrala pentru protectia mediului in stabilirea si aplicarea masurilor privind ameliorarea calitatii vietii.
Rapoartele se publica anual;
e) colaboreaza cu celelalte ministere cu retea sanitara proprie in vederea cunoasterii exacte a starii de sanatate a populatiei si de protectie a mediului din domeniile lor de activitate.

ART. 71
Ministerul Apararii Nationale are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza norme si instructiuni specifice, in concordanta cu legislatia interna si cu respectarea principiilor ecologice ale protectiei mediului, pentru domeniile sale de activitate;
b) supravegheaza respectarea de catre personalul Ministerului Apararii Nationale a normelor de protectia mediului pentru activitatile din zonele militare;
c) controleaza actiunile si aplica sanctiuni pentru incalcarea de catre personalul Ministerului Apararii Nationale a legislatiei de protectia mediului in domeniul militar.

ART. 72
Ministerul Invatamantului asigura adaptarea planurilor si programelor de invatamant, la toate nivelurile, in scopul insusirii notiunilor si principiilor de ecologie si de protectia mediului, pentru constientizarea, instruirea si formarea in acest domeniu.

ART. 73
Ministerul Cercetarii si Tehnologiei promoveaza tematici de studii si programe de cercetare care raspund prioritatilor stabilite de autoritatea centrala pentru protectia mediului in acest domeniu.

ART. 74
Ministerul Transporturilor si Ministerul de Interne asigura, pe baza normelor avizate de autoritatea centrala pentru protectia mediului, controlul:
a) gazelor de esapament;
b) intensitatii zgomotelor si vibratiilor produse de autovehicule;
c) transportului de materiale.

ART. 75
Ministerul Turismului si Ministerul Tineretului si Sportului elaboreaza programe educationale in scopul formarii unui comportament responsabil fata de mediu si incurajeaza aplicarea principiilor ecoturismului.

ART. 76
Autoritatile administratiei publice locale au urmatoarele atributii si raspunderi:
a) supravegheaza aplicarea prevederilor din planurile de urbanism si amenajarea teritoriului, in acord cu planificarea de mediu;
b) supravegheaza pe agentii economici din subordine pentru prevenirea eliminarii accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deseuri si dezvolta sisteme de colectare a deseurilor refolosibile;
c) adopta programe pentru dezvoltarea retelelor de canalizare, de colectare a apelor pluviale, de aprovizionare cu apa potabila, pentru spatii de epurare a apelor uzate ale localitatilor, precum si pentru transportul in comun;
d) asigura servicii cu specialisti in ecologia urbana si protectia mediului si colaboreaza in acest scop cu autoritatile competente pentru protectia mediului;
e) promoveaza o atitudine corespunzatoare a comunitatilor in legatura cu importanta protectiei mediului.

ART. 77
Autoritatile vamale indeplinesc atributiile ce le revin prin prezenta lege.

ART. 78
Politia si Garda financiara sunt obligate sa acorde sprijin, la cerere, reprezentantilor autoritatilor pentru protectia mediului in exercitarea atributiilor lor.

Sectiunea a 3-a - Obligatiile persoanelor fizice si juridice

ART. 79
Protectia mediului constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice, in care scop:
a) solicita autoritatilor pentru protectia mediului acord si/sau autorizatie de mediu, dupa caz, potrivit prezentei legi;
b) asista persoanele imputernicite cu inspectia, punandu-le la dispozitie evidenta masuratorilor proprii, toate documentele relevante si le faciliteaza controlul activitatilor si prelevarea de probe;
c) se supun ordinului de incetare temporara sau definitiva a activitatii;
d) suporta costul pentru repararea prejudiciului si inlatura urmarile produse de acesta, restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului;
e) asigura sisteme proprii de supraveghere a instalatiilor si proceselor tehnologice si pentru analiza si controlul poluantilor pe raza de incidenta a activitatilor desfasurate si evidenta rezultatelor, in scopul prevenirii si evitarii riscurilor tehnologice si eliberarilor accidentale de poluanti in mediu si raporteaza lunar rezultatele supravegherii mediului autoritatii competente pentru protectia mediului;
f) informeaza autoritatile competente si populatia in caz de eliminari accidentale de poluanti in mediu sau de accident major;
g) restructureaza, pentru activitatile existente, si propun, la solicitarea autorizatiei, programe pentru conformare, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi;
h) adopta solutii adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor sau activitatilor noi, precum si pentru modificarea celor existente;
i) nu degradeaza mediul natural sau amenajat prin depozitari necontrolate de deseuri de orice fel.
ART. 80
Raspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpa. In cazul pluralitatii autorilor, raspunderea este solidara.
In cazul activitatilor generatoare de risc major, asigurarea pentru daune este obligatorie.



CAP. 5 - Sanctiuni

ART. 81
Incalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea civila, contraventionala sau penala, dupa caz.

ART. 82
Constituie contraventii urmatoarele fapte si se sanctioneaza astfel:
1. Cu amenda de la 50.000 lei la 300.000 lei pentru persoane fizice si de la 250.000 lei la 1.500.000 lei pentru persoane juridice, pentru incalcarea prevederilor din lege privind:
a) obligatiile autoritatilor publice centrale si locale mentionate la art. 9 alin. 3, art. 12 alin. 1, art. 14 alin. 2, art. 31, 38, 44, art. 60 lit. a), d)-f), art. 62 alin. 1, art. 68, art. 69 lit. a)-c), art. 70 lit. a)-d), art. 71, 72, 73, 74, 75, art. 76 lit. a)-e), art. 77 si 78;
b) cererea de acord/autorizatie mentionata la art. 51 lit. c);
c) reglementarile mentionate la art. 51 lit. a);
d) reglementarile pentru protectia ecosistemelor terestre mentionate la art. 52 lit. a), c) si art. 79 lit. i).
2. Cu amenda de la 100.000 lei la 600.000 lei pentru persoane fizice si de la 500.000 lei la 3.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru incalcarea prevederilor din lege privind:
a) obligatiile autoritatilor publice locale mentionate la art. 19, art. 24 lit. d) si f), art. 56, art. 60 lit. b) si art. 62 alin. 2;
b) furnizarea si utilizarea datelor corecte in elaborarea studiilor de impact mentionate la art. 12 alin. 3;
c) masurile, dotarile, prevederile legale mentionate la art. 46 lit. e) si art. 52 lit. h);
d) reglementarile pentru ingrasaminte chimice, pesticide si orice alte substante chimice, protectia apelor si arii protejate mentionate la art. 28 lit. c) si art. 39 lit. d).
3. Cu amenda de la 150.000 lei la 750.000 lei pentru persoane fizice si de la 750.000 lei la 3.750.000 lei pentru persoane juridice, pentru incalcarea prevederilor din lege privind:
a) obligatiile autoritatilor administratiei porturilor mentionate la art. 39 lit. g);
b) conformarea la dispozitiile autoritatii pentru protectia mediului, mentionate la art. 46 lit. d) si art. 79 lit. b);
c) cererea de acord/autorizatie mentionata la art. 15-17, art. 21 lit. b), art. 24 lit. a)-c), g)-h), art. 28 lit. a), e), g), art. 33 lit. b), c), art. 34 alin. 2, art. 39 lit. a), art. 51 lit. b), art. 53 lit. a), art. 59 alin. 2 si art. 79 lit. a) si g);
d) standardele, normele, performantele tehnologice, mentionate la art. 33 lit. a), art. 39 lit. b) si art. 46 lit. c);
e) reglementarile pentru ingrasaminte chimice, pesticide si orice alte substante chimice, utilizarea de resurse de radiatii ionizante, protectia atmosferei si apelor, exploatarea rationala a resurselor naturale si respectarea regimului special de protectie, mentionate la art. 28 lit. b), d) si, f), art. 33 lit. j), art. 39 lit. c), f) si h), art. 46 lit. a), art. 52 lit. b), art. 58, art. 59 alin. 1 si art. 60 lit. c);
f) sistemele proprii de supraveghere mentionate la art. 21 lit. c), art. 33 lit. e) si f) si art. 46 lit. b);
g) evidenta substantelor mentionate la art. 21 lit. a) si art. 33 lit. d), g) si h);
h) refacerea cadrului natural si/sau conservarea naturii, mentionata la art. 24 lit. e), art. 39 lit. e), art. 52 lit. f)-g) si art. 79 lit. d) si h).
4. Cuantumul amenzilor se actualizeaza anual prin hotarare a Guvernului.

ART. 83
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre personalul imputernicit in acest scop de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, de catre ofiterii si subofiterii de politie, de catre personalul imputernicit al administratiei publice judetene si locale si de personalul Ministerului Apararii Nationale imputernicit in domeniile sale de activitate, potrivit competentelor legale.
Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului.
Plangerile se solutioneaza de catre judecatoria competenta.
Prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia art. 25, 26 si 27, sunt aplicabile.

ART. 84
Constituie infractiuni faptele mentionate mai jos si se pedepsesc astfel:
1. Cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda de la 250.000 lei la 1.500.000 lei, daca acestea au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:
a) arderea miristilor, stufului, tufarisurilor si vegetatiei ierboase din ariile protejate si de pe terenurile supuse refacerii ecologice (art. 54 alin. 2 si 3);
b) defrisarea vegetatiei lemnoase din afara fondului forestier, situata pe terenuri cu pante foarte mari sau la limita superioara a vegetatiei forestiere [art. 52 lit. e)];
c) provocarea de poluare accidentala, datorita nesupravegherii executarii lucrarilor noi, functionarii instalatiilor, echipamentelor tehnologice si de tratare si neutralizare, mentionate in prevederile acordului si/sau autorizatiei de mediu [art. 79 lit. e)];
d) provocarea de poluare prin evacuarea, cu stiinta, in apa, in atmosfera sau pe sol, a unor deseuri sau substante periculoase [art. 79 lit. i)].
2. Cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 500.000 lei la 3.000.000 lei, daca faptele au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:
a) nerespectarea restrictiilor sau interdictiilor stabilite pentru protectia apelor si atmosferei [art. 35-38, art. 39 lit. a), b), c), e), f), g) si h) si art. 46 lit. a)-d)];
b) folosirea de momeli periculoase si de mijloace electrice pentru omorarea animalelor salbatice si a pestilor in scopul consumului sau comercializarii [art. 28 lit. 9) si art. 39 lit. c)];
c) spalarea in apele naturale a ambalajelor de pesticide si de alte substante periculoase, precum si a utilajelor cu care s-au transportat sau aplicat acestea [art. 39 lit. d)];
d) producerea de zgomote peste limitele admise, daca prin aceasta se pune in pericol grav sanatatea umana [art. 46 lit. e)];
e) nerespectarea restrictiilor si a interdictiilor la vanat si pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege si in zonele cu regim de protectie integrala [art. 52 lit. h) si art. 59 alin. 1];
f) continuarea activitatii dupa suspendarea acordului sau autorizatiei de mediu (art. 10 alin. 2);
g) nesupravegherea si neasigurarea depozitelor de deseuri si substante periculoase [art. 21 lit. a) si art. 28 lit. c)].
3. Cu inchisoare de la 1 la 5 ani:
a) eliberarea acordului si/sau autorizatiei de mediu fara documentatia obligatorie si completa (art. 9 alin. 3);
b) prezentarea in studiile si analizele de impact a unor concluzii si informatii false (art. 12 alin. 3);
c) introducerea in tara a unor deseuri sau substante periculoase in scopul depozitarii si/sau distrugerii (art. 16);
d) nesupunerea la testare a oricarei substante noi din tara sau strainatate (art. 15-17);
e) transportul sau tranzitul de pesticide, substante sau deseuri periculoase fara autorizatie [art. 15, 16 si art. 21 lit. b)].;
f) omisiunea de a raporta prompt despre orice accident major [art. 21 lit. c)];
g) incinerarea deseurilor periculoase in instalatii neomologate [art. 24 lit. c)];
h) amenajarea, fara autorizatie, de depozite subterane sau de suprafata pentru deseuri periculoase [art. 24 lit. d) si h)];
i) depozitarea in spatii subterane a deseurilor sau substantelor periculoase [art. 24 lit. d) si h)];
j) fabricarea, livrarea si utilizarea substantelor periculoase si a pesticidelor neautorizate (art. 25);
k) nerespectarea interdictiilor in legatura cu utilizarea pe terenuri agricole, de pesticide sau ingrasaminte chimice [art. 28 lit. d), e) si f)];
l) provocarea, datorita nesupravegherii surselor de radiatii ionizante, a contaminarii mediului si/sau a expunerii populatiei la radiatii ionizante [art. 33 lit. f)];
m) omisiunea de a raporta prompt cresterea peste limitele admise a contaminarii mediului [art. 33 lit. i)];
n) descarcarea apelor uzate si a deseurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct in apele naturale [art. 39 lit. h)];
o) ascunderea unor date sau difuzarea de catre functionarii publici de informatii false in legatura cu calitatea mediului si sanatatea umana [art. 64 lit. j), art. 68];
p) continuarea activitatii dupa dispunerea incetarii acesteia [art. 79 lit. c)];
r) neluarea masurilor de limitare a impactului asupra mediului a substantelor sau deseurilor periculoase (art. 19);
s) aprobarea si facilitarea intrarii in tara a deseurilor si substantelor periculoase (art. 20).
4. Cu inchisoare de la 2 la 7 ani:
a) aplicarea necorespunzatoare sau neluarea masurilor de interventie in caz de accident nuclear;
b) refuzul interventiei in cazul poluarii accidentale a apelor si a zonelor de coasta [art. 39 lit. g)];
c) provocarea, cu stiinta, de poluare prin evacuarea sau scufundarea in apele naturale, direct sau de pe nave sau platforme plutitoare, a unor substante sau deseuri periculoase [art. 39 lit. h)].
5. Daca faptele prevazute la punctele 3 si 4 au pus in pericol sanatatea sau integritatea corporala a unui numar mare de persoane, au avut vreuna dintre urmarile aratate in art. 182 din Codul penal ori au cauzat o paguba materiala importanta, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar in cazul in care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei nationale, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.

ART. 85
Constatarea si cercetarea infractiunilor se fac din oficiu de catre organele de urmarire penala, conform competentei legale.

ART. 86
Organizatiile neguvernamentale au drept la actiune in justitie in vederea conservarii mediului, indiferent cine a suferit prejudiciul.



CAP. 6 - Dispozitii tranzitorii si finale

ART. 87
In sensul prezentei legi autoritatea centrala de protectia mediului este Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului.

ART. 88
In scopul aplicarii eficiente a masurilor de protectia mediului, se vor reglementa prin legi speciale, revizuite sau noi, care sa dezvolte dispozitiile generale din prezenta lege, domeniile:
a) regimul substantelor si al deseurilor periculoase;
b) gospodarirea deseurilor menajere, industriale si agricole;
c) regimul pesticidelor;
d) regimul privind asigurarea radioprotectiei;
e) desfasurarea activitatilor nucleare si asigurarea securitatii surselor de radiatii, inclusiv raspunderea civila pentru daune nucleare;
f) gospodarirea apelor si a ecosistemelor acvatice;
g) gospodarirea lucrarilor de imbunatatiri funciare;
h) protectia Litoralului si a zonelor costiere;
i) piscicultura si pescuitul;
j) protectia atmosferei;
k) gospodarirea si conservarea pajistilor;
l) gospodarirea fondului forestier;
m) protectia fondului cinegetic si vanatoarea;
n) ocrotirea albinelor si protectia florei melifere;
o) gospodarirea obiectivelor de interes speologic, geologic si paleontologic;
p) ariile protejate si monumentele naturii;
r) raspunderea pentru prejudiciile aduse mediului.

ART. 89
La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 9/1973 privind protectia mediului inconjurator, publicata in Buletinul Oficial nr. 91 din 23 iunie 1973, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi.

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 4 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei.

ANEXA 1

INTELESUL
unor termeni in sensul prezentei legi

- acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile de realizare a unui proiect sau a unei activitati din punct de vedere al impactului asupra mediului;
- arie protejata - o zona delimitata geografic, cu elemente naturale rare sau in procent ridicat, desemnata sau reglementata si gospodarita in sensul atingerii unor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri nationale, rezervatii naturale, rezervatii ale biosferei, monumente ale naturii si altele;
- atmosfera - masa de aer care inconjoara suprafata terestra, incluzand si stratul de ozon;
- autorizatie de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile si parametrii de functionare, pentru activitatile existente si pentru cele noi, pe baza acordului de mediu;
- autorizatie pentru activitatea nucleara - act tehnico-juridic prin care autoritatea competenta de reglementare autorizeaza pe titularul activitatii sa amplaseze, sa proiecteze, sa achizitioneze, sa fabrice, sa produca, sa construiasca, sa transporte, sa importe, sa exporte, sa primeasca, sa localizeze, sa puna in functiune, sa posede, sa foloseasca, sa opereze, sa transfere, sa dezafecteze si sa dispuna de orice sursa de radiatii ionizante, instalatii nucleare sau amenajari pentru gospodarirea deseurilor radioactive;
- bilant de mediu - procedura de a obtine informatii asupra cauzelor si consecintelor efectelor negative cumulate anterioare si anticipate, care face parte din actiunea de evaluare a impactului asupra mediului;
- biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice si terestre, precum si dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii si intre diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii si intre ecosisteme;
- biotehnologie - aplicatie tehnologica in care se utilizeaza sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea sau modificarea de produse sau procedee cu folosinta specifica;
- deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si productivitatii biologice a ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea echilibrului ecologic si a calitatii vietii cauzate, in principal, de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si valorificarea lor deficitara, ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului;
- deseuri - substante rezultate in urma unor procese biologice sau tehnologice care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile;
- deseuri periculoase - deseuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive, radioactive sau altele, care, introduse sau mentinute in mediu, pot dauna acestuia, plantelor, animalelor sau omului;
- dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a le satisface pe ale lor;
- echilibru ecologic - ansamblul starilor si interrelatiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigura mentinerea structurii, functionarea si dinamica armonioasa a acestuia;
- ecosistem - complex dinamic de comunitati de plante, animale si microorganisme si mediul lor lipsit de viata, care interactioneaza intr-o unitate functionala;
- ecoturism - practicarea unui turism cu respectarea regulilor de protectie a mediului;
- efluent - orice forma de deversare in mediu, emisie punctuala sau difuza, inclusiv prin scurgere, jeturi, injectie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
- emisii - poluanti evacuati in mediu, inclusiv zgomote, vibratii, radiatii electromagnetice si ionizante, care se manifesta si se masoara la locul de plecare din sursa;
- evaluarea impactului asupra mediului - cuantificarea efectelor activitatii umane si a proceselor naturale asupra mediului, a sanatatii si securitatii omului, precum si a bunurilor de orice fel;
- habitat - locul sau tipul de loc in care un organism sau o populatie exista in mod natural;
- mediu - ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale;
- monitorizarea mediului - sistem de supraveghere, prognoza, avertizare si interventie, care are in vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, in scopul cunoasterii starii de calitate si semnificatiei ecologice a acestora, evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbarilor produse, urmate de masuri care se impun;
- monument al naturii - specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati, formatiuni si structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic;
- poluant - orice substanta solida, lichida, sub forma gazoasa sau de vapori sau forma de energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale;
- prejudiciu - efect cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluanti, activitati daunatoare sau dezastre;
- program pentru conformare - plan de masuri cuprinzand etape care trebuie parcurse in intervale de timp precizate prin prevederile autorizatiei de mediu, de catre autoritatea competenta, in scopul respectarii reglementarilor privind protectia mediului;
- resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite in activitatea umana: resurse neregenerabile - minerale si combustibili fosili -, regenerabile - apa, aer, sol, flora, fauna salbatica - si permanente - energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor;
- risc ecologic potential - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare;
- substante periculoase - orice substanta sau produs care, folosit in cantitati, concentratii sau conditii aparent nepericuloase, prezinta risc semnificativ pentru om, mediu sau bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive;
- sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element al unei activitati care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substante radioactive;
- titularul proiectului sau al activitatii - persoana fizica sau juridica care propune, detine si/sau gospodareste o activitate economica sau sociala;
- utilizare durabila - folosirea resurselor regenerabile intr-un mod si o rata care sa nu conduca la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potentialul lor in acord cu necesitatile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare;
- zona umeda - zona cu exces de umiditate care include mlastini, regiuni inundabile, limane, estuare si lagune.

ANEXA 2

LISTA
activitatilor care sunt supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru eliberarea acordului si/sau autorizatiei de mediu

1. Transporturi

1.1. Trafic rutier
a) autostrazi;
b) sosele cu flux intens;
c) alte drumuri principale; toate drumurile din ariile protejate;
d) parcuri pentru stationare (terenuri sau cladiri) pentru mai mult de 300 de masini;
e) linii noi de transport in comun.

1.2. Trafic feroviar
a) noi linii de cale ferata;
b) alte instalatii feroviare, inclusiv dublarea sau extinderea liniilor existente.

1.3. Navigatia pe ape
a) instalatii portuare pentru navele companiilor publice de navigatie;
b) porturi industriale cu instalatii fixe de incarcare si descarcare;
c) porturi de agrement cu mai mult de 100 de locuri de acostare (amarare);
d) cai navigabile.

1.4. Navigatie aeriana
a) aeroporturi;
b) aerodromuri, cu exceptia helioporturilor;
c) helioporturi in ariile protejate.

2. Energie

2.1. Productie de energie
a) instalatii destinate producerii de energie nucleara (centrale nuclearoelectrice), instalatii in care are loc o reactie nucleara autointretinuta (reactori de cercetare), instalatii destinate extractiei si productiei de combustibili nucleari si alte instalatii generatoare de radiatii ionizante;
b) instalatii termice destinate productiei de energie cu putere mai mare de 10 MW;
c) centrale hidroelectrice cu putere mai mare de 1 MW;
d) instalatii geotermice, inclusiv cele care exploateaza caldura apelor subterane;
e) uzine de gaz, cocserii, instalatii de lichefiere a carbunelui;
f) prospectarea, explorarea si exploatarea petrolului, gazului natural sau carbunelui si a altor resurse minerale, inclusiv a celor din mare;

2.2. Transport si stocare de energie
a) instalatii de transport prin conducte al combustibililor sau carburantilor lichizi sau gazosi;
b) liniile aeriene si cabluri de inalta tensiune ingropate, dimensionate pentru 220 kV sau mai mult;
c) rezervoarele destinate stocarilor de gaz, de combustibili sau de carburanti;
d) depozite de carbune si de alte resurse minerale;
e) construirea mijloacelor de transport pentru hidrocarburi, substante si deseuri periculoase.

3. Constructii hidrotehnice
a) lucrari de regularizare a nivelului sau a scurgerii apelor din lacurile naturale;
b) amenajari hidrotehnice ca: indiguiri, corectii, instalatii pentru retinerea aluviunilor sau pentru protectia contra inundatiilor;
c) descarcari de material sedimentar in lacuri;
d) exploatarea de pietris, nisip, namol terapeutic sau de alte materiale din lacuri, cursuri de apa sau din panzele de apa subterana (cu exceptia extragerilor punctuale motivate de prevenirea inundatiilor);
e) lucrari de captare a apelor subterane si de suprafata;
f) lucrari de amenajare a zonei de coasta si de exploatare a resurselor naturale aferente;
g) puturi de alimentare cu apa, mai adanci de 50 m.

4. Eliminarea deseurilor si a ambalajelor
a) depozite destinate stocarii temporare sau definitive a deseurilor periculoase si radioactive;
b) instalatii de prelucrare si tratare a deseurilor radioactive;
c) cimitire;
d) descarcari si/sau depozitari de materiale inerte;
e) descarcari controlate, bioactive;
f) descarcari controlate pentru deseuri stabilizate;
g) instalatii destinate triajului, tratarii, reciclarii sau incinerarii deseurilor;
h) depozite provizorii pentru deseuri sub forma lichida, solida sau pastoasa (maloasa);
i) instalatii de tratare a apelor uzate.

5. Apararea nationala*)
a) arsenale, terenuri de tir si de exercitii pentru armata;
b) aerodromuri militare;
c) alte instalatii apartinand armatei, care sunt asimilabile unuia dintre tipurile de instalatii mentionate in prezenta anexa.

6. Sport, turism, agrement
a) teleferice si teleschiuri (pentru punerea in valoare turistica a noilor partii de schi sau a noilor zone situate in domeniile de schi deja existente sau pentru legarea intre ele a diferitelor partii de schi);
b) piste pentru vehicule cu motor, destinate manifestarilor sportive;
c) tunuri cu zapada;
d) stadioane care au tribune fixe prevazute sa adaposteasca mai mult de 20.000 de spectatori;
e) parcuri de distractie;
f) zone verzi.

7. Industrie
a) uzine de aluminiu;
b) otelarii;
c) uzine de metale neferoase;
d) instalatii destinate pretratarii si topirii metalelor vechi;
e) instalatii pentru sinteza produsilor chimici, inclusiv a apei grele;
f) instalatii pentru transformarea produselor chimice;
g) depozite destinate stocarii produselor chimice;
h) fabrici de explozivi si de munitii;
i) abatoare si macelarii cu o capacitate de productie mai mare de 5.000 tone pe an;
j) fabrici de ciment;
k) fabrici de sticla cu capacitati de productie mai mari de 20.000 tone pe an;
l) fabrici de celuloza si hartie;
m) fabrici destinate extragerii si transformarii liantilor si materialelor care contin lianti;
n) fabrici care produc panouri de aglomerate;
o) instalatii pentru prelucrarea lemnului;
p) instalatii pentru produse textile si de pielarie;
r) fabricarea, comercializarea si utilizarea substantelor periculoase si a pesticidelor;
s) instalatii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice si chimice;
t) unitati industriale pentru fabricarea produselor alimentare si agrotehnice;
u) unitati de ecarisaj.

8. Alte lucrari sau instalatii
a) imbunatatiri funciare realizate prin lucrari de arta, precum si interventiile pe suprafete care sunt mai mari de 200 ha si/sau acompaniate de masuri tehnice in scopuri agricole, ca irigarea sau desecarea terenurilor agricole pe suprafete mai mari de 20 ha, ca si proiecte generale de scoatere din circuitul agricol;
b) cariere de pietris, nisip si alte exploatari de extragere a materialelor nefolosite in scopul producerii de energie;
c) constructii si instalatii pentru cresterea animalelor de ferma cu capacitati mai mari de:
- 100 locuri pentru bovinele de carne;
- 500 locuri pentru porcii pentru carne;
- 6.000 locuri pentru gaini ouatoare;
- 6.000 locuri pentru pui pentru carne;
- 1.500 locuri pentru curcani pentru carne;
d) centre comerciale;
e) locuri de transbordare a marfurilor si centre de distribuire;
f) echipamente fixe destinate transmiterii electrice sau radioelectrice de semnale, imagini sau sunete (numai echipamentele de transmisie), cu o putere mai mare de 500 kW;
g) defrisari de vegetatie forestiera din afara fondului forestier;
h) amenajari piscicole;
i) importul si exportul plantelor si al animalelor din fauna si flora spontana;
j) planurile de urbanism si amenajare a teritoriului.
Lista activitatilor care se supun procedurii de evaluare a impactului pentru obtinerea acordului si/sau autorizatiei de mediu se va completa de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului cu orice activitate noua, necunoscuta la data intocmirii listei.
——————-
*) Cu respectarea legislatiei in domeniul apararii nationale.

No responses yet

Aug 07 2008

Legea Societăţilor Comerciale

Legea Societăţilor Comerciale 31/1990 a fost republicată în 1998 şi 2004. Legea republicată în 2004 a intrat în vigoare pe data de 20 noiembrie 2004, iar mai jos sunt prezentate principalele prevederi ale acesteia. La momentul elaborării acestui material - 21 noiembrie 2006, se află în curs de promulgare proiectul de lege de modificare a Legii nr. 31/1990.

Conform legii, în vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale, cu respectarea dispoziţiilor legislative.
Se consideră că societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române, acestea putându-se constitui în una dintre următoarele forme:

a) societate în nume colectiv;

b) societate în comandită simplă;

c) societate pe acţiuni;

d) societate în comandită pe acţiuni;

e) societate cu răspundere limitată.

Societatea comercială astfel înfiinţată va avea cel puţin doi asociaţi, în afară de cazul când legea prevede altfel.

Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social după cum urmează: asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. Creditorii societăţii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi, numai dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi. Acţionarii, asociaţii comanditari, precum şi asociaţii în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris.

Titlul II al legii este destinat constituirii societăţilor comerciale, acest titlu incluzând informaţii privind demersurile legale de îndeplinit în vederea înfiinţării unei astfel de societăţi, începând cu actul constitutiv al societăţii (care diferă de la un tip de societate la alta, societatea în nume colectiv sau în comandită simplă constituindu-se prin contract de societate, iar societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată, prin contract de societate şi statut), aporturile în numerar, natură sau creanţe necesare la înfiinţarea societăţii, formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică, drepturile şi obligaţiile fondatorilor şi acceptanţilor, statutul vărsămintelor efectuate etc.

Cel de-al treilea capitol din cadrul Titlului II este dedicat înmatriculării societăţii. Aici este specificat termenul în care, de la data autentificării actului constitutiv, fondatorii sau administratorii societăţii, ori un împuternicit al acestora, vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui raza teritorială îşi va avea sediul societatea, precum şi documentele care trebuie sa însoţească această cerere, modalităţile de control al legalităţii actelor şi informaţii despre statutul juridic al filialelor şi sucursalelor.

Capitolul patru tratează efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii şi cuprinde o prezentare a acelor situaţii în care societatea nu poate fi considerată drept înfiinţată ca urmare a existentei unor nereguli în ceea ce priveşte înregistrarea sa, capitolul cinci fiind destinat dispoziţiilor procedurale în ceea ce priveşte înmatricularea, respingerea acesteia, recursul, cererile şi căile de atac prevăzute de prezenta lege, precum şi competenţa instanţelor judecătoreşti.

Titlul III constituie cadrul legislativ ce reglementează funcţionarea societăţilor comerciale. Astfel, capitolul întâi prevede o serie de dispoziţii comune privind bunurile constituite ca aporturile la capitalul societăţii, răspunderea pentru eventualele daune pricinuite de întârzierea depunerii aportului, prevederi privind dividendele şi limitele obligaţiilor şi responsabilităţilor administratorului unei societăţi, aşa cum sunt ele definite prin mandat. Capitolul doi prezintă caracteristicile societăţilor în nume colectiv, capitolul trei pe cele ale societăţilor în comandită simplă, iar cel de-al patrulea capitol este destinat societăţilor pe acţiuni. În cadrul acestui capitol, detaliat pe secţiuni, sunt abordate teme precum:

  • Secţiunea I: despre acţiuni;
  • Secţiunea II: despre adunarea generală;
  • Secţiunea III: despre administrarea societăţii;
  • Secţiunea IV: despre cenzori;
  • Secţiunea V: despre emiterea de obligaţiuni;
  • Secţiunea VI: despre registrele societăţii şi despre bilanţul contabil.

Capitolul cinci vorbeşte despre societăţile în comandită pe acţiuni, iar capitolul şase despre societăţile cu răspundere limitată.

Titlul IV abordează tema modificării actului constitutiv, prevăzând faptul că actul constitutiv poate fi modificat de asociaţi, cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute pentru încheierea lui, precum şi condiţiile care duc la necesitatea schimbării acestui act. Detalierea temei pe capitole se face după cum urmează:

  • Capitolul I: dispoziţii generale;
  • Capitolul II: reducerea sau majorarea capitalului social.

Titlul V este destinat excluderii şi retragerii asociaţilor, precizând care sunt condiţiile ce trebuie întrunite pentru ca un asociat să poată fi exclus (prevederile diferă de la un tip de societate la altul, nefiind identice, de exemplu, pentru cazul societăţii în nume colectiv cu cele pentru societăţile pe acţiuni), cum se pronunţă excluderea, în ce măsură asociatul exclus mai poate fi răspunzător sau nu faţă de terţi etc.

Dizolvarea, fuziunea şi divizarea societăţilor comerciale fac obiectul titlului VI, tematica fiind abordată detaliat în două capitole, după cum urmează:

  • Capitolul I: dizolvarea societăţilor;
  • Capitolul II: fuziunea şi divizarea societăţilor.

Lichidarea societăţilor comerciale este prezentată în cadrul Titlului VII, astfel:

  • Capitolul I: dispoziţii generale;
  • Capitolul II: lichidarea societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată;
  • Capitolul III: lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni.

Titlul VIII este rezervat prezentării infracţiunilor şi pedepselor aferente fiecărui tip de abatere legală, Titlul IX cuprinzând dispoziţiile finale şi cele tranzitorii.

No responses yet

Aug 07 2008

Legea Societăţilor Comerciale (Legea 31/1990 republicată)

Published by Avocat Florea Ana under Legi

Republicată în temeiul art. XII din titlul II al cărţii a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.279 din 21 aprilie 2003, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 31/1990 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.33 din 29 ianuarie 1998, iar ulterior a fost modificată şi completată prin:

TITLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) În vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.

(2) Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române.

Art. 2. - Societăţile comerciale se vor constitui în una dintre următoarele forme: a) societate în nume colectiv;

b) societate în comandită simplă; c) societate pe acţiuni;
d) societate în comandită pe acţiuni şi e) societate cu răspundere limitată.Art. 3. - (1) Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.

(2) Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. Creditorii societăţii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi, numai dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi.

(3) Acţionarii, asociaţii comanditari, precum şi asociaţii în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris.

Art. 4. - Societatea comercială va avea cel puţin doi asociaţi, în afară de cazul când legea prevede altfel.

TITLUL II
Constituirea societăţilor comerciale

CAPITOLUL I
Actul constitutiv al societăţii

Art. 5. - (1) Societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de societate, iar societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut.

(2) Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane. În acest caz se întocmeşte numai statutul.

(3) Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.

(4) Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv. În cuprinsul prezentei legi, denumirea act constitutiv desemnează atât înscrisul unic, cât şi contractul de societate şi/sau statutul societăţii.

(5) În cazurile în care contractul de societate şi statutul constituie acte distincte, acesta din urmă va cuprinde datele de identificare a asociaţilor şi clauze reglementând organizarea, funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii.

(6) Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când:

a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;
b) se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;
c) societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.(7) Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registrului comerţului.

Art. 6. - (1) Semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care au un rol determinant în constituirea societăţii sunt consideraţi fondatori.

(2) Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracţiuni prevăzute de prezenta lege.

Art. 7. - Actul constitutiv al societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată va cuprinde:

a) numele şi prenumele, codul numeric personal, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia asociaţilor persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea asociaţilor persoane juridice; numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii naţionale; la societatea în comandită simplă se vor arăta asociaţii comanditari, asociaţii comanditaţi, precum şi reprezentantul fiscal, dacă este cazul;
b) forma, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;
d) capitalul social subscris şi cel vărsat, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării, precum şi data la care se va vărsa integral capitalul social subscris. La societăţile cu răspundere limitată se vor preciza numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său;
e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi, persoane fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat;
f) partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi;
g) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică -, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
h) durata societăţii;
i) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.Art. 8. - Actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni va cuprinde:

a) numele şi prenumele, codul numeric personal, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia asociaţilor persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea asociaţilor persoane juridice, numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii naţionale; la societatea în comandită pe acţiuni se vor arăta asociaţii comanditari şi asociaţii comanditaţi, precum şi reprezentantul fiscal, dacă este cazul;
b) forma, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;
d) capitalul social subscris şi cel vărsat. La constituire, capitalul social subscris, vărsat de fiecare acţionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, dacă prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui vărsat în termen de 12 luni de la înmatriculare;
e) valoarea bunurilor constituite ca aport în natură în societate, modul de evaluare şi numărul acţiunilor acordate pentru acestea;
f) numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător. Dacă sunt mai multe categorii de acţiuni, se vor arăta numărul, valoarea nominală şi drepturile conferite fiecărei categorii de acţiuni;
g) numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia administratorilor, persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea administratorilor, persoane juridice; garanţia pe care administratorii sunt obligaţi să o depună, puterile ce li se conferă şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat; drepturile speciale de reprezentare şi de administrare acordate unora dintre ei. Pentru societăţile în comandită pe acţiuni se vor indica comanditaţii care reprezintă şi administrează societatea;
h) numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia cenzorilor, persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea cenzorilor, persoane juridice;
i) clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiunii societăţii de către organele statutare, controlul acesteia de către acţionari, precum şi documentele la care aceştia vor putea să aibă acces pentru a se informa şi a-şi exercita controlul;
j) durata societăţii;
k) modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor;
l) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică -, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
m) avantajele rezervate fondatorilor;
n) acţiunile comanditarilor în societatea în comandită pe acţiuni;
o) operaţiunile încheiate de asociaţi în contul societăţii ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le preia, precum şi sumele ce trebuie plătite pentru acele operaţiuni;
p) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.Art. 9. - Societatea pe acţiuni se constituie prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie publică.

Art. 10. - (1) Capitalul social al societăţii pe acţiuni şi al societăţii în comandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de 25.000.000 lei.

(2) Numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 5.

Art. 11. - (1) Capitalul social al unei societăţi cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 2.000.000 lei şi se divide în părţi sociale egale, care nu pot fi mai mici de 100.000 lei.

(2) Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.

Art. 12. - În societatea cu răspundere limitată, numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.

Art. 13. - (1) În cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată, părţile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile şi obligaţiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale a asociaţilor.

(2) Dacă asociatul unic este administrator, îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate.

(3) În societatea care se înfiinţează de către un asociat unic, valoarea aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate.

Art. 14. - (1) O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată.

(2) O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.

(3) În caz de încălcare a prevederilor alin. (1) şi (2), statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi orice persoană interesată poate cere dizolvarea pe cale judecătorească a unei societăţi astfel constituită.

(4) Pe baza hotărârii de dizolvare, lichidarea se va face în condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru societăţile cu răspundere limitată.

Art. 15. - Contractele între societatea cu răspundere limitată şi persoana fizică sau persoana juridică, asociat unic al celei dintâi, se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Art. 16. - (1) Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate.

(2) Aporturile în natură sunt admise la toate formele de societate. Aceste aporturi se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare şi prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare.

(3) Aporturile în creanţe sunt liberate potrivit art. 84. Asemenea aporturi nu sunt admise la societăţile pe acţiuni care se constituie prin subscripţie publică şi nici la societăţile în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată.

(4) Prestaţiile în muncă nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.

(5) Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi se pot obliga la prestaţii în muncă cu titlu de aport social, dar care nu pot constitui aport la formarea sau la majorarea capitalului social. În schimbul acestui aport, asociaţii au dreptul să participe, potrivit actului constitutiv, la împărţirea beneficiilor şi a activului social, rămânând, totodată, obligaţi să participe la pierderi.

Art. 17. - (1) La autentificarea actului constitutiv în cazurile prevăzute la art. 5 sau, după caz, la darea de dată certă a acestuia, se va prezenta dovada eliberată de oficiul registrului comerţului privind disponibilitatea firmei şi declaraţia pe propria răspundere privind deţinerea calităţii de asociat unic într-o singură societate cu răspundere limitată.

(2) La acelaşi sediu vor putea funcţiona mai multe societăţi, dacă cel puţin o persoană este, în condiţiile legii, asociat în fiecare dintre aceste societăţi.

(3) Notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv sau, după caz, persoana care dă dată certă va refuza operaţiunile solicitate, dacă din documentaţia prezentată rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1).

CAPITOLUL II
Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică

Art. 18. - (1) Când societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică, fondatorii vor întocmi un prospect de emisiune, care va cuprinde datele prevăzute la art. 8, cu excepţia celor privind pe administratori şi cenzori, şi în care se va stabili data închiderii subscripţiei.

(2) Prospectul de emisiune semnat de fondatori în formă autentică va trebui depus, înainte de publicare, la oficiul registrului comerţului din judeţul în care se va stabili sediul societăţii.

(3) Judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului, constatând îndeplinirea condiţiilor de la alin. (1) şi (2), va autoriza publicarea prospectului de emisiune.

(4) Prospectele de emisiune care nu cuprind toate menţiunile sunt nule. Subscriitorul nu va putea invoca această nulitate, dacă a luat parte la adunarea constitutivă sau dacă a exercitat drepturile şi îndatoririle de acţionar.

Art. 19. - (1) Subscrierile de acţiuni se vor face pe unul sau pe mai multe exemplare ale prospectului de emisiune al fondatorilor, vizate de judecătorul delegat.

(2) Subscrierea va cuprinde: numele şi prenumele sau denumirea, domiciliul ori sediul subscriitorului; numărul, în litere, al acţiunilor subscrise; data subscrierii şi declaraţia expresă că subscriitorul cunoaşte şi acceptă prospectul de emisiune.

(3) Participările la beneficiile societăţii, rezervate de fondatori în folosul lor, deşi acceptate de subscriitori, nu au efect decât dacă vor fi aprobate de adunarea constitutivă.

Art. 20. - Cel mai târziu în termen de 15 zile de la data închiderii subscrierii, fondatorii vor convoca adunarea constitutivă, printr-o înştiinţare publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în două ziare cu largă răspândire, cu 15 zile înainte de data fixată pentru adunare. Înştiinţarea va cuprinde locul şi data adunării, care nu poate depăşi două luni de la data închiderii subscrierii, şi precizarea problemelor care vor face obiectul discuţiilor.

Art. 21. - (1) Societatea se poate constitui numai dacă întregul capital social a fost subscris şi fiecare acceptant a vărsat în numerar jumătate din valoarea acţiunilor subscrise la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. ori la o bancă sau la una dintre unităţile acestora. Restul din capitalul social subscris va trebui vărsat în termen de 12 luni de la înmatriculare.

(2) Acţiunile ce reprezintă aporturi în natură vor trebui acoperite integral.

Art. 22. - Dacă subscrierile publice depăşesc capitalul social prevăzut în prospectul de emisiune sau sunt mai mici decât acesta, fondatorii sunt obligaţi să supună aprobării adunării constitutive majorarea sau, după caz, reducerea capitalului social la nivelul subscripţiei.

Art. 23. - (1) Fondatorii sunt obligaţi să întocmească o listă a celor care, acceptând subscripţia, au dreptul să participe la adunarea constitutivă, cu menţionarea numărului acţiunilor fiecăruia.

(2) Această listă va fi afişată la locul unde se va ţine adunarea, cu cel puţin 5 zile înainte de adunare.

Art. 24. - (1) Adunarea alege un preşedinte şi doi sau mai mulţi secretari. Participarea acceptanţilor se va constata prin liste de prezenţă, semnate de fiecare dintre ei şi vizate de preşedinte şi de unul dintre secretari.

(2) Oricare acceptant are dreptul să facă observaţii asupra listei afişate de fondatori, înainte de a se intra în ordinea de zi a adunării, care va decide asupra observaţiilor.

Art. 25. - (1) În adunarea constitutivă, fiecare acceptant are dreptul la un vot, indiferent de acţiunile subscrise. El poate fi reprezentat şi prin procură specială.

(2) Nimeni nu poate reprezenta mai mult de 5 acceptanţi.

(3) Acceptanţii care au constituit aporturi în natură nu au drept de vot în deliberările referitoare la aporturile lor, chiar dacă ei sunt şi subscriitori de acţiuni în numerar ori se prezintă ca mandatari ai altor acceptanţi.

(4) Adunarea constitutivă este legală dacă sunt prezenţi jumătate plus unu din numărul acceptanţilor şi ia hotărâri cu votul majorităţii simple a celor prezenţi.

Art. 26. - (1) Dacă există aporturi în natură, avantaje rezervate fondatorilor, operaţiuni încheiate de fondatori în contul societăţii ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le ia asupra sa, adunarea constitutivă numeşte, în condiţiile art. 39, unul sau mai mulţi experţi, care îşi vor da avizul asupra evaluărilor.

(2) Dacă majoritatea cerută nu poate fi întrunită, desemnarea experţilor se va face de judecătorul delegat, la cererea oricărui acceptant.

Art. 27. - (1) După ce experţii au depus raportul de evaluare prevăzut la art. 38, fondatorii convoacă din nou adunarea constitutivă, conform dispoziţiilor art. 20.

(2) Dacă valoarea aporturilor în natură, stabilită de experţi, este inferioară cu o cincime aceleia prevăzute de fondatori în prospectul de emisiune, oricare acceptant se poate retrage, anunţându-i pe fondatori, până la data fixată pentru adunarea constitutivă.

(3) Acţiunile revenind acceptanţilor care s-au retras pot fi preluate de fondatori în termen de 30 de zile sau, ulterior, de alte persoane, pe cale de subscripţie publică.

Art. 28. - Adunarea constitutivă are următoarele obligaţii:

  • verifică existenţa vărsămintelor;
  • examinează şi validează raportul experţilor de evaluare a aporturilor în natură; aprobă participările la beneficii ale fondatorilor şi operaţiunile încheiate în contul societăţii;
  • discută şi aprobă actul constitutiv al societăţii, membrii prezenţi reprezentând, în acest scop, şi pe cei absenţi, şi desemnează pe aceia care se vor prezenta pentru autentificarea actului şi îndeplinirea formalităţilor cerute pentru constituirea societăţii;
  • numeşte pe administratori şi cenzori.

Art. 29. - (1) Vărsămintele efectuate, potrivit art. 21, pentru constituirea societăţii prin subscripţie publică vor fi predate persoanelor însărcinate cu încasarea lor, prin actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii, persoanelor desemnate prin decizia consiliului de administraţie, după prezentarea certificatului la oficiul registrului comerţului, din care rezultă înmatricularea societăţii.

(2) Dacă constituirea societăţii nu a avut loc, restituirea vărsămintelor se va face direct acceptanţilor.

Art. 30. - (1) Fondatorii iau asupra lor consecinţele actelor şi ale cheltuielilor necesare constituirii societăţii, iar dacă, din orice cauză, aceasta nu se va constitui, ei nu se pot îndrepta împotriva acceptanţilor.

(2) Fondatorii sunt obligaţi să predea administratorilor documentele şi corespondenţa referitoare la constituirea societăţii.

Art. 31. - (1) Fondatorii şi primii administratori sunt solidar răspunzători, din momentul constituirii societăţii, faţă de societate şi de terţi pentru:

  • subscrierea integrală a capitalului social şi efectuarea vărsămintelor stabilite de lege sau de actul constitutiv;
  • existenţa aporturilor în natură;
  • veridicitatea publicaţiilor făcute în vederea constituirii societăţii.

(2) Fondatorii sunt răspunzători, de asemenea, de valabilitatea operaţiunilor încheiate în contul societăţii înainte de constituire şi luate de aceasta asupra sa.

(3) Adunarea generală nu va putea da descărcare fondatorilor şi primilor administratori, pentru răspunderea ce le revine în temeiul acestui articol şi al art. 49 şi 53, timp de 5 ani.

Art. 32. - (1) Adunarea constitutivă va hotărî asupra cotei din profitul net ce revine fondatorilor unei societăţi constituite prin subscripţie publică.

(2) Cota prevăzută la alin. (1) nu poate depăşi 6% din profitul net şi nu poate fi acordată pentru o perioadă mai mare de 5 ani de la data constituirii societăţii.

(3) În cazul majorării capitalului social, drepturile fondatorilor vor putea fi exercitate numai asupra profitului corespunzător capitalului social iniţial.

(4) De dispoziţiile acestui articol pot beneficia numai persoanele fizice cărora li s-a recunoscut calitatea de fondator prin actul constitutiv.

Art. 33. - În caz de dizolvare anticipată a societăţii, fondatorii au dreptul să ceară daune de la societate, dacă dizolvarea s-a făcut în frauda drepturilor lor.

Art. 34. - Dreptul la acţiunea în daune se prescrie prin trecerea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale a acţionarilor care a decis dizolvarea anticipată.

Art. 35. - Societăţile comerciale pe acţiuni constituite prin subscripţie publică sunt considerate societăţi deţinute public în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, care se completează cu dispoziţiile prezentei legi în ceea ce priveşte înmatricularea în registrul comerţului.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate a fost abrogată şi înlocuită prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.571 din 29 iunie 2004.

CAPITOLUL III
Înmatricularea societăţii

Art. 36. - (1) În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, fondatorii sau administratorii societăţii ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea.

(2) Cererea va fi însoţită de:

a) actul constitutiv al societăţii;
b) dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv;
c) dovada sediului declarat şi a disponibilităţii firmei;
d) actele privind proprietatea asupra aporturilor în natură, iar în cazul în care printre ele figurează şi imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;
e) actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii şi aprobate de asociaţi;
f) declaraţia pe propria răspundere a fondatorilor, a administratorilor şi a cenzorilor că îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege.(3) Toate avizele sau actele de autorizare, eliberate de către autorităţile publice în funcţie de obiectul de activitate al unei societăţi, vor fi solicitate de către oficiul registrului comerţului, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, iar autorităţile competente vor trebui să emită avizele sau actele de autorizare în termen de 15 zile. Nu este necesar a se depune avizele sau autorizările tehnice şi nici cele a căror eliberare este legal condiţionată de înmatricularea societăţii.

Art. 37. - (1) Controlul legalităţii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în registrul comerţului se exercită de justiţie printr-un judecător delegat.

(2) La începutul fiecărui an judecătoresc, preşedintele tribunalului va delega la oficiul registrului comerţului unul sau mai mulţi judecători ai tribunalului.

(3) Judecătorul delegat va putea dispune efectuarea unei expertize, în contul părţilor, precum şi administrarea altor dovezi.

Art. 38. - (1) La societăţile pe acţiuni, dacă există aporturi în natură, avantaje rezervate fondatorilor, operaţiuni încheiate de fondatori în contul societăţii ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le ia asupra sa, judecătorul delegat numeşte, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, unul sau mai mulţi experţi din lista experţilor autorizaţi. Aceştia vor întocmi un raport cuprinzând descrierea şi modul de evaluare a fiecărui bun aportat şi vor evidenţia dacă valoarea acestuia corespunde numărului şi valorii acţiunilor acordate în schimb, precum şi alte elemente indicate de judecătorul delegat. Pentru bunurile mobile noi va fi luată în considerare factura.

(2) Raportul va fi depus în termen de 15 zile la oficiul registrului comerţului şi va putea fi examinat de creditorii personali ai asociaţilor sau de alte persoane. La cererea şi pe cheltuiala acestora, li se pot elibera copii integrale sau parţiale de pe raport.

Art. 39. - Nu pot fi numiţi experţi:

  • rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv ori soţii acelora care au constituit aporturi în natură sau ai fondatorilor;
  • persoanele care primesc, sub orice formă, pentru funcţiile pe care le îndeplinesc, altele decât aceea de expert, un salariu sau o remuneraţie de la fondatori sau de la cei care au constituit aporturi în natură.

Art. 40. - (1) În cazul în care cerinţele legale sunt îndeplinite, judecătorul delegat, prin încheiere, pronunţată în termen de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerinţe, va autoriza constituirea societăţii şi va dispune înmatricularea ei în registrul comerţului, în condiţiile prevăzute de legea privind acest registru.

(2) Încheierea de înmatriculare va reda, după caz, menţiunile actului constitutiv prevăzute la art. 7 şi 8.

Art. 41. - (1) Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului.

(2) Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunţării încheierii judecătorului delegat prin care se autorizează înmatricularea societăţii comerciale.

Art. 42. - Filialele sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică şi se înfiinţează în una dintre formele de societate enumerate la art. 2 şi în condiţiile prevăzute pentru acea formă. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit.

Art. 43. - (1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înmatriculează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.

(2) Dacă sucursala se înfiinţează într-o localitate din acelaşi judeţ sau în aceeaşi localitate cu societatea fondatoare, ea se va înmatricula în acelaşi registru al comerţului, însă distinct, ca înmatriculare independentă.

(3) Regimul juridic al sucursalei se aplică oricărui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui, căruia societatea care îl înfiinţează îi atribuie statut de sucursală.

(4) Celelalte sedii secundare - agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea sedii - se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului sediului principal.

(5) Nu se pot înfiinţa sedii secundare sub denumirea de filială.

Potrivit art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.32/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, aprobată şi modificată prin Legea nr. 195/1997, dispoziţiile acestui alineat nu se aplică filialelor fără personalitate juridică înfiinţate până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă. Se recomandă societăţilor care au înfiinţat unităţi fără personalitate juridică să modifice denumirea de filială dată acestora.

Art. 44. - Societăţile comerciale străine pot înfiinţa în România, cu respectarea legii române, filiale, precum şi sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte sedii secundare, dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic.

Art. 45. - (1) Reprezentanţii societăţii sunt obligaţi să depună la oficiul registrului comerţului semnăturile lor, la data depunerii cererii de înregistrare, dacă au fost numiţi prin actul constitutiv, iar cei aleşi în timpul funcţionării societăţii, în termen de 15 zile de la alegere.

(2) Dispoziţia alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi conducătorilor sucursalelor.

CAPITOLUL IV
Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii

Art. 46. - (1) Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii, judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care asociaţii înlătură asemenea neregularităţi. Judecătorul delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate.

(2) În cazul în care au fost formulate cereri de intervenţie, judecătorul va cita intervenienţii şi se va pronunţa asupra cererilor acestora în condiţiile art. 49 şi următoarele din Codul de procedură civilă, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 335 din Codul de procedură civilă.

Art. 47. - (1) În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii societăţii nu au cerut înmatricularea ei în termen legal, oricare asociat poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculării, după ce, prin notificare sau scrisoare recomandată, i-a pus în întârziere, iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire.

(2) Dacă, totuşi, înmatricularea nu s-a efectuat în termenele prevăzute de alineatul precedent, asociaţii sunt eliberaţi de obligaţiile ce decurg din subscripţiile lor, după trecerea a 3 luni de la data autentificării actului constitutiv, în afară de cazul în care acesta prevede altfel.

(3) Dacă un asociat a cerut îndeplinirea formalităţilor de înmatriculare, nu se va mai putea pretinde de nici unul dintre ei eliberarea de obligaţiile ce decurg din subscripţie.

Art. 48. - (1) În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare, societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităţi.

(2) Dacă societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, să le regularizeze.

(3) Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii.

Art. 49. - Fondatorii, reprezentanţii societăţii, precum şi primii membri ai organelor de conducere, de administrare şi de control ale societăţii răspund nelimitat şi solidar pentru prejudiciul cauzat prin neregularităţile la care se referă art. 46-48.

Art. 50. - (1) Actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terţilor, în afară de cazul în care societatea face dovada că aceştia le cunoşteau.

(2) Operaţiunile efectuate de societate înainte de a 16-a zi de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a încheierii judecătorului delegat nu sunt opozabile terţilor, care dovedesc că au fost în imposibilitate de a lua cunoştinţă despre ele.

Art. 51. - Terţii pot invoca însă actele sau faptele cu privire la care nu s-a îndeplinit publicitatea, în afară de cazul în care omisiunea publicităţii le lipseşte de efecte.

Art. 52. - Societatea este obligată să verifice identitatea dintre textul depus la oficiul registrului comerţului şi cel publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a sau în presă. În caz de neconcordanţă, terţii pot opune societăţii oricare dintre texte, în afară de cazul în care societatea face dovada că ei cunoşteau textul depus la oficiul registrului comerţului.

Art. 53. - Fondatorii, reprezentanţii şi alte persoane, care au lucrat în numele unei societăţi în curs de constituire, răspund solidar şi nelimitat faţă de terţi pentru actele juridice încheiate cu aceştia în contul societăţii, în afară de cazul în care societatea, după ce a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societăţii încă de la data încheierii lor.

Art. 54. - (1) Nici societatea şi nici terţii nu pot opune, pentru a se sustrage de la obligaţiile asumate, o neregularitate în numirea reprezentanţilor, administratorilor sau a altor persoane care fac parte din organele societăţii, atunci când această numire a fost publicată în conformitate cu legea.

(2) Societatea nu poate invoca faţă de terţi numirile în funcţiile menţionate în alineatul precedent sau încetarea acestor funcţii, dacă ele nu au fost publicate în conformitate cu legea.

Art. 55. - (1) În raporturile cu terţii, societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depăşesc obiectul de activitate, în afară de cazul în care ea dovedeşte că terţii cunoşteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depăşirea acestuia. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singură, dovada cunoaşterii.

(2) Clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăţilor prevăzute în alineatul precedent, care limitează puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate.

Art. 56. - Nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când:

a) lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (6);
b) toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăţii;
c) obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;
d) lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii;
e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii;
f) actul constitutiv nu prevede denumirea, sediul societăţii, obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor şi capitalul social subscris şi vărsat;
g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat;
h) nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.Art. 57. - Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.

Art. 58. - (1) Pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă, societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. Dispoziţiile legale privind lichidarea societăţilor ca urmare a dizolvării se aplică în mod corespunzător.

(2) Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii se vor numi şi lichidatorii societăţii.

(3) Tribunalul va comunica hotărârea judecătorească oficiului registrului comerţului, care, după menţionare, o va trimite Monitorului Oficial al României spre publicare în Partea a IV-a, în extras.

(4) Asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale până la acoperirea acestora în conformitate cu prevederile art. 3.

Art. 59. - (1) Declararea nulităţii societăţii nu aduce atingere actelor încheiate în numele său.

(2) Nici societatea şi nici asociaţii nu pot opune terţilor de bună-credinţă nulitatea societăţii.

CAPITOLUL V
Unele dispoziţii procedurale

Art. 60. - (1) Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului.

(2) Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţării încheierii pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.

(3) Recursul se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comerţului înaintează recursul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii, iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ, curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei.

(4) Motivele recursului se pot depune la instanţă, cu cel puţin două zile înaintea termenului de judecată.

(5) În cazul admiterii recursului, decizia instanţei de recurs va fi menţionată în registrul comerţului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 48-49 şi 56-59.

Art. 61. - (1) Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.

(2) În sensul prezentei legi, prin hotărârea asociaţilor se înţelege şi hotărârea organelor statutare ale societăţii, iar termenul asociaţi include şi acţionarii, în afară de cazul în care din context rezultă altfel.

Art. 62. - (1) Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerţului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecătoreşti competente.

(2) Dispoziţiile art. 133 referitoare la suspendare se aplică în mod corespunzător. Opoziţia se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă.

(3) Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului.

Art. 63. - Cererile şi căile de atac prevăzute de prezenta lege, de competenţa instanţelor judecătoreşti, se soluţionează de instanţa locului unde societatea îşi are sediul principal.

Art. 64. - Citarea părţilor în faţa judecătorului delegat şi comunicarea actelor sale se fac, de către oficiul registrului comerţului, prin poştă, cu scrisoare recomandată, ataşându-se recipisa la dosar, sau prin agenţi ai oficiului registrului comerţului, ori în condiţiile Codului de procedură civilă.

TITLUL III
Funcţionarea societăţilor comerciale

CAPITOLUL I
Dispoziţii comune

Art. 65. - (1) În lipsă de stipulaţie contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerţului.

(2) Asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite, iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat şi la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul.

Art. 66. - (1) Pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare.

(2) Creditorii prevăzuţi la alin. (1) pot totuşi popri, în timpul duratei societăţii, părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile debitorului lor.

Art. 67. - (1) Cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend.

(2) Dividendele se plătesc asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Ele se plătesc în termenul stabilit de către adunarea generală a asociaţilor sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 8 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat. În caz contrar, societatea comercială va plăti o penalitate aferentă perioadei de întârziere, la nivelul dobânzii legale.

(3) Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii.

(4) Dividendele plătite contrar dispoziţiilor alin. (2) şi (3) se restituie, dacă societatea dovedeşte că asociaţii au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările existente, trebuiau să o cunoască.

(5) Dreptul la acţiunea de restituire a dividendelor se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor.

(6) Dividendele care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului, în afară de cazul în care părţile au convenit altfel.

Art. 68. - Aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi.

Art. 69. - Dacă se constată o pierdere a activului net, capitalul social va trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de profit.

Art. 70. - (1) Administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv.

(2) Ei sunt obligaţi să ia parte la toate adunările societăţii, la consiliile de administraţie şi la organele de conducere similare acestora.

Art. 71. - (1) Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.

(2) În cazul încălcării prevederilor alin. (1), societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operaţiune.

(3) Administratorul care, fără drept, îşi substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societăţii.

Art. 72. - Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege.

Art. 73. - (1) Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru:

a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;
b) existenţa reală a dividendelor plătite;
c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;
d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.(2) Acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi creditorilor societăţii, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

Art. 74. - (1) În orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect şi alte documente întrebuinţate în comerţ, emanând de la o societate, trebuie să se menţioneze denumirea, forma juridică, sediul şi codul unic de înregistrare. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevăzute de legislaţia din domeniu.

(2) Pentru societatea cu răspundere limitată va trebui menţionat şi capitalul social, iar pentru societatea pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni se va menţiona şi capitalul social, din care cel efectiv vărsat, potrivit ultimei situaţii financiare anuale aprobate.

CAPITOLUL II
Societăţile în nume colectiv

Art. 75. - Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv.

Art. 76. - (1) Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenţă între administratori, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.

(2) Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societăţii, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalţi, care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de a lua parte la administraţie.

Art. 77. - (1) Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.

(2) Cu aceeaşi majoritate asociaţii pot decide asupra revocării administratorilor sau asupra limitării puterilor lor, afară de cazul în care administratorii au fost numiţi prin actul constitutiv.

Art. 78. - (1) Dacă un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni ce depăşeşte limitele operaţiunilor obişnuite comerţului pe care îl exercită societatea, acesta trebuie să înştiinţeze pe ceilalţi administratori, înainte de a o încheia, sub sancţiunea suportării pierderilor ce ar rezulta din aceasta.

(2) În caz de opoziţie a vreunuia dintre ei, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.

(3) Operaţiunea încheiată în contra opoziţiei făcute este valabilă faţă de terţii cărora nu li se va fi comunicat această opoziţie.

Art. 79. - (1) Asociatul care, într-o operaţiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune.

(2) Asociatul care contravine dispoziţiilor alin. (1) este răspunzător de daunele cauzate societăţii, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.

Art. 80. - Asociatul care, fără consimţământul scris al celorlalţi asociaţi, întrebuinţează capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane este obligat să restituie societăţii beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.

Art. 81. - (1) Nici un asociat nu poate lua din fondurile societăţii mai mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile făcute sau pentru cele ce urmează să le facă în interesul societăţii.

(2) Asociatul care contravine acestei dispoziţii este răspunzător de sumele luate şi de daune.

(3) Se va putea stipula, prin actul constitutiv, că asociaţii pot lua din casa societăţii anumite sume pentru cheltuielile lor particulare.

Art. 82. - (1) Asociaţii nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător, fără consimţământul celorlalţi asociaţi.

(2) Consimţământul se socoteşte dat dacă participarea sau operaţiunile fiind anterioare actului constitutiv au fost cunoscute de ceilalţi asociaţi şi aceştia nu au interzis continuarea lor.

(3) În caz de încălcare a prevederilor alin. (1) şi (2), societatea, în afară de dreptul de a exclude pe asociat, poate să decidă că acesta a lucrat în contul ei sau să ceară despăgubiri.

(4) Acest drept se stinge după trecerea a 3 luni din ziua când societatea a avut cunoştinţă, fără să fi luat vreo hotărâre.

Art. 83. - Când aportul la capitalul social aparţine mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar faţă de societate şi trebuie să desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgând din acest aport.

Art. 84. - (1) Asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creanţe nu este liberat cât timp societatea nu a obţinut plata sumei pentru care au fost aduse.

(2) Dacă plata nu s-a putut obţine prin urmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de daune, răspunde de suma datorată, cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor.

Art. 85. - (1) Asociaţii sunt obligaţi nelimitat şi solidar pentru operaţiunile îndeplinite în numele societăţii de persoanele care o reprezintă.

(2) Hotărârea judecătorească obţinută împotriva societăţii este opozabilă fiecărui asociat.

Art. 86. - Pentru aprobarea situaţiei financiare anuale şi pentru deciziile referitoare la introducerea acţiunii în răspunderea administratorilor este necesar votul asociaţilor reprezentând majoritatea capitalului social.

Art. 87. - (1) Cesiunea aportului de capital social este posibilă dacă a fost permisă prin actul constitutiv.

(2) Cesiunea nu liberează pe asociatul cedent de ceea ce mai datorează societăţii din aportul său de capital.

(3) Faţă de terţi, cedentul rămâne răspunzător potrivit art. 225.

(4) Când actul constitutiv prevede cazurile de retragere a unui asociat, se vor aplica dispoziţiile art. 225 şi 229.

CAPITOLUL III
Societăţile în comandită simplă

Art. 88. - Administraţia societăţii în comandită simplă se va încredinţa unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi.

Art. 89. - (1) Comanditarul poate încheia operaţiuni în contul societăţii numai pe baza unei procuri speciale pentru operaţiuni determinate, dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în registrul comerţului. În caz contrar, comanditarul devine răspunzător faţă de terţi nelimitat şi solidar, pentru toate obligaţiunile societăţii contractate de la data operaţiunii încheiate de el.

(2) Comanditarul poate îndeplini servicii în administraţia internă a societăţii, poate face acte de supraveghere, poate participa la numirea şi la revocarea administratorilor, în cazurile prevăzute de lege, sau poate acorda, în limitele actului constitutiv, autorizarea administratorilor pentru operaţiunile ce depăşesc puterile lor.

(3) Comanditarul are, de asemenea, dreptul de a cere copie de pe situaţiile financiare anuale şi de a controla exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale şi a celorlalte documente justificative.

Art. 90. - Dispoziţiile art. 75, 76 alin. (1), art. 77, 79, 83, 84, 86 şi 87 se vor aplica şi societăţilor în comandită simplă, iar dispoziţiile art. 80, 81, 82 şi 85, asociaţilor comanditaţi.

CAPITOLUL IV
Societăţile pe acţiuni

SECŢIUNEA I
Despre acţiuni

Art. 91. - (1) În societatea pe acţiuni, capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate, care, după modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtător.

(2) Felul acţiunilor va fi determinat prin actul constitutiv; în caz contrar ele vor fi nominative. Acţiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie, sau în formă dematerializată, caz în care se înregistrează în registrul acţionarilor.

(3) Acţiunile emise de o societate pe acţiuni, ca urmare a subscripţiei prin ofertă publică de valori mobiliare, definită ca atare prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/2002, sunt supuse reglementărilor aplicabile pieţei organizate pe care acele acţiuni sunt tranzacţionate (a se vedea nota de la art. 35).

Art. 92. - (1) Acţiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală.

(2) Acţiunile neplătite în întregime sunt întotdeauna nominative.

(3) Capitalul social nu va putea fi majorat şi nu se vor putea emite noi acţiuni până când nu vor fi fost complet plătite cele din emisiunea precedentă.

(4) Acţiunile nominative pot fi convertite în acţiuni la purtător şi invers, prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor, luată în condiţiile art. 115.

(5) Se pot emite titluri cumulative pentru mai multe acţiuni, când acestea sunt emise în formă materială.

Art. 93. - (1) Valoarea nominală a unei acţiuni nu va putea fi mai mică de 1.000 lei.

(2) Acţiunile vor cuprinde:

a) denumirea şi durata societăţii;
b) data actului constitutiv, numărul din registrul comerţului sub care este înmatriculată societatea, codul unic de înregistrare şi numărul Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, în care s-a făcut publicarea;
c) capitalul social, numărul acţiunilor şi numărul lor de ordine, valoarea nominală a acţiunilor şi vărsămintele efectuate;
d) avantajele acordate fondatorilor.(3) Pentru acţiunile nominative se vor mai menţiona: numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul acţionarului persoană fizică; denumirea, sediul, numărul de înmatriculare şi codul unic de înregistrare ale acţionarului persoană juridică, după caz.

(4) Acţiunile trebuie să poarte semnătura a doi administratori, când sunt mai mulţi, sau a unicului administrator.

Art. 94. - (1) Acţiunile trebuie să fie de o egală valoare; ele acordă posesorilor drepturi egale.

(2) Se pot emite totuşi în condiţiile actului constitutiv categorii de acţiuni care conferă titularilor drepturi diferite, potrivit dispoziţiilor art. 95 şi 96.

Art. 95. - (1) Se pot emite acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot, ce conferă titularului:

a) dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exerciţiului financiar, înaintea oricărei alte prelevări;
b) drepturile recunoscute acţionarilor cu acţiuni ordinare, cu excepţia dreptului de a participa şi de a vota, în temeiul acestor acţiuni, în adunările generale ale acţionarilor.(2) Acţiunile cu dividend prioritar, fără drept de vot, nu pot depăşi o pătrime din capitalul social şi vor avea aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare.

(3) Reprezentanţii, administratorii şi cenzorii societăţii nu pot fi titulari de acţiuni cu dividend prioritar fără drept de vot.

(4) Acţiunile preferenţiale şi acţiunile ordinare vor putea fi convertite dintr-o categorie în cealaltă prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor, luată în condiţiile art. 115.

Art. 96. - Titularii fiecărei categorii de acţiuni se reunesc în adunări speciale, în condiţiile stabilite de actul constitutiv al societăţii. Orice titular al unor asemenea acţiuni poate participa la aceste adunări.

Art. 97. - În cazul în care nu a emis şi nu a eliberat acţiuni în formă materială, societatea, din oficiu sau la cererea acţionarilor, le va elibera câte un certificat de acţionar cuprinzând datele prevăzute la art. 93 alin. (2) şi (3) şi, în plus, numărul, categoria şi valoarea nominală a acţiunilor, proprietate a acţionarului, poziţia la care acesta este înscris în registrul acţionarilor şi, după caz, numărul de ordine al acţiunilor.

Art. 98. - (1) Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor.

(2) Dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă organizată se transmite în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/2002 (a se vedea nota de la art. 35).

(3) Subscriitorii şi cesionarii ulteriori sunt răspunzători solidar de plata acţiunilor timp de 3 ani, socotiţi de la data când s-a făcut menţiunea de transmitere în registrul acţionarilor.

Art. 99. - Dreptul de proprietate asupra acţiunilor la purtător se transferă prin simpla tradiţiune a acestora.

Art. 100. - (1) Când acţionarii nu au efectuat plata vărsămintelor pe care le datorează în termenele prevăzute la art. 8 lit. d) şi la art. 21 alin. (1), societatea îi va invita să-şi îndeplinească această obligaţie, printr-o somaţie colectivă, publicată de două ori, la un interval de 15 zile, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi într-un ziar de largă răspândire.

(2) Când, nici în urma acestei somaţii, acţionarii nu vor efectua vărsămintele, consiliul de administraţie va putea decide fie urmărirea acţionarilor pentru vărsămintele restante, fie anularea acestor acţiuni nominative.

(3) Decizia de anulare se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, cu specificarea numărului de ordine al acţiunilor anulate.

(4) În locul acţiunilor anulate vor fi emise noi acţiuni purtând acelaşi număr, care vor fi vândute.

(5) Sumele obţinute din vânzare vor fi întrebuinţate pentru acoperirea cheltuielilor de publicare şi de vânzare, a dobânzilor de întârziere şi a vărsămintelor neefectuate; restul va fi înapoiat acţionarilor.

(6) Dacă preţul obţinut nu este îndestulător pentru acoperirea tuturor sumelor datorate societăţii sau dacă vânzarea nu are loc din lipsă de cumpărători, societatea va putea să se îndrepte împotriva subscriitorilor şi cesionarilor, conform art. 98.

(7) Dacă, în urma îndeplinirii acestor formalităţi, nu s-au realizat sumele datorate societăţii, se va proceda de îndată la reducerea capitalului social în proporţie cu diferenţa dintre acesta şi capitalul existent.

Art. 101. - (1) Orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel.

(2) Actul constitutiv poate limita numărul voturilor aparţinând acţionarilor care posedă mai mult de o acţiune.

(3) Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţionarii care nu sunt la curent cu vărsămintele ajunse la scadenţă.

Art. 102. - (1) Acţiunile sunt indivizibile.

(2) Când o acţiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este obligată să înscrie transmiterea atât timp cât acele persoane nu vor desemna un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultând din acţiune.

(3) De asemenea, când o acţiune la purtător aparţine mai multor persoane, acestea trebuie să desemneze un reprezentant comun.

(4) Atât timp cât o acţiune este proprietatea indiviză sau comună a mai multor persoane, acestea sunt răspunzătoare în mod solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate.

Art. 103. - (1) Societatea nu poate dobândi propriile sale acţiuni, fie direct, fie prin persoane care acţionează în nume propriu, dar pe seama acestei societăţi, în afară de cazul în care adunarea generală extraordinară a acţionarilor hotărăşte altfel, cu respectarea dispoziţiilor care urmează.

(2) Autorizând dobândirea, adunarea generală extraordinară va stabili, în principal, modalităţile de dobândire, numărul maxim de acţiuni ce urmează a fi dobândite, contravaloarea lor minimă şi maximă şi perioada efectuării operaţiunii, care nu va putea depăşi 18 luni de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

(3) Valoarea acţiunilor proprii, dobândite de societate, inclusiv a celor aflate în portofoliul său, nu poate depăşi 10% din capitalul social subscris.

(4) Se pot dobândi numai acţiuni integral liberate şi numai în cazul în care capitalul social subscris este integral vărsat.

(5) Plata acţiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil şi din rezervele disponibile ale societăţii, cu excepţia rezervelor legale, înscrise în ultima situaţie financiară anuală aprobată.

(6) În raportul de gestiune care însoţeşte situaţia financiară anuală se vor arăta: motivele care au determinat dobândirea de acţiuni proprii, numărul, valoarea nominală, contravaloarea acţiunilor dobândite şi fracţiunea de capital social pe care ele o reprezintă.

(7) Acţiunile proprii dobândite cu încălcarea dispoziţiilor prezentului articol vor fi înstrăinate în termen de cel mult un an de la data subscrierii lor, în modul stabilit de adunarea generală extraordinară. Cele neînstrăinate în acest termen vor fi anulate, societatea fiind obligată să reducă corespunzător capitalul social.

(8) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazurile în care o societate, în care altă societate deţine majoritatea drepturilor de vot sau exercită direct ori indirect o influenţă dominantă, dobândeşte acţiuni ale societăţii dominante.

Art. 104. - Restricţiile prevăzute la art. 103 nu se aplică atunci când dobândirea de către societate a unui număr determinat de acţiuni proprii, integral liberate, se face în vreuna dintre următoarele situaţii:

a) cu scopul de a reduce capitalul social, potrivit art. 207, prin anularea unui număr de acţiuni proprii de o valoare corespunzătoare reducerii;
b) pentru cesionarea către personalul societăţii a unui număr de acţiuni proprii, în limitele şi în condiţiile aprobate de adunarea generală a acţionarilor. Operaţiunea de cesionare nu va depăşi un an de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a;
c) prin efectul succesiunii universale sau al fuziunii ori al unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o procedură de urmărire silită împotriva unui debitor al societăţii;
d) cu titlu gratuit;
e) în scopul regularizării cursului acţiunilor proprii pe piaţa bursieră sau pe piaţa organizată extrabursieră, dar numai cu avizul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.Art. 105. - (1) O societate nu poate să acorde avansuri sau împrumuturi şi nici să constituie garanţii în vederea subscrierii sau dobândirii propriilor sale acţiuni de către un terţ.

(2) Constituirea garanţiilor reale mobiliare asupra propriilor acţiuni, fie direct, fie prin persoane care acţionează în nume propriu, dar pe seama societăţii, este asimilată cu dobândirea propriilor acţiuni. Acţiunile vor fi însă contabilizate separat.

(3) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică operaţiunilor curente ale societăţilor bancare şi de credit, nici operaţiunilor efectuate în vederea dobândirii de către salariaţii societăţii a acţiunilor acesteia sau ale uneia dintre filialele sale.

Art. 106. - (1) Constituirea de garanţii reale mobiliare asupra acţiunilor se face prin înscris sub semnătură privată, în care se vor arăta cuantumul datoriei, valoarea şi categoria acţiunilor cu care se garantează, iar în cazul acţiunilor la purtător şi nominative emise în formă materială, şi prin menţionarea garanţiei pe titlu, semnată de creditor şi debitorul acţionar sau de mandatarii acestora.

(2) Garanţia se înregistrează în registrul acţionarilor ţinut de administratori sau, după caz, de societatea independentă care ţine registrul acţionarilor. Creditorului în favoarea căruia s-a constituit garanţia reală mobiliară asupra acţiunilor i se eliberează o dovadă a înregistrării acesteia.

(3) Garanţia devine opozabilă terţilor şi dobândeşte rangul în ordinea de preferinţă a creditorilor de la data înregistrării în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Art. 107. - Acţiunile dobândite potrivit art. 103 alin. (1)-(5) şi alin. (8) nu dau drept la dividende. Pe toată durata posedării lor de către societate, dreptul de vot pe care îl conferă aceste acţiuni este suspendat, iar majorităţile de prezenţă şi de vot pentru luarea în mod valabil a hotărârilor în adunările generale se raportează la restul capitalului social.

Art. 108. - Acţionarii care oferă spre vânzare acţiunile lor prin ofertă publică vor trebui să întocmească un prospect de ofertă în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/2002 (a se vedea nota de la art. 35).

Art. 109. - Situaţia acţiunilor trebuie să fie cuprinsă în anexa la situaţia financiară anuală şi, în mod deosebit, să se precizeze dacă ele au fost integral liberate şi, după caz, numărul acţiunilor pentru care s-a cerut, fără rezultat, efectuarea vărsămintelor.

SECŢIUNEA a II-a
Despre adunările generale

Art. 110. - (1) Adunările generale sunt ordinare şi extraordinare.

(2) Când actul constitutiv nu dispune altfel, ele se vor ţine la sediul societăţii şi în localul ce se va indica în convocare.

Art. 111. - (1) Adunarea ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult 4 luni de la încheierea exerciţiului financiar.

(2) În afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală este obligată:

a) să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale, pe baza rapoartelor administratorilor, ale cenzorilor sau ale auditorilor financiari, şi să fixeze dividendul;
b) să aleagă pe administratori şi cenzori;
c) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs administratorilor şi cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv;
d) să se pronunţe asupra gestiunii administratorilor;
e) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate, pe exerciţiul financiar următor;
f) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau a mai multor unităţi ale societăţii.Art. 112. - (1) Pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare este necesară prezenţa acţionarilor care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acţionarii ce deţin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare, dacă în actul constitutiv sau în lege nu se prevede o majoritate mai mare.

(2) Dacă adunarea nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condiţiilor de la alin. (1), adunarea ce se va întruni, după o a doua convocare, poate să delibereze asupra problemelor puse la ordinea de zi a celei dintâi adunări, oricare ar fi partea de capital social reprezentată de acţionarii prezenţi, cu majoritate.

Art. 113. - Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre pentru:

a) schimbarea formei juridice a societăţii;
b) mutarea sediului societăţii;
c) schimbarea obiectului de activitate al societăţii;
d) înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare: sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel;
e) prelungirea duratei societăţii;
f) majorarea capitalului social;
g) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acţiuni;
h) fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii;
i) dizolvarea anticipată a societăţii;
j) conversia acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă;
k) conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau în acţiuni;
l) emisiunea de obligaţiuni;
m) oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare.Art. 114. - (1) Exerciţiul atribuţiilor menţionate la art. 113 lit. b), c), f), g) şi j) va putea fi delegat consiliului de administraţie sau administratorului unic prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare.

(2) Dispoziţiile art. 131 alin. (4) şi (5), ale art. 132, cu excepţia alin. (6), şi ale art. 133 se aplică şi în cazul deciziilor adoptate de către administratori în condiţiile alin. (1), societatea urmând a fi reprezentată în justiţie de persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre acţionarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va alege o altă persoană.

Art. 115. - Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, când actul constitutiv nu dispune altfel, sunt necesare:

  • la prima convocare, prezenţa acţionarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social;
  • la convocările următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin o treime din capitalul social.

Art. 116. - (1) Hotărârea unei adunări generale de a modifica drepturile sau obligaţiile referitoare la o categorie de acţiuni nu produce efecte decât în urma aprobării acestei hotărâri de către adunarea specială a deţinătorilor de acţiuni din acea categorie.

(2) Dispoziţiile prezentei secţiuni privind convocarea, cvorumul şi desfăşurarea adunărilor generale ale acţionarilor se aplică şi adunărilor speciale.

(3) Hotărârile iniţiate de adunările speciale vor fi supuse aprobării adunărilor generale corespunzătoare.

Art. 117. - (1) Adunarea generală va fi convocată de administratori de câte ori va fi nevoie, în conformitate cu dispoziţiile din actul constitutiv.

(2) Termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării.

(3) Convocarea va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi într-unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate.

(4) Dacă toate acţiunile societăţii sunt nominative, convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare simplă, expediată cu cel puţin 15 zile înainte de data ţinerii adunării, la adresa acţionarului, înscrisă în registrul acţionarilor. Schimbarea adresei nu poate fi opusă societăţii, dacă nu i-a fost comunicată în scris de acţionar.

(5) De asemenea, convocarea poate fi făcută prin afişare la sediul societăţii, însoţită de un convocator ce va fi semnat de acţionari, cu cel puţin 15 zile înainte de data ţinerii adunării. Semnătura acţionarului şi data semnării vor fi certificate de un funcţionar anume desemnat.

(6) Modurile de convocare prevăzute la alin. (4) şi (5) nu pot fi folosite, dacă sunt interzise prin actul constitutiv al societăţii sau prin dispoziţii legale.

(7) Convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.

(8) Când în ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor.

(9) Acţionarii societăţilor de tip închis pot face, în scris, propuneri adresate administratorilor pentru completarea ordinii de zi, cu excepţia cazului când acestea se referă la modificarea actului constitutiv, cu cel puţin 5 zile înainte de data adunării, urmând ca propunerile să fie înscrise pe ordinea de zi cu aprobarea adunării generale.

Art. 118. - (1) În înştiinţarea pentru prima adunare generală se va putea fixa ziua şi ora pentru cea de-a doua adunare, când cea dintâi nu s-ar putea ţine.

(2) A doua adunare generală nu se poate întruni în chiar ziua fixată pentru prima adunare.

(3) Dacă ziua pentru a doua adunare generală nu este menţionată în înştiinţarea publicată pentru prima adunare, termenul prevăzut la art. 117 va putea fi redus la 8 zile.

Art. 119. - (1) Administratorii sunt obligaţi să convoace de îndată adunarea generală, la cererea acţionarilor reprezentând a zecea parte din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel şi dacă cererea cuprinde dispoziţii ce intră în atribuţiile adunării.

(2) Adunarea generală va avea lor în termen de o lună de la cerere.

(3) Dacă administratorii nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii va putea autoriza, cu citarea administratorilor şi în conformitate cu art. 331-339 din Codul de procedură civilă, convocarea adunării generale de către persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1). Prin aceeaşi încheiere instanţa va stabili data de referinţă prevăzută de art. 123 alin. (2), data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari, persoana care o va prezida.

Art. 120. - Acţionarii exercită dreptul lor de vot în adunarea generală, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă, cu excepţia prevăzută la art. 101 alin. (2).

Art. 121. - Acţionarii reprezentând întreg capitalul social vor putea, dacă nici unul dintre ei nu se opune, să ţină o adunare generală şi să ia orice hotărâre de competenţa adunării, fără respectarea formalităţilor cerute pentru convocarea ei.

Art. 122. - În cazul societăţilor închise cu acţiuni nominative, prin actul constitutiv se poate conveni ţinerea adunărilor generale şi prin corespondenţă.

Art. 123. - (1) La adunările generale, acţionarii care posedă acţiuni la purtător au drept de vot numai dacă le-au depus la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înştiinţarea de convocare, cu cel puţin 5 zile înainte de adunare. Cenzorii vor constata, printr-un proces-verbal, depunerea la timp a acţiunilor. Acţiunile vor rămâne depuse până după adunarea generală, dar nu vor putea fi reţinute mai mult de 10 zile de la data acesteia.

(2) Administratorul unic sau consiliul de administraţie, după caz, va stabili o dată de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămâne valabilă şi în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. Data de referinţă astfel stabilită nu va depăşi 60 de zile înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima oară.

(3) Acţionarii îndreptăţiţi să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor, corespunzătoare datei de referinţă.

Art. 124. - (1) Dacă acţiunile sunt grevate de un drept de uzufruct, dreptul de vot conferit de aceste acţiuni aparţine uzufructuarului în adunările generale ordinare şi nudului proprietar în adunările generale extraordinare.

(2) Dacă asupra acţiunilor sunt constituite garanţii reale mobiliare, dreptul de vot aparţine proprietarului.

Art. 125. - (1) Acţionarii nu vor putea fi reprezentaţi în adunările generale decât prin alţi acţionari, în baza unei procuri speciale, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 102 alin. (2) şi (3), când procura specială poate fi dată şi altui coproprietar.

(2) Acţionarii care nu au capacitatea legală, precum şi persoanele juridice pot fi reprezentaţi prin reprezentanţii lor legali, care, la rândul lor, pot da procură specială altor acţionari.

(3) Procurile vor fi depuse în original, în termenul în care acţionarii sunt obligaţi să depună acţiunile sau în termenul prevăzut de actul constitutiv. Ele vor fi reţinute de societate, făcându-se menţiune despre aceasta în procesulverbal.

(4) Prin actul constitutiv se poate deroga de la dispoziţiile privitoare la reprezentarea numai prin acţionari.

(5) Administratorii şi funcţionarii societăţii nu pot reprezenta pe acţionari, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.

Art. 126. - (1) Administratorii nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie.

(2) Ei pot vota însă situaţia financiară anuală dacă, deţinând cel puţin jumătate din participarea la capitalul social, nu se poate forma majoritatea legală fără votul lor.

Art. 127. - (1) Acţionarul care, într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune.

(2) Acţionarul care contravine acestei dispoziţii este răspunzător de daunele produse societăţii, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.

Art. 128. - Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice convenţie privind exercitarea într-un anumit fel a dreptului de vot este nulă.

Art. 129. - (1) În ziua şi la ora arătate în convocare, şedinţa adunării se va deschide de către preşedintele consiliului de administraţie sau de către acela care îi ţine locul.

(2) Adunarea generală va alege, dintre acţionarii prezenţi, unul până la trei secretari, care vor verifica lista de prezenţă a acţionarilor, indicând capitalul social pe care îl reprezintă fiecare, procesul-verbal întocmit de cenzori pentru constatarea numărului acţiunilor depuse şi îndeplinirea tuturor formalităţilor cerute de lege şi de actul constitutiv pentru ţinerea adunării generale.

(3) Adunarea generală va putea hotărî ca operaţiunile prevăzute în alineatul precedent să fie supravegheate sau îndeplinite de un notar public, pe cheltuiala societăţii.

(4) Unul dintre secretari întocmeşte procesul-verbal al şedinţei adunării generale.

(5) Preşedintele va putea desemna, dintre funcţionarii societăţii, unul sau mai mulţi secretari tehnici, care să ia parte la executarea operaţiunilor prevăzute în alineatele precedente.

(6) După constatarea îndeplinirii cerinţelor legale şi a prevederilor actului constitutiv pentru ţinerea adunării generale, se intră în ordinea de zi.

Art. 130. - (1) Hotărârile adunărilor generale se iau prin vot deschis.

(2) Oricare ar fi prevederile actului constitutiv, votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie şi a cenzorilor, pentru revocarea lor şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor.

Art. 131. - (1) Un proces-verbal, semnat de preşedinte şi secretar, va constata îndeplinirea formalităţilor de convocare, data şi locul adunării generale, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar la cererea acţionarilor, declaraţiile făcute de ei în şedinţă.

(2) La procesul-verbal se vor anexa actele referitoare la convocare, precum şi listele de prezenţă a acţionarilor.

(3) Procesul-verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale.

(4) Pentru a fi opozabile terţilor, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerţului, spre a fi menţionate în registru şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. În cazul în care aceste hotărâri implică modificarea actului constitutiv, se va putea publica numai actul adiţional cuprinzând textul integral al clauzelor modificate.

(5) Ele nu vor putea fi executate mai înainte de aducerea la îndeplinire a acestor formalităţi.

Art. 132. - (1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.

(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.

(4) Administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.

(5) Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin administratori.

(6) Dacă hotărârea este atacată de toţi administratorii, societatea va fi reprezentată în justiţie de persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre acţionarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va alege altă persoană.

(7) Acţiunea se va introduce la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea.

(8) Dacă au fost introduse mai multe acţiuni în anulare, ele pot fi conexate.

(9) Cererea se va judeca în camera de consiliu.

(10) Hotărârea irevocabilă de anulare va fi menţionată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. De la data publicării, ea este opozabilă tuturor acţionarilor.

Art. 133. - (1) O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.

(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune.

(3) Împotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Art. 134. - (1) Acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului sau la forma societăţii au dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine de la societate contravaloarea acţiunilor pe care le posedă, la valoarea medie determinată de către un expert autorizat, prin folosirea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare (EVS).

(2) Costurile generate de efectuarea expertizei se suportă de societatea în cauză.

(3) O dată cu declaraţia de retragere, acţionarii vor preda societăţii acţiunile pe care le posedă, dacă acestea au fost eliberate în condiţiile art. 97.

(4) Ca urmare a retragerii acţionarilor în condiţiile prevăzute de alin. (1), acţiunile acestora vor fi dobândite de societate, dispoziţiile art. 103 alin. (7) fiind aplicabile.

Art. 135. - (1) Între şedinţele adunărilor generale, cel mult de două ori în cursul unui exerciţiu financiar, acţionarii au dreptul de a se informa asupra gestiunii societăţii, consultând documentele prevăzute în actul constitutiv, în conformitate cu art. 8 lit. i). Ei vor putea cere, pe cheltuiala lor, copii legalizate de pe acestea. În urma consultării acţionarii vor putea sesiza, în scris, consiliul de administraţie, care va trebui să le răspundă tot în scris, în termen de 15 zile de la înregistrarea sesizării.

(2) Dacă consiliul de administraţie nu va răspunde în termenul stabilit la alin. (1), acţionarii se vor putea adresa instanţei competente, care va putea obliga societatea la plata unei sume de bani pentru fiecare zi de întârziere.

Art. 136. - (1) Unul sau mai mulţi acţionari, deţinând cel puţin 10% din acţiunile reprezentând capitalul social, vor putea cere - individual sau împreună - instanţei să desemneze unul sau mai mulţi experţi, însărcinaţi să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi să întocmească un raport, care să le fie înmânat şi, totodată, predat oficial cenzorilor societăţii, spre a fi analizat şi a se propune măsuri corespunzătoare.

(2) Onorariile experţilor vor fi suportate de societate, cu excepţia cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu reacredin ţă.

SECŢIUNEA a III-a
Despre administraţia societăţii

Art. 137. - (1) Societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, temporari şi revocabili.

(2) Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de administraţie.

(3) Numirea şi înlocuirea administratorilor se fac exclusiv de către adunarea generală.

(4) Primii administratori pot fi numiţi prin actul constitutiv, însă termenul mandatului lor nu poate fi mai mare de 4 ani.

(5) Dacă nu s-a stabilit durata mandatului prin actul constitutiv, el este pentru 2 ani.

(6) Administratorii sunt reeligibili când prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

Art. 138. - Persoanele care, potrivit prezentei legi, nu pot fi fondatori, nu pot fi nici administratori, directori sau reprezentanţi ai societăţii, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi.

Art. 139. - (1) O persoană juridică poate fi numită sau aleasă administrator al unei societăţi comerciale, în condiţiile art. 138.

(2) Drepturile şi obligaţiile părţilor se stabilesc printr-un contract de administrare. În contract se va stipula, printre altele, că persoana juridică este obligată să-şi desemneze un reprezentant permanent, persoană fizică. Acesta este supus aceloraşi condiţii şi obligaţii şi are aceeaşi responsabilitate civilă şi penală ca şi un administrator, persoană fizică, ce acţionează în nume propriu, fără ca prin aceasta persoana juridică pe care o reprezintă să fie exonerată de răspundere sau să i se micşoreze răspunderea solidară.

(3) Când persoana juridică îşi revocă reprezentantul, ea are obligaţia să numească, în acelaşi timp, un înlocuitor.

Art. 140. - (1) Fiecare administrator va trebui să depună o garanţie pentru administraţia sa, prevăzută în actul constitutiv ori, în lipsa unei clauze în acesta, aprobată de adunarea generală a acţionarilor. Garanţia nu poate fi mai mică decât valoarea nominală a 10 acţiuni sau decât dublul remuneraţiei lunare.

(2) Dacă administratorul este acţionar, garanţia se poate constitui, la cererea acestuia, prin depunerea a 10 acţiuni care, pe perioada mandatului, sunt inalienabile şi se păstrează la societate.

(3) Garanţia se va depune înainte de preluarea funcţiei de către administrator; ea poate fi depusă şi de un terţ.

(4) Dacă garanţia nu va fi depusă înainte de data preluării funcţiei, administratorul este considerat demisionat.

(5) Garanţia va fi depusă într-un cont bancar distinct, la dispoziţia exclusivă a societăţii, şi va putea fi restituită administratorului numai după ce adunarea generală a aprobat situaţia financiară a ultimului exerciţiu financiar în care administratorul a îndeplinit această funcţie şi i-a dat descărcare.

Art. 141. - Semnăturile administratorilor vor fi depuse la oficiul registrului comerţului o dată cu prezentarea certificatului eliberat de cenzori, din care rezultă depunerea garanţiei.

Art. 142. - (1) Pentru valabilitatea deciziilor consiliului de administraţie este necesară prezenţa a cel puţin jumătate din numărul administratorilor, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare.

(2) Deciziile în consiliul de administraţie se iau cu majoritatea absolută a membrilor prezenţi.

(3) Dacă actul constitutiv nu dispune altfel, preşedintele consiliului de administraţie va avea votul decisiv în caz de paritate a voturilor.

(4) Dacă preşedintele în funcţie al consiliului de administraţie nu poate sau îi este interzis să participe la vot, ceilalţi membri ai consiliului de administraţie vor putea alege un preşedinte de şedinţă, având aceleaşi drepturi ca preşedintele în funcţie.

(5) În caz de paritate de voturi şi dacă preşedintele nu beneficiază de vot decisiv, propunerea supusă votului se consideră respinsă.

Art. 143. - (1) Consiliul de administraţie poate delega o parte din puterile sale unui comitet de direcţie, compus din membri aleşi dintre administratori, fixându-le în acelaşi timp şi remuneraţia.

(2) Preşedintele consiliului de administraţie poate fi şi director general sau director, în care calitate conduce şi comitetul de direcţie.

(3) Decizia consiliului de administraţie privind suma necesară remunerării membrilor comitetului de direcţie va trebui să fie ratificată de adunarea generală, dacă depăşeşte prevederile actului constitutiv sau dacă acesta nu prevede nimic în această privinţă.

(4) Deciziile comitetului de direcţie se iau cu majoritatea absolută a voturilor membrilor săi.

(5) Comitetul de direcţie este obligat să prezinte, la fiecare şedinţă a consiliului de administraţie, registrul său de deliberări.

(6) În comitetul de direcţie votul nu poate fi dat prin delegaţie.

Art. 144. - (1) Numirea funcţionarilor societăţii se face de către consiliul de administraţie, dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel.

(2) Consiliul de administraţie poate oricând revoca persoanele numite în comitetul de direcţie.

Art. 145. - (1) Nimeni nu poate funcţiona în mai mult de trei consilii de administraţie concomitent.

(2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se referă la cazurile când cel ales în consiliul de administraţie este proprietar a cel puţin o pătrime din totalul acţiunilor sau este administrator al unei societăţi ce deţine pătrimea arătată.

(3) Acela care nu va respecta dispoziţia de mai sus va pierde de drept calitatea sa de administrator, obţinută prin depăşirea numărului legal, în ordinea cronologică a numirilor, şi va fi condamnat, în folosul statului, la plata remuneraţiei şi a celorlalte beneficii ce i se cuvin, cât şi la restituirea sumelor încasate.

(4) Acţiunea împotriva administratorilor va putea fi exercitată de către orice acţionar sau de Ministerul Finanţelor Publice.

(5) Membrii comitetului de direcţie şi directorii unei societăţi pe acţiuni nu vor putea fi, fără autorizarea consiliului de administraţie, administratori, membri în comitetul de direcţie, cenzori sau asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect, nici exercita acelaşi comerţ sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocării şi răspunderii pentru daune.

Art. 146. - Administratorii vor putea să încheie acte juridice prin care să dobândească, să înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acţionarilor, dată în condiţiile prevăzute la art. 115.

Art. 147. - (1) Dobândirea de către o societate a unui bun de la un fondator sau acţionar:

a) într-un interval de cel mult doi ani de la constituirea sau de la autorizarea începerii activităţii societăţii; şi
b) contra unei sume sau altor contravalori reprezentând cel puţin o zecime din valoarea capitalului social subscris, va fi supusă aprobării prealabile a adunării generale extraordinare a acţionarilor, precum şi prevederilor art. 38 şi 39, va fi menţionată în registrul comerţului şi va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi într-un ziar cu largă răspândire.(2) Nu vor fi supuse acestor prevederi operaţiunile de dobândire efectuate în cadrul activităţii curente a societăţii, cele făcute din dispoziţia unei autorităţi administrative sau a unei instanţe judecătoreşti şi nici cele făcute în cadrul operaţiunilor de bursă.

Art. 148. - (1) Administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligaţiilor, potrivit prevederilor art. 72 şi 73.

(2) Comitetul de direcţie, toţi administratorii răspund faţă de societate pentru actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcţiei lor.

(3) Comitetul de direcţie va trebui să înştiinţeze consiliul de administraţie de toate abaterile constatate în executarea obligaţiei lui de supraveghere.

(4) Administratorii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediaţi dacă, având cunoştinţă de neregulile săvârşite de aceştia, nu le comunică cenzorilor sau auditorilor financiari.

(5) În societăţile care au mai mulţi administratori răspunderea pentru actele săvârşite sau pentru omisiuni nu se întinde şi la administratorii care au făcut să se constate, în registrul deciziilor consiliului de administraţie, împotrivirea lor şi au încunoştinţat despre aceasta, în scris, pe cenzori şi, după caz, pe auditorii financiari.

(6) Pentru deciziile luate în şedinţele la care administratorul nu a asistat, el rămâne răspunzător dacă, în termen de o lună de când a luat cunoştinţă de acestea, nu a făcut împotrivirea în formele arătate la alineatele precedente.

Art. 149. - (1) Administratorul care are într-o anumită operaţiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societăţii trebuie să îi înştiinţeze despre aceasta pe ceilalţi administratori şi pe cenzori sau pe auditorii financiari şi să nu ia parte la nici o deliberare privitoare la această operaţiune.

(2) Aceeaşi obligaţie o are administratorul în cazul în care, într-o anumită operaţiune, ştie că sunt interesate soţia, rudele sau afinii săi până la gradul al patrulea inclusiv.

(3) Dacă prevederile actului constitutiv nu dispun altfel, interdicţiile stabilite la alin. (1) şi (2), referitoare la participarea la deliberarea şi la votul administratorilor, nu sunt aplicabile în cazul în care obiectul votului îl constituie:

a) oferirea spre subscriere, către un administrator sau către persoanele menţionate la alin. (2), de acţiuni sau obligaţiuni ale societăţii;
b) acordarea de către administrator sau de persoanele menţionate la alin. (2) a unui împrumut sau constituirea unei garanţii în favoarea societăţii.(4) Administratorul care nu a respectat prevederile alin. (1) şi (2) răspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate.

Art. 150. - (1) Dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel şi sub rezerva dispoziţiilor art. 149, sub sancţiunea nulităţii, administratorul va putea înstrăina, respectiv dobândi bunuri către sau de la societate având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societăţii, numai după obţinerea aprobării adunării generale extraordinare, în condiţiile prevăzute la art. 112.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi operaţiunilor de închiriere sau leasing.

(3) Valoarea prevăzută la alin. (1) se va calcula prin raportare la situaţia financiară aprobată pentru anul financiar precedent celui în care are loc operaţiunea ori, după caz, la valoarea capitalului social subscris, dacă o asemenea situaţie financiară nu a fost încă prezentată şi aprobată.

(4) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile şi operaţiunilor în care una dintre părţi este soţul administratorului ori rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, dacă operaţiunea este încheiată cu o societate civilă sau comercială la care una dintre persoanele anterior menţionate este administrator sau director ori deţine, singură sau împreună, o cotă de cel puţin 20% din valoarea capitalului social subscris, cu excepţia cazului în care una dintre societăţile comerciale respective este filiala celeilalte.

Art. 151. - (1) Consiliul de administraţie se întruneşte ori de câte ori este necesar.

(2) El trebuie să se întrunească cel puţin o dată pe lună la sediul societăţii, iar comitetul de direcţie, cel puţin o dată pe săptămână.

(3) Convocările pentru întrunirile consiliului de administraţie vor cuprinde locul unde se va ţine şedinţa şi ordinea de zi, neputându-se lua nici o decizie asupra problemelor neprevăzute, decât în caz de urgenţă şi cu condiţia ratificării în şedinţa următoare de către membrii absenţi.

(4) La întrunirile consiliului de administraţie, directorii vor prezenta rapoarte scrise despre operaţiunile pe care le-au executat, iar comitetul de direcţie va prezenta registrul deliberărilor sale.

(5) La şedinţele consiliului de administraţie vor fi convocaţi şi cenzorii.

(6) La fiecare şedinţă se va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite şi opiniile separate.

Art. 152. - (1) Executarea operaţiunilor societăţii poate fi încredinţată unuia sau mai multor directori executivi, funcţionari ai societăţii.

(2) Directorii executivi nu vor putea fi membri în consiliul de administraţie al societăţii.

(3) Ei sunt răspunzători faţă de societate şi de terţi, ca şi administratorii, pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor, conform dispoziţiilor art. 148, chiar dacă ar exista o convenţie contrară.

Art. 153. - (1) Vor putea fi acordate administratorilor şi cenzorilor remuneraţii şi orice alte sume sau avantaje numai în baza unei hotărâri a adunării generale.

(2) Este interzisă creditarea de către societate a administratorilor sau a directorilor acesteia, prin intermediul unor operaţiuni precum:

a) acordarea de împrumuturi administratorilor sau directorilor;
b) acordarea de avantaje financiare administratorilor sau directorilor cu ocazia sau ulterior încheierii de către societate cu aceştia de operaţiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii sau executare de lucrări;
c) garantarea, directă sau indirectă, în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor sau directorilor, concomitentă sau ulterioară acordării împrumutului;
d) garantarea, directă sau indirectă, în tot sau în parte, a executării de către administratori sau directori a oricăror alte obligaţii personale ale acestora faţă de terţe persoane;
e) dobândirea cu titlu oneros sau plata, în tot sau în parte, a unei creanţe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terţă persoană administratorilor sau directorilor ori o altă prestaţie personală a acestora.(3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile şi operaţiunilor în care sunt interesaţi soţul, rudele sau afinii, până la gradul al patrulea inclusiv, ai administratorului sau ai directorului; de asemenea, dacă operaţiunea priveşte o societate civilă sau comercială la care una dintre persoanele anterior menţionate este administrator sau director ori deţine, singură sau împreună cu una din persoanele susmen ţionate, o cotă de cel puţin 20% din valoarea capitalului social subscris.

(4) Prevederile alin. (2) nu se aplică:

a) în cazul operaţiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este inferioară echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro;
b) în cazul în care operaţiunea este încheiată de societate în condiţiile exercitării curente a activităţii sale, iar clauzele operaţiunii nu sunt mai favorabile persoanelor menţionate la alin. (2) şi (3) decât cele pe care, în mod obişnuit, societatea le practică faţă de terţe persoane.Art. 154. - (1) Oricare acţionar are dreptul să reclame cenzorilor faptele ce crede că trebuie cenzurate, iar aceştia sunt obligaţi să le verifice şi, dacă le găsesc reale, să le aibă în vedere la întocmirea raportului către adunarea generală.

(2) Dacă reclamaţia este făcută de acţionari ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligaţi să prezinte observaţiile şi propunerile lor asupra faptelor reclamate.

(3) Dacă cenzorii socotesc întemeiată şi urgentă reclamaţia acţionarilor reprezentând o pătrime din capitalul social, sunt obligaţi să convoace imediat adunarea generală. În caz contrar, ei trebuie să refere la prima adunare. Adunarea trebuie să ia o hotărâre asupra celor reclamate.

(4) A patra parte din capitalul social se dovedeşte prin depunerea acţiunilor la bănci din România ori la unităţi ale acestora, respectiv prin blocarea acţiunilor în cont în cazul acţiunilor emise în formă dematerializată.

(5) Acţiunile vor rămâne depuse, respectiv blocate, până după întrunirea adunării generale extraordinare şi dovada depunerii, respectiv a blocărilor, va legitima participarea acţionarilor la această adunare.

Art. 155. - (1) Acţiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari şi directorilor aparţine adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art. 112.

(2) Hotărârea va putea fi luată chiar dacă problema răspunderii acestora nu figurează în ordinea de zi.

(3) Adunarea desemnează cu aceeaşi majoritate persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie.

(4) Dacă adunarea decide să pornească acţiune în răspundere contra administratorilor, mandatul acestora încetează de drept şi adunarea va proceda la înlocuirea lor.

(5) Dacă acţiunea se porneşte împotriva directorilor, aceştia sunt suspendaţi de drept din funcţie până la rămânerea irevocabilă a sentinţei.

Art. 156. - (1) În caz de vacanţă a unuia sau mai multor administratori, ceilalţi administratori, împreună cu cenzorii şi deliberând în prezenţa a două treimi şi cu majoritatea absolută, procedează, dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel, la numirea unui administrator provizoriu până la convocarea adunării generale.

(2) Când este un singur administrator şi acesta vrea să se retragă, adunarea generală va trebui să fie convocată. În caz de deces sau de împiedicare fizică a acestuia, numirea provizorie se va face de către cenzori, însă adunarea generală va fi convocată de urgenţă pentru numirea definitivă a administratorului.

Art. 157. - În cazul în care administratorul sau directorii încheie acte juridice care prejudiciază societatea, iar societatea, din cauza poziţiei deţinute de aceştia, nu acţionează în vederea recuperării prejudiciului, oricare dintre acţionarii minoritari are dreptul să introducă acţiune în numele societăţii, în scopul recuperării prejudiciului respectiv.

Art. 158. - (1) Dacă administratorii constată că, în urma unor pierderi, activul net, determinat ca diferenţă între totalul activelor şi datoriile societăţii, reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generală extraordinară, pentru a hotărî reîntregirea capitalului, reducerea lui la valoarea rămasă sau dizolvarea societăţii.

(2) Prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea extraordinară să fie convocată şi la o pierdere mai mică.

(3) În cazul când nici în a doua convocare nu s-a întrunit cvorumul prevăzut la art. 115, administratorii vor cere instanţei din raza teritorială în care se află sediul societăţii numirea unui expert, care va verifica pierderea din capitalul social. Instanţa, pe baza expertizei, constatând pierderea prevăzută la alin. (1) sau (2), va da o încheiere, autorizând administratorii să convoace adunarea generală, care va putea să hotărască limitarea capitalului la suma rămasă sau dizolvarea societăţii, cu orice număr de acţionari prezenţi.

SECŢIUNEA a IV-a
Auditul financiar, auditul intern şi cenzorii

Art. 159. - (1) Societatea pe acţiuni va avea trei cenzori şi tot atâţia supleanţi, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. În toate cazurile, numărul cenzorilor trebuie să fie impar.

(2) Cenzorii se aleg la început de adunarea constitutivă. Durata mandatului lor este de 3 ani şi pot fi realeşi.

(3) Cenzorii trebuie să-şi exercite personal mandatul lor.

(4) Cel puţin unul dintre ei trebuie să fie contabil autorizat în condiţiile legii sau expert contabil.

(5) Cenzorii sunt obligaţi să depună, în termenul prevăzut la art. 140 alin. (3), a treia parte din garanţia cerută pentru administratori. Sunt exceptaţi de la această obligaţie cenzorii experţi contabili sau contabili autorizaţi, dacă fac dovada încheierii asigurării de răspundere civilă profesională.

Art. 160. - (1) Situaţiile financiare ale societăţilor comerciale, care intră sub incidenţa reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene şi standardele internaţionale de contabilitate, vor fi auditate de către auditori financiari - persoane fizice sau persoane juridice -, în condiţiile prevăzute de lege.

(2) Societăţile comerciale, ale căror situaţii financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România în acest scop.

(3) La societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generală ordinară a acţionarilor va hotărî contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, după caz.

Art. 161. - (1) Cenzorii pot fi acţionari, cu excepţia cenzorului expert contabil sau contabil autorizat, care poate fi terţ ce exercită profesia individual ori în forme asociative.

(2) Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleşi, decad din mandatul lor:

a) rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soţii administratorilor;
b) persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea de cenzor, un salariu sau o remuneraţie de la administratori sau de la societate sau ai căror angajatori sunt în raporturi contractuale sau se află în concurenţă cu aceasta;
c) persoanele cărora le este interzisă funcţia de administrator conform prevederilor art. 138.
d) persoanele care, pe durata exercitării atribuţiilor conferite de această calitate, au atribuţii de control în cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau al altor instituţii publice, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres de lege.(3) Cenzorii sunt remuneraţi cu o indemnizaţie fixă, determinată prin actul constitutiv sau de adunarea generală care i-a numit.

Art. 162. - (1) În caz de deces, împiedicare fizică sau legală, încetare sau renunţare la mandat a unui cenzor, supleantul cel mai în vârstă îl înlocuieşte.

(2) Dacă, în acest mod, numărul cenzorilor nu se poate completa, cenzorii rămaşi numesc alte persoane în locurile vacante, până la întrunirea celei mai apropiate adunări generale.

(3) În cazul în care nu mai rămâne în funcţie nici un cenzor, administratorii vor convoca de urgenţă adunarea generală, care va proceda la numirea altor cenzori.

Art. 163. - (1) Cenzorii sunt obligaţi să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă situaţiile financiare sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt ţinute regulat şi dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.

(2) Despre toate acestea, precum şi asupra propunerilor pe care le vor considera necesare cu privire la situaţiile financiare şi repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta adunării generale un raport amănunţit.

(3) Adunarea generală poate aproba situaţiile financiare anuale numai dacă acestea sunt însoţite de raportul cenzorilor sau, după caz, al auditorilor financiari.

(4) Cenzorii sunt obligaţi, de asemenea:

a) să facă, în fiecare lună şi pe neaşteptate, inspecţii casei şi să verifice existenţa titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societăţii sau au fost primite în gaj, cauţiune ori depozit;
b) să convoace adunarea ordinară sau extraordinară, când n-a fost convocată de administratori;
c) să ia parte la adunările ordinare şi extraordinare, putând face să se insereze în ordinea de zi propunerile pe care le vor crede necesare;
d) să constate regulata depunere a garanţiei din partea administratorilor;
e) să vegheze ca dispoziţiile legii şi ale actului constitutiv să fie îndeplinite de administratori şi lichidatori.(5) Cenzorii vor aduce la cunoştinţă administratorilor neregulile în administraţie şi încălcările dispoziţiilor legale şi ale prevederilor actului constitutiv pe care le constată, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunoştinţă adunării generale.

Art. 164. - (1) Cenzorii au dreptul să obţină în fiecare lună de la administratori o situaţie despre mersul operaţiunilor.

(2) Cenzorii iau parte la adunările administratorilor, fără drept de vot.

(3) Este interzis cenzorilor să comunice acţionarilor în particular sau terţilor datele referitoare la operaţiunile societăţii, constatate cu ocazia exercitării mandatului lor.

Art. 165. - (1) Pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 163 alin. (2), cenzorii vor delibera împreună; ei însă vor putea face, în caz de neînţelegere, rapoarte separate, care vor trebui să fie prezentate adunării generale.

(2) Pentru celelalte obligaţii impuse de lege, cenzorii vor putea lucra separat.

(3) Cenzorii vor trece într-un registru special deliberările lor, precum şi constatările făcute în exerciţiul mandatului lor.

Art. 166. - (1) Întinderea şi efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului.

(2) Revocarea lor se va putea face numai de adunarea generală, cu votul cerut la adunările extraordinare.

(3) Dispoziţiile art. 73, 145 şi 155 se aplică şi cenzorilor.

SECŢIUNEA a V-a
Despre emiterea de obligaţiuni

Art. 167. - (1) Valoarea nominală a unei obligaţiuni nu poate fi mai mică de 25.000 lei.

(2) Obligaţiunile din aceeaşi emisiune trebuie să fie de o valoare egală şi acordă posesorilor lor drepturi egale.

(3) Obligaţiunile pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie, sau în formă dematerializată, prin înscriere în cont.

Art. 168. - Pentru a proceda la emiterea de obligaţiuni prin ofertă publică, definită ca atare prin Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, administratorii vor publica un prospect de emisiune, care va cuprinde:

a) denumirea, obiectul de activitate, sediul şi durata societăţii;
b) capitalul social şi rezervele;
c) data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a încheierii de înmatriculare şi modificările ce s-au adus actului constitutiv;
d) situaţia patrimoniului social după ultimul bilanţ contabil aprobat;
e) categoriile de acţiuni emise de societate;
f) suma totală a obligaţiunilor care au fost emise anterior şi a celor care urmează a fi emise, modul de rambursare, valoarea nominală a obligaţiunilor, dobânda lor, indicarea dacă sunt nominative sau la purtător, precum şi indicarea dacă sunt convertibile dintr-o categorie în alta, ori în acţiuni;
g) sarcinile ce grevează imobilele societăţii;
h) data la care a fost publicată hotărârea adunării generale extraordinare care a aprobat emiterea de obligaţiuni.Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/2002, aceasta fiind, de asemenea, abrogată prin Legea nr. 297/2004.

Art. 169. - În cazul în care obligaţiunile fac obiectul unei oferte publice definite ca atare de Legea nr. 52/1994, emiterea şi tranzacţionarea lor sunt supuse acelei legi (a se vedea nota de la art. 168).

Art. 170. - (1) Subscripţia obligaţiunilor va fi făcută pe exemplarele prospectului de emisiune.

(2) Valoarea obligaţiunilor subscrise trebuie să fie integral vărsată.

(3) Titlurile obligaţiunilor trebuie să cuprindă datele arătate la art. 168, numărul de ordine şi tabloul plăţilor în capital şi dobânzi.

(4) Titlurile vor fi semnate în conformitate cu dispoziţiile art. 93 alin. (4).

(5) Valoarea nominală a obligaţiunilor convertibile în acţiuni va trebui să fie egală cu cea a acţiunilor.

Art. 171. - (1) Deţinătorii de obligaţiuni se pot întruni în adunare generală, pentru a delibera asupra intereselor lor.

(2) Adunarea va fi convocată pe cheltuiala societăţii care a emis obligaţiunile, la cererea unui număr de deţinători care să reprezinte a patra parte din titlurile emise şi nerambursate sau, după numirea reprezentanţilor deţinătorilor de obligaţiuni, la cererea acestora.

(3) Dispoziţiile prevăzute pentru adunarea ordinară a acţionarilor se aplică şi adunării deţinătorilor de obligaţiuni, în ce priveşte formele, condiţiile, termenele convocării, depunerea titlurilor şi votarea.

(4) Societatea emitentă nu poate participa la deliberările adunării deţinătorilor de obligaţiuni, în baza obligaţiunilor pe care le posedă.

(5) Deţinătorii de obligaţiuni vor putea fi reprezentaţi prin mandatari, alţii decât administratorii, cenzorii sau funcţionarii societăţii.

Art. 172. - (1) Adunarea deţinătorilor de obligaţiuni legal constituită poate:

a) să numească un reprezentant al deţinătorilor de obligaţiuni şi unul sau mai mulţi supleanţi, cu dreptul de a-i reprezenta faţă de societate şi în justiţie, fixându-le remuneraţia; aceştia nu pot lua parte la administrarea societăţii, dar vor putea asista la adunările sale generale;
b) să îndeplinească toate actele de supraveghere şi de apărare a intereselor lor comune sau să autorizeze un reprezentant cu îndeplinirea lor;
c) să constituie un fond, care va putea fi luat din dobânzile cuvenite deţinătorilor de obligaţiuni, pentru a face faţă cheltuielilor necesare apărării drepturilor lor, stabilind, în acelaşi timp, regulile pentru gestiunea acestui fond;
d) să se opună la orice modificare a actului constitutiv sau a condiţiilor împrumutului, prin care s-ar putea aduce o atingere drepturilor deţinătorilor de obligaţiuni;
e) să se pronunţe asupra emiterii de noi obligaţiuni.(2) Hotărârile adunării vor fi aduse la cunoştinţă societăţii, în termen de cel mult 3 zile de la adoptarea lor.

Art. 173. - Pentru validitatea deliberărilor prevăzute la art. 172 alin. (1) lit. a), b) şi c) hotărârea se ia cu o majoritate reprezentând cel puţin o treime din titlurile emise şi nerambursate; în celelalte cazuri este necesară prezenţa în adunare a deţinătorilor reprezentând cel puţin două treimi din titlurile nerambursate şi votul favorabil a cel puţin patru cincimi din titlurile reprezentate la adunare.

Art. 174. - (1) Hotărârile luate de adunarea deţinătorilor de obligaţiuni sunt obligatorii şi pentru deţinătorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

(2) Hotărârile adunării deţinătorilor de obligaţiuni pot fi atacate în justiţie de către deţinătorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, în termenul şi cu efectele arătate în art. 132 şi 133.

Art. 175. - Acţiunea în justiţie a deţinătorului de obligaţiuni împotriva societăţii nu este admisibilă dacă are acelaşi obiect cu al acţiunii intentate de reprezentantul deţinătorilor de obligaţiuni sau este contrară unei hotărâri a adunării deţinătorilor de obligaţiuni.

Art. 176. - (1) Obligaţiunile se rambursează de societatea emitentă la scadenţă.

(2) Înainte de scadenţă, obligaţiunile din aceeaşi emisiune şi cu aceeaşi valoare pot fi rambursate, prin tragere la sorţi, la o sumă superioară valorii lor nominale, stabilită de societate şi anunţată public cu cel puţin 15 zile înainte de data tragerii la sorţi.

(3) Obligaţiunile convertibile pot fi preschimbate în acţiuni ale societăţii emitente, în condiţiile stabilite în prospectul de ofertă publică.

SECŢIUNEA a VI-a
Despre registrele societăţii şi despre situaţiile financiare anuale

Art. 177. - (1) În afară de evidenţele prevăzute de lege, societăţile pe acţiuni trebuie să ţină:

a) un registru al acţionarilor care să arate, după caz, numele şi prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acţionarilor cu acţiuni nominative, precum şi vărsămintele făcute în contul acţiunilor. Evidenţa valorilor mobiliare emise de o societate deţinută public, tranzacţionate pe o piaţă reglementată, va fi ţinută de o societate de registru autorizată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/2002 (a se vedea nota de la art. 35);
b) un registru al şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale;
c) un registru al şedinţelor şi deliberărilor consiliului de administraţie;
d) un registru al şedinţelor şi deliberărilor comitetului de direcţie;
e) un registru al deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori în exercitarea mandatului lor;
f) un registru al obligaţiunilor, care să arate totalul obligaţiunilor emise şi al celor rambursate, precum şi numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când ele sunt nominative. Evidenţa obligaţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă organizată va fi ţinută conform Legii nr. 52/1994.(2) Registrele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi f) vor fi ţinute prin grija consiliului de administraţie, cel prevăzut la lit. d), prin grija comitetului de direcţie, iar cel prevăzut la lit. e), prin grija cenzorilor.

Art. 178. - (1) Administratorii sau, după caz, societăţile de registru independent au obligaţia să pună la dispoziţia acţionarilor şi a oricăror alţi solicitanţi registrele prevăzute la art. 177 alin. (1) lit. a) şi să elibereze, la cerere, pe cheltuiala acestora, extrase de pe ele.

(2) De asemenea, sunt obligaţi să pună la dispoziţia acţionarilor şi a deţinătorilor de obligaţiuni, în aceleaşi condiţii, registrele prevăzute la art. 177 alin. (1) lit. b) şi f).

Art. 179. - Registrul acţionarilor şi registrul obligaţiunilor se pot ţine manual sau în sistem computerizat.

Art. 180. - (1) Societatea comercială poate contracta cu o societate de registru independent privat ţinerea registrului acţionarilor în sistem computerizat şi efectuarea înregistrărilor şi a altor operaţiuni legate de acest registru.

(2) Dispoziţiile alineatului precedent sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi în ceea ce priveşte registrul obligaţiunilor.

(3) Ţinerea registrului acţionarilor şi/sau a registrului obligaţiunilor de către o societate de registru independent autorizat este obligatorie în cazurile prevăzute de lege.

(4) În cazul în care registrul acţionarilor este ţinut de către o societate de registru independent autorizată, este obligatorie menţionarea în registrul comerţului a firmei şi a sediului acesteia, precum şi a oricăror modificări intervenite cu privire la aceste elemente de identificare.

Art. 181. - Administratorii trebuie să prezinte cenzorilor sau auditorilor financiari, cu cel puţin o lună înainte de ziua stabilită pentru şedinţa adunării generale, situaţia financiară anuală pentru exerciţiul financiar precedent, însoţită de raportul lor şi de documentele justificative.

Art. 182. - (1) Situaţiile financiare anuale se vor întocmi în condiţiile prevăzute de lege.

(2) Situaţiile financiare anuale ale societăţilor comerciale vor fi verificate sau auditate, potrivit legii.

Art. 183. - (1) Din profitul societăţii se va prelua, în fiecare an, cel puţin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social.

(2) Dacă fondul de rezervă, după constituire, s-a micşorat din orice cauză, va fi completat, cu respectarea prevederilor alin. (1).

(3) De asemenea, se include în fondul de rezervă, chiar dacă acesta a atins suma prevăzută la alin. (1), excedentul obţinut prin vânzarea acţiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală, dacă acest excedent nu este întrebuinţat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor.

(4) Fondatorii vor participa la profit, dacă acest lucru este prevăzut în actul constitutiv ori, în lipsa unor asemenea prevederi, a fost aprobat de adunarea generală extraordinară.

(5) În toate cazurile, condiţiile participării se vor stabili de adunarea generală, pentru fiecare exerciţiu financiar.

Art. 184. - (1) Situaţiile financiare anuale, împreună cu rapoartele administratorilor, cenzorilor sau ale auditorilor financiari vor rămâne depuse la sediul societăţii şi la cel al sucursalelor, în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale, pentru a fi consultate de acţionari.

(2) Acţionarii vor putea cere consiliului de administraţie, pe cheltuiala lor, copii de pe situaţiile financiare anuale şi de pe celelalte rapoarte prevăzute la alin. (1).

Art. 185. - (1) Administratorii sunt obligaţi ca, în termen de 15 zile de la data adunării generale, să depună o copie de pe situaţiile financiare anuale, însoţite de raportul lor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, precum şi de procesul-verbal al adunării generale la oficiul registrului comerţului, precum şi la Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile prevăzute de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările ulterioare.

(2) Un anunţ prin care se confirmă depunerea acestor acte va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societăţii şi prin grija oficiului registrului comerţului, pentru societăţile comerciale care au o cifră anuală de afaceri de peste 100 miliarde lei.

Art. 186. - Aprobarea situaţiilor financiare anuale de către adunarea generală nu împiedică exercitarea acţiunii în răspundere împotriva administratorilor, directorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari.

CAPITOLUL V
Societăţile în comandită pe acţiuni

Art. 187. - Societatea în comandită pe acţiuni este reglementată de dispoziţiile referitoare la societăţile pe acţiuni, cu excepţia dispoziţiilor prezentului capitol.

Art. 188. - (1) Administrarea societăţii este încredinţată unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi.

(2) Asociaţilor comanditaţi li se vor aplica dispoziţiile prevăzute la art. 80-83, iar asociaţilor comanditari cele din art. 89 şi 90.

Art. 189. - (1) În societatea în comandită pe acţiuni, administratorii vor putea fi revocaţi de adunarea generală a acţionarilor, printr-o hotărâre luată cu majoritatea stabilită pentru adunările extraordinare.

(2) Adunarea generală, cu aceeaşi majoritate şi cu respectarea art. 138, alege altă persoană în locul administratorului revocat, decedat sau care a încetat exercitarea mandatului său.

(3) Numirea trebuie aprobată şi de ceilalţi administratori, dacă sunt mai mulţi.

(4) Noul administrator devine asociat comanditat.

(5) Administratorul revocat rămâne răspunzător nelimitat faţă de terţi pentru obligaţiile pe care le-a contractat în timpul administraţiei sale, putând însă exercita acţiune în regres împotriva societăţii.

Art. 190. - Asociaţii comanditaţi, care sunt administratori, nu pot lua parte la deliberările adunărilor generale pentru alegerea cenzorilor, chiar dacă posedă acţiuni ale societăţii.

CAPITOLUL VI
Societăţile cu răspundere limitată

Art. 191. - (1) Hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală.

(2) Prin actul constitutiv se va putea stabili că votarea se poate face şi prin corespondenţă.

Art. 192. - (1) Adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel.

(2) Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.

Art. 193. - (1) Fiecare parte socială dă dreptul la un vot.

(2) Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaţilor referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între ele şi societate.

(3) Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorităţii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi.

Art. 194. - (1) Adunarea asociaţilor are următoarele obligaţii principale:

a) să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profitului net;
b) să îi desemneze pe administratori şi cenzori, să îi revoce şi să le dea descărcare de activitatea lor, precum şi să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii;
c) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana însărcinată să o exercite;
d) să modifice actul constitutiv.(2) În acest din urmă caz, dacă în actul constitutiv se prevede dreptul de retragere a asociatului pentru că nu este de acord cu modificările aduse acestuia, se aplică dispoziţiile art. 224 şi 225.

Art. 195. - (1) Administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul social, cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar.

(2) Un asociat sau un număr de asociaţi, ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări.

(3) Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.

Art. 196. - Dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată, termenul de 15 zile prevăzut la art. 132 alin. (2) urmând să curgă de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea adunării generale pe care o atacă.

Art. 197. - (1) Societatea este administrată de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi sau neasociaţi, numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală.

(2) Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune.

(3) Dispoziţiile art. 75, 76, 77 alin. (1) şi 79 se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată.

Art. 198. - (1) Societatea trebuie să ţină, prin grija administratorilor, un registru al asociaţilor, în care se vor înscrie, după caz, numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul părţilor sociale sau orice altă modificare privitoare la acestea.

(2) Administratorii răspund personal şi solidar pentru orice daună pricinuită prin nerespectarea prevederilor de la alin. (1).

(3) Registrul poate fi cercetat de asociaţi şi creditori.

Art. 199. - (1) Dispoziţiile art. 160 alin. (1) şi (2) se vor aplica în mod corespunzător.

(2) La societăţile comerciale care nu se încadrează în prevederile art. 160 alin. (1), adunarea asociaţilor poate numi unul sau mai mulţi cenzori.

(3) Dacă numărul asociaţilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie.

(4) Dispoziţiile prevăzute pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni se aplică şi cenzorilor din societăţile cu răspundere limitată.

(5) În lipsă de cenzori, fiecare dintre asociaţi, care nu este administrator al societăţii, va exercita dreptul de control pe care asociaţii îl au în societăţile în nume colectiv.

Art. 200. - Societatea cu răspundere limitată nu poate emite obligaţiuni.

Art. 201. - (1) Situaţiile financiare vor fi întocmite după normele prevăzute pentru societatea pe acţiuni. După aprobarea de către adunarea generală a asociaţilor, ele vor fi depuse de administratori la direcţiile generale ale finanţelor publice competente, în termenele prevăzute de lege. Un exemplar al situaţiei financiare anuale va fi depus la oficiul registrului comerţului. Acesta va face anunţul prevăzut la art. 185 alin. (2).

(2) Dispoziţiile prevăzute pentru fondurile de rezervă la societatea pe acţiuni, ca şi acelea privitoare la reducerea capitalului social, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată.

Art. 202. - (1) Părţile sociale pot fi transmise între asociaţi.

(2) Transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social.

(3) În cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este obligată la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului bilanţ contabil aprobat.

(4) În cazul în care s-ar depăşi maximul legal de asociaţi din cauza numărului succesorilor, aceştia vor fi obligaţi să desemneze un număr de titulari ce nu va depăşi maximul legal.

Art. 203. - (1) Transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi în registrul de asociaţi al societăţii.

(2) Transmiterea are efect faţă de terţi numai din momentul înscrierii ei în registrul comerţului.

TITLUL IV
Modificarea actului constitutiv

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 204. - (1) Actul constitutiv poate fi modificat prin hotărârea adunării generale adoptată în condiţiile legii sau printr-un act adiţional la actul constitutiv sau prin hotărârea instanţei judecătoreşti, în condiţiile art. 223 alin. (3) şi art. 226 alin. (2).

(2) Forma autentică a actului modificator adoptat de asociaţi este obligatorie atunci când are ca obiect:

a) majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în natură a unui teren;
b) modificarea formei juridice a societăţii într-o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;
c) majorarea capitalului social prin subscripţie publică.(3) Dispoziţiile art. 17 se aplică şi în cazul schimbării denumirii ori în cel al continuării societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.

(4) Actul modificator, cuprinzând trimiterile la textele modificate ale actului constitutiv, se înregistrează în registrul comerţului pe baza încheierii judecătorului delegat, cu excepţia cazului prevăzut de art. 223 alin. (3) şi art. 226 alin. (2), când înregistrarea se va face pe baza hotărârii irevocabile de excludere.

(5) După înregistrarea în registrul comerţului, actul modificator se trimite, din oficiu, Monitorului Oficial al României, spre publicare în partea a IV-a, de către registrul comerţului, pe cheltuiala societăţii.

(6) Actul modificator al actului constitutiv al unei societăţi în nume colectiv sau în comandită simplă, în formă autentică, se depune la oficiul registrului comerţului şi se menţionează în acest registru, fără a fi obligatorie publicarea lui în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

(7) Dacă se aduc mai multe modificări actului constitutiv, fie concomitent, fie succesiv, acesta va fi actualizat cu toate modificările la zi şi, în această formă, va fi depus la oficiul registrului comerţului.

(8) În forma actualizată potrivit alineatului precedent, se pot omite numele sau denumirea şi celelalte date de identificare ale fondatorilor şi ale primilor membri ai organelor societăţii.

(9) Omisiunea este permisă numai dacă au trecut cel puţin 5 ani de la data înmatriculării societăţii şi numai dacă actul constitutiv nu prevede altfel.

Art. 205. - Schimbarea formei societăţii, prelungirea duratei ei sau alte modificări ale actului constitutiv al societăţii nu atrag crearea unei persoane juridice noi.

Art. 206. - (1) Creditorii particulari ai asociaţilor dintr-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată pot face opoziţie, în condiţiile art. 62, împotriva hotărârii adunării asociaţilor de prelungire a duratei societăţii peste termenul fixat iniţial, dacă au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotărârii.

(2) Când opoziţia a fost admisă, asociaţii trebuie să decidă, în termen de o lună de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, dacă înţeleg să renunţe la prelungire sau să excludă din societate pe asociatul debitor al oponentului.

(3) În acest din urmă caz, drepturile cuvenite asociatului debitor vor fi calculate pe baza ultimului bilanţ contabil aprobat.

CAPITOLUL II
Reducerea sau majorarea capitalului social

Art. 207. - (1) Capitalul social poate fi redus prin:

a) micşorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale;
b) reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale;
c) dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor.(2) Capitalul social mai poate fi redus, atunci când reducerea nu este motivată de pierderi, prin:

a) scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate;
b) restituirea către acţionari a unei cote-părţi din aporturi, proporţională cu reducerea capitalului social şi calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte socială;
c) alte procedee prevăzute de lege.Art. 208. - (1) Reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după trecerea a două luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

(2) Hotărârea va trebui să respecte minimul de capital social, atunci când legea îl fixează, să arate motivele pentru care se face reducerea şi procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.

(3) Orice creditor al societăţii, a cărui creanţă este constatată printr-un titlu anterior publicării hotărârii, poate face opoziţie în condiţiile art. 62.

(4) Creditorii chirografari ale căror creanţe sunt constatate prin titluri anterioare publicării hotărârii pot să obţină, pe calea opoziţiei, exigibilitatea anticipată a creanţelor lor la data expirării termenului de două luni prevăzut de alin. (1), în afară de cazul în care societatea a oferit garanţii reale sau personale acceptate de creditori.

Art. 209. - Când societatea a emis obligaţiuni, nu se va putea proceda la reducerea capitalului social prin restituiri făcute acţionarilor din sumele rambursate în contul acţiunilor, decât în proporţie cu valoarea obligaţiunilor rambursate.

Art. 210. - (1) Capitalul social se poate mări prin emisiunea de acţiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar şi/sau în natură.

(2) De asemenea, acţiunile noi sunt liberate prin încorporarea rezervelor, cu excepţia rezervelor legale, precum şi a beneficiilor sau a primelor de emisiune, ori prin compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia.

(3) Diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse în rezerve, fără a majora capitalul social.

(4) Mărirea capitalului social prin majorarea valorii nominale a acţiunilor poate fi hotărâtă numai cu votul tuturor acţionarilor, în afară de cazul când este realizată prin încorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune.

Art. 211. - Hotărârea adunării generale extraordinare pentru majorarea capitalului social se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, acordându-se pentru exerciţiul dreptului de preferinţă un termen de cel puţin o lună, cu începere din ziua publicării.

Art. 212. - (1) Societatea pe acţiuni îşi va putea majora capitalul social, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute pentru constituirea societăţii.

(2) În caz de subscripţie publică, prospectul de emisiune, purtând semnăturile autentice a doi dintre administratori, va fi depus la registrul comerţului pentru îndeplinirea formalităţilor prevăzute la art. 18 şi va cuprinde:

a) data şi numărul înmatriculării societăţii în registrul comerţului;
b) denumirea şi sediul societăţii;
c) capitalul social subscris şi vărsat;
d) numele şi prenumele administratorilor, cenzorilor şi domiciliul lor;
e) ultima situaţie financiară aprobată, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari;
f) dividendele plătite în ultimii 5 ani sau de la constituire, dacă, de la această dată, au trecut mai puţin de 5 ani;
g) obligaţiunile emise de societate;
h) hotărârea adunării generale privitoare la noua emisiune de acţiuni, valoarea totală a acestora, numărul şi valoarea lor nominală, felul lor, relaţii privitoare la aporturi, altele decât în numerar, şi avantajele acordate acestora, precum şi data de la care se vor plăti dividendele.(3) Acceptantul va putea invoca nulitatea prospectului de emisiune ce nu cuprinde toate menţiunile arătate, dacă nu a exercitat în nici un mod drepturile şi obligaţiile sale de acţionar.

Art. 213. - Majorarea capitalului social al unei societăţi prin ofertă publică de valori mobiliare, definită ca atare prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/2002 (a se vedea nota de la art. 35), este supusă acelui act normativ.

Art. 214. - În caz de majorare a capitalului social, prin ofertă publică, administratorii sunt solidar răspunzători de exactitatea celor arătate în prospectul de emisiune, în publicaţiile făcute de societate sau în cererile adresate oficiului registrului comerţului, în vederea majorării capitalului social.

Art. 215. - (1) Dacă majorarea capitalului social se face prin aporturi în natură, adunarea generală extraordinară, care a hotărât aceasta, va numi unul sau mai mulţi experţi pentru evaluarea acestor aporturi.

(2) Aporturi în creanţe nu sunt admise.

(3) După depunerea raportului de expertiză, adunarea generală extraordinară convocată din nou, având în vedere concluziile experţilor, poate hotărî majorarea capitalului social.

(4) Hotărârea adunării generale trebuie să cuprindă descrierea aporturilor în natură, numele persoanelor ce le efectuează şi numărul acţiunilor ce se vor emite în schimb.

Art. 216. - (1) Acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă, aceştia putându-şi exercita dreptul de preferinţă numai în interiorul termenului hotărât de adunarea generală, dacă actul constitutiv nu prevede alt termen. După expirarea acestui termen, acţiunile vor putea fi oferite spre subscriere publicului.

(2) Operaţiunea de majorare a capitalului social efectuată fără acordarea dreptului de preferinţă către acţionarii existenţi, prevăzută la alin. (1), este lovită de nulitate absolută.

Art. 217. - (1) Adunarea generală va putea, pentru motive temeinice, să ridice acţionarilor dreptul de subscriere a noilor acţiuni, în total sau în parte.

(2) Convocarea va trebui să cuprindă, în acest caz, motivele majorării capitalului social, persoanele cărora urmează a li se atribui noile acţiuni, numărul de acţiuni atribuit fiecăreia dintre ele, valoarea de emisiune a acţiunilor şi bazele fixării acesteia.

(3) Pentru luarea hotărârii este necesară prezenţa a trei pătrimi din numărul titularilor capitalului social şi votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social.

Art. 218. - Dreptul de preferinţă încetează, dacă noile acţiuni reprezintă aporturi în natură.

Art. 219. - Hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social are efect numai în măsura în care a fost dusă la îndeplinire în termen de un an de la data sa.

Art. 220. - (1) Acţiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui plătite, la data subscrierii, în proporţie de cel puţin 30% din valoarea lor nominală şi, integral, în termen de cel mult 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale.

(2) În acelaşi termen vor trebui plătite acţiunile emise în schimbul aporturilor în natură.

(3) Când s-a prevăzut o primă de emisiune, aceasta trebuie integral plătită la data subscrierii.

(4) Dispoziţiile art. 98 alin. (3) şi ale art. 100 rămân aplicabile.

Art. 221. - Societatea cu răspundere limitată îşi va majora capitalul social, cu respectarea dispoziţiilor privitoare la constituirea acestei societăţi.

TITLUL V
Excluderea şi retragerea asociaţilor

Art. 222. - (1) Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată:

a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82;
d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.(2) Dispoziţiile acestui articol se aplică şi comanditaţilor în societatea în comandită pe acţiuni.

Art. 223. - (1) Excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a oricărui asociat.

(2) Când excluderea se cere de către un asociat, se vor cita societatea şi asociatul pârât.

(3) Ca urmare a excluderii, instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi.

(4) Hotărârea irevocabilă de excludere se va depune, în termen de 15 zile, la oficiul registrului comerţului pentru a fi înscrisă, iar dispozitivul hotărârii se va publica la cererea societăţii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Art. 224. - (1) Asociatul exclus răspunde de pierderi şi are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, însă nu va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate conform prevederilor actului constitutiv.

(2) Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.

Art. 225. - (1) Asociatul exclus rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de societate, până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere.

(2) Dacă, în momentul excluderii, sunt operaţiuni în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecinţele şi nu-şi va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operaţiuni.

Art. 226. - (1) Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate:

a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi.

(3) Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal.

TITLUL VI
Dizolvarea, fuziunea şi divizarea societăţilor comerciale

CAPITOLUL I
Dizolvarea societăţilor

Art. 227. - (1) Societatea se dizolvă prin:

a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;
c) declararea nulităţii societăţii;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;
f) falimentul societăţii;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), asociaţii trebuie să fie consultaţi de administratori, cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea duratei societăţii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. În lipsă, la cererea oricăruia dintre asociaţi, tribunalul va putea dispune, prin încheiere, efectuarea consultării, conform art. 119.

Art. 228. - (1) Societatea pe acţiuni se dizolvă:

a) în cazul şi în condiţiile prevăzute de art. 158;
b) când capitalul social se reduce sub minimul legal;
c) când numărul acţionarilor scade sub minimul legal.(2) Societatea în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se dizolvă în cazul şi în condiţiile prevăzute de alin. (1) lit. a) şi b).

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care, în termen de 9 luni de la data constatării pierderii sau reducerii capitalului social, acesta este reîntregit sau este redus la suma rămasă ori la minimul legal sau când societatea se transformă într-o altă formă la care capitalul social existent corespunde.

(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. c) nu se aplică în cazul în care, în termen de 9 luni de la data constatării reducerii numărului de acţionari sub minimul legal, acest număr este completat.

Art. 229. - (1) Societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.

(2) Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.

(3) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică şi societăţilor în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni, dacă acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau comanditar.

Art. 230. - (1) În societăţile în nume colectiv, dacă un asociat decedează şi dacă nu există convenţie contrară, societatea trebuie să plătească partea ce se cuvine moştenitorilor, după ultimul bilanţ contabil aprobat, în termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului, dacă asociaţii rămaşi nu preferă să continue societatea cu moştenitorii care consimt la aceasta.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi societăţilor în comandită simplă, în caz de deces al unuia dintre asociaţii comanditaţi, în afară de cazul când moştenitorii săi nu preferă să rămână în societate în această calitate.

(3) Moştenitorii rămân răspunzători, potrivit art. 224, până la publicarea schimbărilor intervenite.

Art. 231. - (1) În caz de dizolvare a societăţii prin hotărâre a asociaţilor, aceştia vor putea reveni, cu majoritatea cerută pentru modificarea actului constitutiv, asupra hotărârii luate, atât timp cât nu s-a făcut nici o repartiţie din activ.

(2) Noua hotărâre se menţionează în registrul comerţului, după care oficiul registrului comerţului o va trimite Monitorului Oficial al României, spre publicare în Partea a IV-a, pe cheltuiala societăţii.

(3) Creditorii şi orice parte interesată pot face opoziţie la tribunal împotriva hotărârii, în condiţiile art. 62.

Art. 232. - (1) Dizolvarea societăţilor comerciale trebuie să fie înscrisă în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în afară de cazul prevăzut la art. 227 alin. (1) lit. a).

(2) Înscrierea şi publicarea se vor face conform art. 204, când dizolvarea are loc în baza unei hotărâri a adunării generale, şi în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, când dizolvarea a fost pronunţată de justiţie.

(3) În cazul prevăzut la art. 227 alin. (1) lit. f), dizolvarea se pronunţă de tribunalul învestit cu procedura falimentului.

Art. 233. - (1) Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni; în caz contrar, ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaţiunile pe care le-au întreprins.

(3) Interdicţia prevăzută la alin. (2) se aplică din ziua expirării termenului fixat pentru durata societăţii ori de la data la care dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea generală sau declarată prin sentinţă judecătorească.

(4) Societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia.

Art. 234. - Dizolvarea societăţii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa are efect faţă de terţi numai după trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Art. 235. - În societăţile în nume colectiv, în comandită simplă şi în cele cu răspundere limitată, asociaţii pot hotărî, o dată cu dizolvarea, cu cvorumul şi majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, şi modul de lichidare a societăţii, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea şi lichidarea patrimoniului societăţii şi când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.

Art. 236. - (1) Dizolvarea unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic atrage transmiterea universală a patrimoniului societăţii către asociatul unic, fără lichidare.

(2) Transmiterea patrimoniului are loc şi societatea îşi încetează existenţa la următoarele date:

a) dacă nu s-a făcut opoziţie, pe data expirării termenului de introducere a opoziţiei;
b) dacă s-a făcut opoziţie, pe data la care a devenit irevocabilă hotărârea de respingere a opoziţiei sau, după caz, hotărârea prin care se constată că societatea sau asociatul unic a plătit datoriile ori a oferit garanţii acceptate de creditori sau a convenit cu aceştia un aranjament pentru plata datoriilor.Art. 237. - (1) La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care:

a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerţului;
c) societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută;
d) societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii.(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. c) nu sunt aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporară, anunţată organelor fiscale şi înscrisă în registrul comerţului. Durata inactivităţii nu poate depăşi 3 ani.

(3) Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunţat dizolvarea se înregistrează în registrul comerţului, se comunică direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând să se îndrepte împotriva societăţii.

(4) În cazul mai multor hotărâri judecătoreşti de dizolvare, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1), publicitatea se va putea efectua în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în forma unui tabel cuprinzând: codul unic de înregistrare, denumirea, forma juridică şi sediul societăţii dizolvate, instanţa care a dispus dizolvarea, numărul dosarului, numărul şi data hotărârii de dizolvare. În aceste cazuri, tarifele de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, se reduc cu 50%.

(5) Orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii, în condiţiile alin. (3) şi (4). Dispoziţiile art. 60 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.

(6) Pe data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a admis dizolvarea, societatea va fi radiată din oficiu din registrul comerţului.

CAPITOLUL II
Fuziunea şi divizarea societăţilor

Art. 238. - (1) Fuziunea se face prin absorbirea unei societăţi de către o altă societate sau prin contopirea a două sau mai multe societăţi pentru a alcătui o societate nouă.

(2) Divizarea se face prin împărţirea întregului patrimoniu al unei societăţi care îşi încetează existenţa între două sau mai multe societăţi existente sau care iau astfel fiinţă.

(3) Societatea nu îşi încetează existenţa în cazul în care o parte din patrimoniul ei se desprinde şi se transmite către una sau mai multe societăţi existente sau care iau astfel fiinţă.

(4) Fuziunea sau divizarea se poate face şi între societăţi de forme diferite.

(5) Societăţile în lichidare pot fuziona sau se pot diviza, numai dacă nu a început repartiţia între asociaţi a părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare.

Art. 239. - (1) Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societăţii.

(2) Când acţiunile sunt de mai multe categorii, hotărârea asupra fuziunii/divizării, în temeiul art. 113 lit. h), este subordonată rezultatului votului pe categorii, dat în condiţiile art. 115.

(3) Dacă, prin fuziune sau divizare, se înfiinţează o nouă societate, aceasta se constituie în condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru forma de societate convenită.

Art. 240. - Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fără lichidare, a societăţii care îşi încetează existenţa şi transmiterea universală a patrimoniului său către societatea sau societăţile beneficiare, în starea în care se găseşte la data fuziunii sau a divizării, în schimbul atribuirii de acţiuni sau de părţi sociale ale acestora către asociaţii societăţii care încetează şi, eventual, a unei sume în bani, care nu poate depăşi 10% din valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale atribuite.

Art. 241. - În baza hotărârii adunării generale a acţionarilor a fiecăreia dintre societăţile care participă la fuziune sau la divizare, administratorii acestora întocmesc un proiect de fuziune sau de divizare, care va cuprinde:

a) forma, denumirea şi sediul social al tuturor societăţilor participante la operaţiune;
b) fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau ale divizării;
c) stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului, care se transmit societăţilor beneficiare;
d) modalităţile de predare a acţiunilor sau a părţilor sociale şi data de la care acestea dau dreptul la dividende;
e) raportul de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale şi, dacă este cazul, cuantumul sultei; nu vor putea fi schimbate pentru acţiuni emise de societatea absorbantă acţiunile societăţii absorbite al căror titular este, direct sau prin persoane interpuse, societatea absorbantă ori însăşi societatea absorbită;
f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
g) drepturile care se acordă obligatarilor şi orice alte avantaje speciale;
h) data situaţiei financiare de fuziune/divizare, care va fi aceeaşi pentru toate societăţile participante;
i) orice alte date care prezintă interes pentru operaţiune.Art. 242. - (1) Proiectul de fuziune sau de divizare, semnat de reprezentanţii societăţilor participante, se depune la oficiul registrului comerţului unde este înmatriculată fiecare societate, însoţit de o declaraţie a societăţii care încetează a exista în urma fuziunii sau divizării, despre modul cum a hotărât să stingă pasivul său.

(2) Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judecătorul delegat, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala părţilor, integral sau în extras, potrivit dispoziţiei judecătorului delegat sau cererii părţilor, cu cel puţin 30 de zile înaintea datelor şedinţelor în care adunările generale extraordinare urmează a hotărî, în temeiul art. 113 lit. h), asupra fuziunii/divizării.

Art. 243. - (1) Oricare creditor al societăţii care fuzionează sau se divide, având o creanţă anterioară publicării proiectului de fuziune sau de divizare, poate face opoziţie în condiţiile art. 62.

(2) Opoziţia suspendă executarea fuziunii sau a divizării până la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, în afară de cazul în care societatea debitoare face dovada plăţii datoriilor sau oferă garanţii acceptate de creditori ori convine cu aceştia un aranjament pentru plata datoriilor.

(3) Dispoziţiile art. 62 rămân aplicabile.

Art. 244. - (1) Administratorii societăţilor care fuzionează sau se divid vor pune la dispoziţie acţionarilor/asociaţilor la sediul social, cu cel puţin o lună înainte de data şedinţei adunării generale extraordinare:

a) proiectul de fuziune/divizare;
b) darea de seamă a administratorilor, în care se va justifica din punct de vedere economic şi juridic necesitatea fuziunii/divizării şi se va stabili raportul de schimb al acţiunilor/părţilor sociale;
c) situaţiile financiare împreună cu rapoartele de gestiune pe ultimele 3 exerciţii financiare, precum şi cu 3 luni înainte de data proiectului de fuziune/divizare;
d) raportul cenzorilor şi, după caz, raportul auditorilor financiari;
e) raportul unuia sau al mai multor experţi, persoane fizice sau juridice, desemnaţi cu respectarea art. 38 şi 39, de judecătorul delegat, asupra justeţei raportului de schimb al acţiunilor/părţilor sociale, în cazul societăţilor pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată; pentru întocmirea raportului, fiecare dintre experţi are dreptul să obţină de la societăţile care fuzionează/se divid toate documentele şi informaţiile necesare şi să efectueze verificările corespunzătoare. Raportul va cuprinde:
- metodele folosite pentru a se ajunge la raportul de schimb propus;
- aprecierea dacă acele metode au fost adecvate, menţionarea valorilor la care s-a ajuns prin fiecare metodă, precum şi opinia asupra importanţei acestor metode între cele pentru ajungerea la valorile respective;
- eventualele greutăţi întâmpinate în cursul acţiunii de evaluare;
f) evidenţa contractelor cu valori depăşind 100.000.000 lei în curs de executare şi repartizarea lor, în caz de divizare a societăţilor.(2) Acţionarii/asociaţii vor putea obţine gratuit copii de pe actele enumerate la alin. (1) sau extrase din ele.

Art. 245. - În cazul fuziunii prin absorbţie, administratorii societăţii absorbite, precum şi experţii care au elaborat raportul prevăzut la art. 244 alin. (1) lit. e) răspund civil faţă de acţionarii/asociaţii societăţii absorbite pentru pagubele pricinuite acestora datorită erorilor comise în cadrul operaţiunii de fuziune.

Art. 246. - (1) În cel mult două luni de la expirarea termenului prevăzut la art. 243 sau, după caz, de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, adunarea generală a fiecăreia dintre societăţile participante va hotărî asupra fuziunii sau divizării.

(2) Actele constitutive ale societăţilor nou-înfiinţate prin fuziune sau divizare se aprobă de adunarea generală a societăţii sau a societăţilor care îşi încetează existenţa.

Art. 247. - Prin derogare de la prevederile art. 115, atunci când fuziunea sau divizarea are ca efect mărirea obligaţiilor asociaţilor uneia dintre societăţile participante, hotărârea se ia cu unanimitate de voturi.

Art. 248. - (1) Actul modificator al actului constitutiv al societăţii absorbante se înregistrează în registrul comerţului în a cărui circumscripţie îşi are sediul societatea şi, vizat de judecătorul delegat, se transmite, din oficiu, la Monitorul Oficial al României, spre publicare în Partea a IV-a, pe cheltuiala societăţii.

(2) Publicitatea pentru societăţile absorbite poate fi efectuată de societatea absorbantă, în cazurile în care acele societăţi nu au efectuat-o, în termen de 15 zile de la vizarea actului modificator al actului constitutiv al societăţii absorbante de către judecătorul delegat.

Art. 249. - Fuziunea sau divizarea are loc la următoarele date:

a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi, la data înmatriculării în registrul comerţului a noii societăţi sau a ultimei dintre ele;
b) în celelalte cazuri, la data înscrierii în registrul comerţului a menţiunii privind majorarea capitalului social al societăţii absorbante.Art. 250. - În cazul fuziunii prin absorbţie, societatea absorbantă dobândeşte drepturile şi este ţinută de obligaţiile societăţii pe care o absoarbe, iar în cazul fuziunii prin contopire, drepturile şi obligaţiile societăţilor care îşi încetează existenţa trec asupra noii societăţii astfel înfiinţate.

Art. 251. - (1) Societăţile care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund faţă de creditori pentru obligaţiile societăţii care şi-a încetat existenţa prin divizare, proporţional cu valoarea bunurilor dobândite, în afară de cazul în care prin actul de divizare s-au stabilit alte proporţii.

(2) Dacă nu se poate stabili societatea răspunzătoare pentru o obligaţie, societăţile care au dobândit bunuri prin divizare răspund solidar.

(3) Aportul unei părţi din activul patrimon